Actriţa şi cântăreaţa Anca Țurcașiu a debutat pe marile ecrane în anii ’90, în două filme românești: „Miss Litoral” (1990) şi „A doua cădere a Constantinopolului” (1994). Am întâlnit-o în distribuția musical-ului „MAMMA MIA!”, unde interpretează rolul Tanyei, eveniment care a avut premiera pe 24 mai, la Sala Palatului din București, dar va avea loc și la Sala Polivalentă din Cluj-Napoca, pe 1 iunie.
„Este cel mai important și puternic proiect la care am luat parte vreodată, atunci când vorbim despre anduranță, despre faptul că a fost pregătit într-un timp atât de scurt sau că în fiecare zi a trebuit să am energie la nivelul maxim.” spune Anca despre MAMMA MIA!
În interviul acordat Revistei The Woman, Anca Țurcașiu ne vorbește despre parcursul său pe scenă și pe marile ecrane, dar și despre minunata experiență în cadrul proiectului „MAMMA MIA!”.
Prima parte a copilăriei ai petrecut-o alături de bunici. Ce influență a avut familia asupra deciziei tale de a deveni artist? De la cine ai moștenit darul de a cânta?
Bunicii m-au crescut într-un fel magic, cu o iubire imensă, cu o educație, zic eu, desăvârșită, fără să fiu lipsită de modestie. Nu a cântat nimeni în familia mea, nici nu am vrut să ajung să cânt. Aveam 5 ani, învățasem să citesc, cu ajutorul lor sau singură, nu îmi aduc aminte, și îi puneam pe două scaune în fața mea, mă așezam la o măsuță și le citeam programul TV, precum Sanda Țăranu. Mă prefăceam că sunt ea, citind programul tv în fața lor. Acesta a fost primul lucru artistic pe care l-am făcut pentru ei și împreună cu ei.
Ai putea să ne spui povestea debutului tău pe marile ecrane?
Debutul meu pe marile ecrane a fost o întâmplare… nedorită, cum s-ar putea spune că este pentru marii artiști, pentru că studiam actoria cu marele maestru și pedagog Petrică Gheorghiu și mama m-a dus cu forța la Școala Populară de Artă, de unde am fost trimisă la festivaluri să cânt, pentru că acolo studiam canto. Și așa am ajuns la Festivalul de la Mamaia în anul 1986, unde am luat un premiu, am fost remarcată de redactorii din televiziune, de compozitori și așa am ajuns în televiziune în toamna acelui an, fără să îmi doresc acest lucru vreodată.
Spune-ne care este cea mai mare provocare pentru un actor, fie că joci în filme, fie pe marile scene.
Orice spectacol, orice proiect reprezintă o provocare, pentru că te duce până la depășirea limitelor. Poate din viața mea, faptul că este recent, pot spune că „MAMMA MIA!” este cea mai mare provocare de până acum.
Cum ai descrie dualitatea ta artistică actor-cântăreț? Cum a funcționat pentru tine, în toți acești ani?
Nu este o dualitate artistică. Este mai mult decât atât, pentru că am făcut în paralel teatru, film, televiziune și muzică. Le-am făcut pe toate, de 32 de ani nonstop și, mai mult decât atât, am fost și pedagog pentru mii de copii, predându-le canto și actorie.
Am fost și entertainer 20 de ani pentru zeci de mii de oameni, realizând un spectacol de seară interactiv și, mai mult decât atât, sunt si designer de interior. Deci fac foarte multe lucruri. Viața mea înseamnă muncă 100%, din zori și până în seară și asta mă face fericită.
Ai simţit presiunile regimului, printr-o întâmplare sau episod mai puțin plăcute?
O, da! Am avut nenumărate presiuni ale regimului. Una dintre cele mai cunoscute este o filmare pe care am realizat-o la TVR împreună cu Horia Moculescu, care cânta la pian, iar eu cântam vocal piesa lui. Și, pentru că mă tunsesem precum Michael Jackson, cu o chică la spate și cu trei franjuri de breton pe față și foarte scurt, am fost interzisă 3 luni de pe posturile de televiziune. Era mult prea avangardistă tunsoarea mea.
Îți amintești de primul tău turneu? Cum ai descrie acestă experiență?
Am avut primul turneu la 16 ani. Era undeva prin Moldova și întâlnirea cu publicul pe o scenă, cântând. A fost o experiență formidabilă pentru că, așa cum am spus mai devreme, pentru mine scena a însemnat, ca dorință, să fac teatru, nu neapărat să cânt. Și m-a furat acest val și a devenit una dintre cele mai mari bucurii ale mele.
Cât de mult contează feedback-ul publicului, în evoluția ta ca artist?
Publicul înseamnă enorm într-un spectacol, mai ales de teatru, pentru că el respiră împreună cu tine și îți trimite foarte multă emoție. În orice fel de spectacol, publicul are un rol esential în desfășurarea actului artistic, pentru că te stimulează, te ajută. Îți trimite multă iubire, ca să nu mai vorbesc de partea cu aplauzele. Nu știu dacă cineva poate să înțeleagă ce privilegiu imens înseamnă să fii acolo, mai sus cu câțiva centimentri de mii de ochi care te privesc și care aruncă către tine toată iubirea pământului, la final de spectacol.
Cine este Anca Țurcașiu, din spatele micilor ecrane, când pleacă din lumina reflectoarelor?
Anca Țurcașiu în spatele reflectoarelor este un om care nu se machiază niciodată, care se îmbracă absolut normal, ca toată lumea, care, poate părea uluitor, dar merge cu tramvaiul, face piața, care spală vase, care face de mâncare cu multă bucurie și multă iubire pentru familia ei, care se uită la filme, călătorește, râde, plânge, se joacă, se distrează și se bucură de fiecare clipă din viață.
Ce înseamnă pentru tine frumusețea, ca ideal?
Pentru mine, frumusețea înseamnă normalitate și simplitate. Înseamnă feminitate, înseamnă educație, înseamnă bun simț.
Care sunt planurile tale de viitor?
Planurile mele de viitor nu există. Niciodată nu mi-am făcut planuri pentru că trăiesc azi, acum, aici, cu intensitate maximă fiecare zi. Ce va fi să fie, doar Dumnezeu știe.
Ce sfaturi ai avea pentru tinerele care vor să-ți calce pe urme?
În general nu dau sfaturi, decât dacă mi se cer. Pentru că e bine să stai în banca ta și să îți vezi de treabă.
Spune-ne câteva cuvinte despre experiența ta în cadrul proiectului MAMMA MIA!
Experiența MAMMA MIA! este o dată-n viață. Este cel mai important și puternic proiect la care am luat parte vreodată, atunci când vorbim despre anduranță, despre faptul că a fost pregătit într-un timp atât de scurt sau că în fiecare zi a trebuit să am energie la nivelul maxim. Două luni și jumătate, în paralel cu toate celelalte proiecte care se desfășurau în viața mea, în mod normal, în paralel cu viața mea de familie și cu tot ceea ce am mai făcut.
Dar am avut un sprijin enorm din partea familiei mele în toată această poveste. Am avut și avem o echipă de profesioniști, cum rar mi-a fost dat să văd. Iar colegii sunt admirabili, sunt niște oameni cu totul excepționali. Toată echipa este ceva ce rar am întâlnit, o forță imensă. Și pot să spun că în clipa aceasta sunt poate cea mai fericită pentru că există așa ceva, azi, în România, pentru noi, ca să putem oferi publicului acest spectacol, zic eu, care merită văzut din toate punctele de vedere.
By Diana Arieșan & Codruța Filip
Surse foto: Mircea Marinescu.