Pasionată de sport din copilărie și practicând numeroase sporturi, la un moment dat, Ania Nemedi a simțit că nu își mai găsește motivația. A luat o pauză, dar auzind de squash, i-a dat acestuia o șansă, șansă care i-a schimbat viața. Când este pe teren, uită de toate.
Nu se gândea că va deveni o pasiune și un stil de viață, dar la insistențele antrenorului său a decis să participe la primul său concurs. Reușind să câștige o serie de meciuri, au urmat apoi concursurile naționale, iar astăzi Ania se află pe primul loc în clasament, conform Federației Române de Squash.
În paralel, Ania se ocupă de propriul business, pe care îl gestionează cu succes. Ne-a povestit despre întâlnirea cu squash-ul și cariera ei până în prezent, cu satisfacțiile pe care i le aduce și greutățile pe care le-a întâmpinat, despre competiții și cum se pregătește, cum o ajută squash-ul în business și invers și despre beneficiile de a practica sport.
Ania, cum ai intrat în lumea squash-ului?
Practic fac sport din clasa a doua, am început cu atletismul ,pe care l-am practicat de performanță până am terminat liceul, după care am continuat cu aerobic, cycling, sală, până când am intrat într-o rutină în care nu mai regăseam motivația de a face sport. Asta m-a ținut departe de sport câteva luni.
Și cum nu îmi pot imagina viață fără sport, am început să caut un sport care mi-ar face plăcere, pe care să-l pot practica indiferent de anotimp și care să fie mai aproape de casă. Nu știu de unde am auzit de squash, dar semăna cu tenisul, pe care mi-ar fi plăcut să-l practic când eram copil, doar că la fel ca și atunci nici acum nu era foarte aproape de mine. Și am ales squash.
Cum ți-ai descrie parcursul în cadrul acestui sport? Care au fost acele câteva momente definitorii pentru călătoria ta?
Inițial nu acesta era planul, nu mi-am imaginat că o să-mi placă așa de mult.
După vreo două luni, antrenorul meu de atunci mi-a sugerat să particip la un concurs local. Am crezut că este o glumă, dar până la urma m-a convins să particip și am reușit să câștig câteva meciuri, ceea ce mi-a plăcut foarte mult și m-a determinat să mai rămân puțin. Tot atunci am aflat de comunitatea de squash din Timișoara, la care am aderat și încet, încet am început să iau în serios toată povestea aceasta cu squash-ul. Au urmat apoi concursurile la nivel național, care au fost cea mai mare provocare pentru mine.
Conform Federației Române de Squash ești pe primul loc în clasament. Cum ai ajuns la această performanță? Povestește-ne puțin despre pregătirea ta.
Nu mi-am imaginat vreodată că o să ajung pe primul loc, nici măcar nu am avut curajul să visez la asta. Am început cu o oră de joc, de două ori pe săptămână și în scurt timp jucam câte două ore, de cinci ori pe săptămână, câteodată și sâmbăta.
Pentru mine sportul cu racheta era ceva nou, nici nu știam să țin racheta corect în mână, am avut foarte multe de recuperat. Chiar și acum știu că mai am de învățat o grămadă de lucruri. Asta îmi place și acum – faptul că întodeauna mai am atâtea lucruri noi de învățat.
După accidentarea de la genunchi, care m-a ținut departe de teren șase luni și după care a trebuit să reiau aproape totul de la zero, am regândit toată pregătirea împreună cu antrenorii mei, cei care m-au și îndrumat în ultimii ani.
Cum simți această recunoaștere a muncii tale? Cum te raportezi tu la ideea că „munca bate talentul”?
Munca nu mă sperie, nici pe teren nici în afara lui. Nu mă consider foarte talentată. Aș spune că sunt mai mult pasionată, decât talentată… și foarte muncitoare. Cred că pasiunea m-a ajutat mai mult să ajung până aici.
Înainte de accidentare eram pe locul patru național și nu mai speram să pot să revin, cel puțin de unde am rămas, mai ales că generația tânără venea din spate foarte tare, lucru pe care l-am simțit imediat după ce am revenit în competițiile naționale.
Chiar și așa, nu am renunțat. Am continuat fără să-mi fac planuri prea mari, eram fericită că pot să fiu pe teren și că pot să joc.
Când am ajuns pe primul loc în clasamentul național, primul meu gând a fost: „oare chiar merit să fiu pe primul loc?”. Am privit în urmă la toate orele petrecute pe teren și în sală, la toate competițiile de la care nu am lipsit, la emoțiile și fricile înainte de fiecare meci și abia atunci am realizat că eu chiar am muncit mult pentru asta. Și chiar merit să fiu acolo!
Știm că pe lângă activitatea ta de pe terenul de squash, ai și propriul business. Cum reușești să împaci viața de antreprenor cu cea de sportiv? Ai un program concret? Cum îți împarți timpul?
Da, business-ul îmi ocupă o mare parte din timp, dar am reușit întotdeauna să mă organizez în așa fel încât să le pot face pe amândouă. Nu mi-a fost ușor să le organizez, dar am reușit.
După accidentarea la genunchi, am schimbat puțin tactica de antrenament, am început să combin antrenamentele de squash cu antrenamentele la sală, ceea ce m-a ajutat foarte mult. Tot programul meu, inclusiv vacanțele, este făcut în funcție de orele de antrenament și de competițiile din timpul anului. Programul meu începe de obicei la 7:00 – 8:00 dimineața până pe la 15:00 – 16:00. După ce termin munca, merg direct la sport. Luni, marți, miercuri și joi am squash, iar luni, miercuri și vineri merg și la sală, de două ori pe săptămână am masaj. Ziua se termină cam pe la 18.30 -19.00 . Sâmbăta și duminica, dacă nu avem concursuri, atunci încerc să mă odihnesc.
Găsești vreo asemănare între Ania antreprenoarea și cea de pe terenul de squash? Dar dacă vorbim despre diferențe?
Pe teren că și în business trebuie să iei multe decizii, trebuie să faci strategii, să găsești soluții atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu și lung.
Squash-ul mi-a dat mai multă încredere în mine, m-a învățat să iau decizii mult mai rapid și că trebuie să-mi asum acele decizii.
Întodeauna mi-au plăcut sporturile individuale pentru că atunci când nu ieșea ceva bine, nu aveai pe cine să dai vina. Dacă am pierdut un meci, fac o ședință cu mine în primul rând, să văd unde am greșit și ce puteam să fac mai bine. În schimb, în business îmi place să lucrez în echipă, să iau de la oameni tot ce au mai bun de oferit. Consider că o echipă bine formată poate să-ți aducă multe plusuri și că ai tot timpul de învățat de la oamenii de lângă tine.
Care sunt, din punctul tău de vedere, beneficiile practicării sportului? Dar a squash-ului în mod specific? Cum simți că te ajută sportul în viața ta de zi cu zi?
Pentru mine viața fără sport nu există. Condiția fizică, starea de bine, încrederea, tonusul, dezvoltarea armonioasă a corpului, un somn mai bun, digestie bună – sunt câteva din beneficiile sportului în general.
Dacă vrei să te simți plină de energie fă sport, dacă vrei să te deconectezi de la toate problemele de zi cu zi, hai la squash. Pe mine squash-ul mă ajută să mă deconectez total de la toate problemele zilnice, când intru pe teren trebuie să mă concentrez doar la joc, altfel nu pot să câștig niciun punct. Totul se mișcă foarte repede, mingea sare în toți pereții, dacă o secundă gândurile îți zboară în altă parte ai pierdut punctul, setul, meciul.
Când ies de pe teren după o oră de joc sunt alt om, niciun alt sport nu a reușit să mă deconecteze total de la viața cotidiană, precum squash-ul. Nu mai vorbim de caloriile arse pe teren.
Referitor la competiții, cum te pregătești mental de acestea? Care este „rețeta succesului” în câștigarea unui meci?
Pregătirea mentală începe cu câteva zile înainte de turneu, de obicei după ce se realizează tragerile și aflu cu cine urmează să joc. Pentru fiecare adversară pregăteam, împreună cu antrenorii mei, o altă strategie de joc, făceam un plan cum ar trebui să abordez fiecare punct, fiecare set.
Bineînțeles că nu întodeauna reușeam tot ce îmi propuneam. Am emoții înaintea meciurilor, chiar și înaintea meciurilor ușoare, ceea ce m-a făcut să realizez că principalul meu adversar în joc sunt chiar eu și că rețetă succesului e una clasică: antrenament ,condiție fizică și câteodată puțin noroc.
Cum a fost experiența Romanian Open Squash în acest an? Cu ce lecții ai plecat de la Cluj-Napoca?
Romanian Open Squash este un concurs Open la care participă jucători și jucătoare din mai multe țari din Europa și nu numai, deci nivelul de squash este unul destul de ridicat. Îmi place să învăț de la cei mai buni și în fiecare an la ROS, ai de unde să înveți.
Anul acesta la Romanian Open Squash m-am clasat pe locul patru, cea mai bună clasare de până acum. Pentru mine ROS-ul este, într-un fel, al treilea antrenor. După fiecare turneu plec cu foarte multe teme pentru acasă și cred că fiecare turneu are multe oportunități, dar vine și cu multe provocări.
Ce altceva ne poți spune despre tine? Ce faci atunci când nu ești pe teren sau nu te ocupi de propriul business? Cum arată zilele tale de weekend sau vacanță?
Chiar dacă fiecare turneu este o călătorie, aș vrea să am timp mai mult să călătoresc, să vizitez cât mai multe locuri interesante și să merg la plajă. În weekend de obicei dorm mai mult, lenevesc la televizor, iarna. Vara mai merg cu bicicleta. În general în weekend nu îmi fac niciun program, dorm mai mult, îmi încarc bateriile.
Tocuri sau flat shoes? – Tocuri
Dish-ul favorit: paste cu trufe
3 cuvinte care te caracterizează: să nu renunți niciodată
O experiență pe care ai recomanda-o oricui: să vina la squash, să uite de toate
–
Editor:
