Camelia Șucu este una dintre cele mai cunoscute personaje feminine din mediul antreprenorial românesc, fiind un jucător de top pe piața de mobilier și design interior din România.
Co-fondatoare a Mobexpert în 1993, Camelia Șucu a făcut în 2007 exit-ul din cea mai mare companie autohtonă de profil, pentru a se dedica segmentului premium al pieței de mobilier, prin Class Living – Home of Interior Design. Camelia este implicată și în alte afaceri din domeniul alimentației sănătoase și a agriculturii, punând bazele și dezvoltând branduri precum Iconic Health, Piața de Gros Abundia sau Natuzzi.
Cu o carieră de peste 20 ani în zona de business, Camelia a trecut prin rolul de antreprenor, mamă, studentă la facultatea de medicină sau style icon. Pentru majoritatea lumii, numele ei este cunoscut și atribuit unor domenii ca imobiliare sau design interior.
A fost denumită de revista Forbes ,,cea mai bogată femeie din România” și chiar dacă unele afaceri care au consacrat-o nu mai sunt în portofoliul ei, flerul pentru succes și idei bune nu l-a pierdut.
Camelia este un adevărat mentor pentru fiicele sale Ioana și Cristina, care îi calcă deja pe urme, cu propriile afaceri, dar și o voce pentru comunitate ei.Cel mai nou interviu in exclusivitate cu Camelia Sucu impreuna cu fiicele sale Ioana si Cristina poate fi citit aici.
În afaceri ați avut momente bune și mai puțin bune. Cum ați reușit să treceți peste clipele grele?
Perioada în care am început să fac business a fost destul de tulbure, imediat după Revoluție. Sigur că a fost mai greu, eram pe un tărâm necunoscut, nu beneficiam de școli de management sau strategii de afaceri. A trebuit să învăț la fața locului și să mă adaptez la piața românească. Cel mai mult m-au ajutat dorința de a construi ceva măreț și oportunitatea de a întâlni persoane foarte bine pregătite, de la care am învățat mult.
Cred ca foarte important e sa te perfecționezi continuu și astfel, poți trece peste obstacole. La fel de important e să nu renunți după un eșec, ci să-l percepi drept o lecție care îți va deschide noi căi de urmat.
Ați deschis o mare companie de mobilă. Care au fost aspectele la care v-ați concentrat cel mai mult la început?
Începutul e întotdeauna dificil, mai ales într-un domeniu nou, așa cum a fost pentru mine cel al mobilierului și decorațiunilor interioare. M-am concentrat să preiau informația treptat, am acordat atenție clienților și am încercat să le cunosc nevoile și, pas cu pas am ajuns să învăț ce înseamnă management, leadership și să conduc o echipă formată din mii de oameni.
I-am dat business-ului o aură frumoasă, nu doar obiecte utile, ci și frumoase, cu o poveste în spate, creând în felul acesta colecții atractive. Și, în același timp cu aceste preocupări, am cunoscut specialiști din domeniu, cu care am dezvoltat relații frumoase de colaborare.
Care credeți că este secretul succesului dacă începi o afacere în România?
Business-ul este o luptă continuă, și, dacă vrei să pui bazele unei afaceri durabile, trebuie să te aștepți la multe ore de muncă și mult sacrificiu. Din păcate, o afacere bună nu se rezumă la jumătate de normă. În fiecare zi agenda de lucru este plină, mintea mereu trează și pregătită pentru învățare. Astăzi, esențiale pentru dezvoltarea unui business, sunt călătoriile, o resursă inepuizabilă de creativitate, extrem de necesară deciziilor strategice. Și, așa cum am mai menționat, perfecționarea continuă.
Exista si un risc, un lucru care dauneaza unui antreprenor: orgoliul și nevoia de a face totul, ca antreprenor, adica micro-management.Experiența mea, ca și multele articole citite de-a lungul timpului, demonstrează clar două lucruri:
1. Micro-managementul vine din fragilitate
De cele mai multe ori, micro-managementul vine din anumite fragilități de ordin psihologic ale managerului și nu din nevoile obiective ale organizației.
2. Implicarea excesivă în munca echipei este profund nesănătoasă
Deși implicarea excesivă în munca echipei dă rezultate pe termen scurt, pe termen lung este profund nesănătoasă, pentru că erodează moralul angajaților, îi demotivează, le inhibă capacitatea de a se auto-guverna, dorința de implicare și creativitatea.
Iar, în timp, chiar managerul respectiv va performa din ce în ce mai slab, pentru că va trebui să intervină din ce în ce mai mult pentru a suplini implicarea tot mai slabă a oamenilor, deci va face din ce în ce mai multă execuție și din ce în ce mai puțin management.
Problema e că de obicei micro-managerul nici nu știe că asta face, ba chiar e posibil să creadă că stă foarte bine cu capacitatea de a delega. Există multe resurse pe internet care vă permit să vă autoevaluați și să vedeți dacă aveți ceva de ameliorat în privința aceasta. Aviz dependenților de „cc”.
Eu, una, am fost întotdeauna mai degrabă genul care preferă să aibă încredere în propriile instincte și în oamenii cu care lucrez. Acum, veți spune poate că problema cu instinctul este că nu toată lumea îl are și că nu e ceva ce poți dobândi aplicând niște reguli. Dați-mi voie să nu fiu de acord. Vă asigur că toată lumea are acel compas interior, acea mică zvâcnire din plexul solar care te îndeamnă într-o direcție sau alta. Problema e că nu mereu știm să o recunoaștem și să o ascultăm, dar putem învăța. Dacă vi se întâmplă des să ziceți: „Ah, și doar m-am gândit eu că…”, aveți șanse bune.
Ați intrat în afaceri după 1990, imediat după Revoluție. Cum este piața acum pentru un tânăr care vrea să își deschidă o afacere?
Tinerii au la dispoziție în acest moment mai multe resurse decât am avut noi la început de drum. Au acces la informație, pot aplica pentru fonduri de stat sau europene, pot beneficia de îndrumări din partea celor mai experimentați. De asemenea, era digitală permite o mobilitate fantastică a ideilor, proiectelor și a persoanelor care pot aduce un plus afacerii. Pe partea opusă însă, trebuie să observăm competitivitatea din ce în ce mai mare, fluctuația dintre cerere și oferta și timpul care pare să se comprime. Sunt numai câteva dintre minusurile vremurilor pe care le trăim.
Care au fost greșelile din afaceri pe care le-ați făcut și pe care ați vrea ca alte tinere la început de drum să nu le facă?
Greșeală nu înseamnă neapărat greșit. Nu poți ști ce abordare sau direcție ți se potrivește cel mai bine dacă nu încerci, și automat, și greșești. Greșeala face parte din procesul de învățare și este esențial în dezvoltarea stabilă și coerentă atât a individului cât și a business-ului. Așadar, tinerelor să nu le fie frică de eșec și să pună în practică ideile în care cred cu adevărat și care dau o valoare în plus proiectului.
Există diferențe esențiale între psihologia antreprenorului și cea a angajatului? Ce anume face antreprenorul să fie așa cum este? Dar angajatul?”
Ați urmat cursurile Facultății de Medicină, o facultate foarte dificilă. Cum v-au ajutat anii din facultate să deveniți omul de astăzi?
În general în școală aveam multe responsabilități și eram implicați, obligatoriu, în organizarea diferitelor evenimente – reciclarea hârtiei, cercuri de poezie, muzică, etc. Aceste responsabilități au adus cu sine și multă educație care s-a sedimentat în anii studenției.
Am învățat să am răbdare, să fiu empatică, să păstrez o logică a traseului, esențială în medicină. Totodată, am învățat să împărtășesc ceea ce știu și cu alte persoane din jurul meu. Anii facultății mi-au conturat personalitatea care s-a impus, la maturitate, prin Camelia Șucu de astăzi.
Surse foto: Arhiva personală, perfecte.ro, psichologies.ro, esteticapremium.ro