Educația și rolurile sociale ale femeii în România

Cercetarea realizată în cadrul proiectului „Munca are genul feminin” (Asociația C4 – Communication for community, martie 2012 ) prezintă condiția și statutul social și economic al femeilor din Romania, având ca grup țintă populația feminină de vârstă activă (18-58 ani).

Conținutul cercetării evidențiază două moduri cu care femeia din Romania alege să se identifice: rolul pe care îl consideră că îl are în societate și principalele însușiri comportamentale, caracteriale, care îi compun personalitatea.

Concluzia principală relevă faptul că majoritatea femeilor își compun identitatea pe calea rolurilor sociale cu atribut comunitar, neglijând rolul social profesional și productiv. Însă, există și o caracteristică de autoidentificare spontană prin profesiune sau prin statutul educațional. Astfel, o categorie de femei se identifică prin descrierea propriilor trăsături de caracter, prin aptitudinile pe care le au, prin competențe și prin modul în care aleg să își petreacă timpul liber.

Aceasta este o caracteristică doar a femeilor cu educație înaltă. Pentru femeile cu statut global coborât, acest mecanism apare doar ocazional, declinându-și identitatea prin locul de muncă, care este egal cu salariul și doar atât. Acest lucru există deoarece aspirația de dezvoltare a carierei sau rolul social asociat activității profesionale, nu există.

Existența celor două mecanisme demonstrează faptul că stereotipurile tradiționale sunt încă dominante în societatea contemporană, însă modelul familial al relațiilor democratice evoluează lent, mai ales din cauza persistenței stereotipurilor de gen, legate de rolurile domestice și a acceptării acestor stereotipuri de către ambele sexe. În familiile cu buget unic, femeia este cea care gestionează atât bugetul financiar, cât și procesul de creștere și educare a copiilor, chiar dacă aceștia au dizabilități sau comportament deviant.

În cercetare se pot identifica trei factori aflați într-o interdependență reciprocă, care influențează vulnerabilitatea socială a femeii în Romania: lipsa unui backgroud educațional, contextul familial în care o persoană depinde de îngrijirea femeii și calitatea scăzută a vieții de familie.

În acest sens, există o multitudine de piedici, aproape de nedepășit, în dobândirea unui loc de muncă stabil, care ar putea reprezenta baza dezvoltării unei cariere. Întreruperea studiilor și lipsa unei calificări determină femeile cu educație medie și sub-medie să ajungă în situația în care ocupația lor să nu presupună cu adevărat exercitarea unei meserii, ci o muncă cu operațiuni precise, care se poate învăța în timp scurt, fără viziune asupra domeniului sau asupra dezvoltării carierei.

Viața de familie are un rol decisiv în identificarea rolului social al femeii, pentru că există nenumărate cauze pentru care aceasta este nevoită să renunțe la locul de muncă și, implicit, la orice șansă de dezvoltare profesională. Printre aceste cauze se numără și boala nevindecabilă a unui membru al familiei.

O altă cauză care stă la baza lipsei unui ideal profesional se identifică prin situația în care locul de muncă este singurul mijloc prin care cei din familie pot câștiga cele necesare unui trai decent. Astfel, femeile fără studii nu au posibilitatea să își completeze studiile și nu pot obține nicio calificare, deoarece acest fapt implică renunțarea la singura sursă de venit a familiei – salariul.

La polul opus, se află femeile cu studii superioare și funcții de conducere, care au cu adevărat satisfacții la locul de muncă, pentru care jobul este mai mult decât o modalitate de a obține un venit, reprezentând mijlocul prin care se satisfac trebuințe de ordin superior, precum nevoia de stimă și autorealizare.

Factorii care limitează accesul femeii pe piața muncii sunt în stransă legatură cu educația sau cu lipsa acesteia, relevându-se o gravă carență a mecanismelor instituționale de egalitate de șanse, prin faptul că fetele din familii fără suport material nu își pot continua educația formală după liceu și, uneori, nici măcar la nivelul liceului.

Un rol important în orientarea femeilor către carieră este statutul femeii sau al familiei din care face parte: statutul material al familiei - factorul material având un rol constrângător; statutul educațional - educația redusă jucând un rol puternic limitativ; statutul ocupțional – profesional; statutul de părinte.

Idealul profesional reprezintă un țel greu de atins, ce presupune o formare continuă, dobândirea de competențe, atitudini și aptitudini. Pe lângă educația formală, nonformală și informală, acestea pot determina un proces de autoeducație ce poate sta la baza dezvoltării unei cariere solide. Conform cercetării, modelul tradiționalist de familie, caracterizat printr-o ierarhizare a importanței rolurilor membrilor săi și atribuirea unui rol inferior femeii, pare să piardă tot mai mult teren, în toate straturile sociale.

Femeia modernă sparge barierele de gen, aspiră către funcții de management și conducere, atribuite până recent doar bărbatului, se adaptează și jonglează cu statuturile sale, reușind să își atingă obiectivele, scopul și țelul, care poate atinge apogeul profesional, antreprenorial atât ca femeie de carieră, cât și ca soție și mamă.