Încondeierea ouălor în urmă 100 de ani. Modele alese și publicate de Maria Panaitescu

Unul dintre obiceiurile profund simbolice de Paște este reprezentat de colorarea și decorarea ouălor, fiecare cultură din lume venind cu moduri inedite, în întâmpinarea acestui obicei.

Autenticitatea sărbătorii constă în păstrarea tradiției ouălelor roșii, chiar dacă acest lucru nu ne-ar împiedica să apelăm și la imaginaţia și creativitatea noastră, în crearea unor modele și ornamente mai îndrăznețe, care să dea strălucire mesei tradiţionale de Paște.

Există o metodă străveche, folosită și de bunicii noștri, de a realiza desene pe ouă, specifică, în esență, tuturor românilor, cu excepția celor din Macedonia. Aceasta constă în executarea anumitor linii și puncte din ceară, colorarea ouălor prin fierbere într-o soluție roșie, și îndepărtarea cerii, lăsând liniile și punctele albe vizibile.

70562ad432494194a09e62543a9b1385-1076652-700_700

Broşura publicată în anul 1914 de către Maria Panaitescu, în care sunt ilustrate modele de ouă, specifice tuturor zonelor ţării noastre, rămâne principala sursă de inspiraţie pentru cei care contribuie la continuitatea acestui obicei. Toate aceste modele sunt migăloase şi necesită talent, răbdare şi atenţie. Dacă reflectăm puţin asupra acestor ornamente, observăm că toate elementele, care înconjurau viaţa omului de acum o sută de ani, erau redate prin aceste ouă încondeiate.

Ouăle erau, în primul rând, bine spălate, uneori cu zer acru, astfel încât să poată lua culoarea și ceara mai ușor, iar apoi erau înfășurate într-o pânză și puse în apropierea unei surse de căldură. Ceara de albine era topită și asezată într-un vas, peste cărbune, și, prin intermediul unui tub mic de metal, fixat într-un mâner de lemn, erau aplicate pe ouă linii sau puncte, tubul mic acționând asemenea unei penițe de stilou, pentru ceara lichidă.

Ouale-rosii–traditie-si-semnificatii

În Bucovina și Transilvania, mai frecvent decât în ​​alte zone ale României, ouăle pot fi decorate cu desene în două sau mai multe culori. Pentru a efectua acest lucru, procedeul se repetă, începând cu cele mai calde culori și terminând cu cele reci.

În prezent, etnologii încearcă să promoveze datinile uitate şi să atragă tinerii pentru continuitatea acestor tradiţii, care sunt atât de importante pentru cultura și istoria noastră, a românilor.

By Diana Arieșan – editor contribuitor The Woman

Sursa foto - Marta Popescu Photography

Diana este profesor pentru învățământul preșcolar cu o experiență de peste 11 ani și autorul cărții „Abis în dealul sihastru”, lansată în anul 2013 (Editura Grinta, Cluj-Napoca). În anul 2015 a devenit membru al Cenaclului UBB, proiect realizat în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj. Absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației și a Școlii Populare de Arte „ Tudor Jarda”, din Cluj-Napoca, secția retorică, Diana are preocupări pentru artă, sub toate formele sale. În perioada 2012-2014 a fost membru al trupei de teatru „ Pavlov 25”, iar în prezent își consolidează abilitățile de retor în cadrul diferitelor evenimente culturale.

Surse foto: aquiahora.ro, 3.bp.blogspot.com, images.okr.ro