Iarina Taban este președinte și fondator Ajungem Mari, un program de voluntariat prin care copiii din medii defavorizate au posibilitatea să primească atenția, grija și mai ales educația de care au nevoie pentru a se dezvolta și a se integra în societate.
Deși și-a început cariera în marketing și comunicare a simțit că pentru a fi cu adevărat împlinită trebuie să se îndrepte spre un serviciu în care chiar să creadă pentru a-l putea dezvolta și astfel a pus bazele unui centru educațional de învățare prin joc pentru copii și tineri instituționalizați.
Dragă Iarina, ne-ar plăcea să te cunoaștem mai bine. Ce ai vrea să ne spui despre tine? Cine este Iarina și care sunt câteva lucruri care te reprezintă?
Sunt o femeie foarte norocoasă pentru că am aflat destul de repede ce îmi place și ce mă motivează. Cred că mă reprezintă dorința de a ajuta, de a răspunde nevoilor oamenilor vulnerabili. Iar copiii din centrele de plasament sunt printre cei mai vulnerabili. Și mai cred că toți oamenii pot să ajute cu ceva și că se poate găsi modul de a ajuta potrivit fiecăruia.
Care este parcursul tău profesional? Cum ai ajuns să creezi un program educațional pentru copiii instituționalizați?
Am studiat marketing și comunicare și, deși mă fascinau aceste domenii, am simțit că vreau să cred cu totul în produsul sau serviciul pe care îl promovez. Așa am ajuns în zona educației, într-un centru educaţional privat, unde se folosea foarte mult învățarea prin joc.
Ulterior am demarat un proiect pilot de voluntariat în centre sociale din București, unde liceeni predau engleza prin joc copiilor din familii defavorizate. Uşor-uşor am intrat în mediul ONG și am descoperit beneficiile educației non-formale. Apoi am vizitat un centru de plasament și experiența a fost decisivă.
Când unul dintre copii, un băiețel de 3 ani, abandonat în spital de mamă şi apoi abandonat de asistentul maternal care l-a crescut, și-a înfipt degetele în mana mea ca să nu mă lase să plec de lângă el, am simțit că trebuie să fac mai mult pentru el și pentru toți ceilalți.
În momentul de față ești fondatoarea programului Ajungem Mari. Ce reprezintă această inițiativă? Care sunt obiectivele programului?
Ajungem MARI este un program educațional pentru copiii și tinerii institutionalizați și din medii defavorizate. Ne propunem să îi sprijinim cu toate puterile noastre ca să ajungă oameni MARI, responsabili, independenți și fericiți.
Sunt copii care au trecut prin multe experiențe extrem de dure și triste, iar traumele le afectează comportamentul de zi cu zi, stima de sine, viziunea asupra viitorului, inclusiv capacitatea de învățare și concentrare.
Au nevoie de sprijin constant, de un mediu cât mai sigur, de stabilitate, de oameni buni care să le arate că sunt valoroşi şi importanţi, că lumea poate fi un loc primitor şi că merită să lupte pentru un viitor mai bun decât al familiilor din care provin.
Cum își propune acest program să îi ajute pe copii aflați în instituțiile statului?
Prin acceptare necondiționată, atenţie, afecţiune, relații bazate pe respect și încredere, încurajare permanentă şi sprijin pe termen lung. La baza intervenției noastre este relația copiilor cu voluntarii Ajungem MARI pentru că, fără o persoană de atașament care să îi motiveze pe copii, eforturile celorlalți specialiști sunt în zadar.
Rolul voluntarilor este, în primul rând, de “a fi acolo” pentru copiii care nu au familia aproape. Voluntarii îi vizitează săptămânal pe copii și le arată, prin perseverența și răbdarea lor, că ei merită să fie sprijiniți, iubiți și acceptați așa cum sunt, cu toate emoțiile lor pe care încearca să şi le gestioneze. Copiii abandonați se învinovățesc adesea pentru lipsa părinților, pentru că pentru ei familia este cel mai de preț și în același timp, de neatins lucru. O adolescentă ne-a întrebat cândva dacă oare mama ei a abandonat-o la spital pentru că ea plângea prea mult când era bebeluș.
Acești copii au nevoie de oameni alături care să le arate că nu e vina lor, că ei sunt valoroși, că au mult potențial, că pot avea rezultate foarte frumoase. Voluntarii sunt cei care cred în acești copii chiar și atunci când nimeni altcineva nu crede în ei.
Știm că întreg programul Ajungem Mari este posibil datorită voluntarilor. În momentul de față, câte persoane aveți implicate ca voluntari în acțiunile voastre?
În prezent 1400 de voluntari sprijină 2.500 de copii și tineri din centrele de plasament, apartamentele și casele de tip familial din București și 24 de județe. În total, în aproape 8 ani, s-au implicat peste 9000 de oameni fantastici în sprijinul copiilor. Voluntarii sunt persoane de toate vârstele, de la 16 la 70 de ani și din toate domeniile.Ce îi unește este doar dorința de a-i ajuta pe copii și astfel ei devin o echipă şi formează un cerc de sprijin în jurul copiilor din fiecare centru.
Odată ce îi cunosc pe copii, voluntarii le observă nevoile și pasiunile și se organizează astfel încât să îi ajute: îi înscriu la cursuri vocaționale pe copiii talentaţi, la logopedie pe cei cu dificultăți de pronunție, la psihoterapie pe cei care au nevoie de sprijin pentru a depăși traumele, la cursuri de calificare pe tinerii care urmează să plece din sistemul de protecţie și au nevoie să învețe o meserie, la consiliere vocațională pe cei care nu știu ce vor să facă mai departe.
Ce trebuie să faci pentru a deveni voluntar? Există criterii care trebuie îndeplinite?
Voluntarii se înscriu iniţial pentru a susține săptămânal ședințe de pregătire sau remediere școlară, ateliere creative sau de cultură generală. Implicarea este de 2-3 ore pe săptămână timp de 8-12 luni, astfel încât să le fie copiilor alături în special pe parcursul anului școlar și, dacă vor, și pe durata vacanţei de vară.
Organizăm recrutări naționale o dată pe an și căutăm oameni motivaţi care înțeleg nevoia de implicare constantă deoarece acești copii au nevoie de stabilitate, nu de persoane care nu mai vin după ce copiii și-au deschis sufletul și îi așteaptă. Vârsta minimă este de 16 ani și nu tolerăm nicio formă de discriminare pentru că vrem ca tinerii și copiii noștri să se simtă acceptaţi şi încurajați mereu, iar voluntarii devin pentru ei nu doar profesori și prieteni mai mari, ci și modele în viață.
Mulți copii ne spun că vor să facă și ei voluntariat când vor crește și avem câţiva tineri instituţionalizați care au devenit voluntari Ajungem MARI şi îi sprijină pe copiii mai mici.
Cum arată o întâlnire cu copiii aflați în acest context? Care ați identificat că sunt cele mai mari nevoi ale acestora? Dar cele mai dificile situații cu care se confruntă în ceea ce privește integrarea lor în societate?
Primele întâlniri ale voluntarilor cu tinerii sau copiii din centre pot fi foarte diferite. Copiii sunt ei foarte diferiți, precum și emoțiile lor și ale voluntarilor. Sunt copii care le sar imediat în braţe voluntarilor și jocul sau dialogul încep foarte simplu și firesc.
Sau sunt copii mai retrași, care îi pot respinge pe voluntari până se conving că acești oameni pe care îi întâlnesc sunt, într-adevăr, aici pentru a rămâne, pentru a le fi alături pe termen lung, pentru a-i asculta și a le acorda toată atenția. Acestea sunt cele mai mari nevoi ale copiilor în relaţionarea cu voluntarii, de a fi văzuți, auziți, acceptați așa cum sunt. Abandonul sau separarea de familie și abuzurile trăite au lăsat urme adânci și acești tineri au foarte puțină încredere în forțele lor și tind să se descurajeze rapid.
De aceea motto-ul voluntarilor este “Schimbăm lumea cu pași mici!”, pentru că la fiecare nouă întâlnire a copiilor cu voluntarii, aceștia îi încurajează, le mai arată cât de frumoase pot fi rezultatele muncii lor, că pot reuși, că se pot ridica.
Ce se întâmplă cu acești copii după împlinirea vârstei de optsprezece ani și implicit părăsirea instituțiilor statului? Ajungem Mari include și un program de integrare socială a tinerilor majori?
Tinerii instituționalizați pot rămâne în sistemul de protecţie specială până la vârsta de 26 de ani dacă urmează o formă de învățământ de lungă durata sau 2 ani după terminarea studiilor dacă sunt angajați, tot fără a depăși vârsta de 26 de ani. Mulți, însă, vor să se desprindă cat mai repede de regulile sistemului și să devină independenți.
Din păcate, nu sunt mereu pregătiți pentru acest pas și au nevoie de însoțire, de sprijinul voluntarilor pentru a-şi găsi un nou loc de muncă sau o locuință cu chirie, pentru gestionarea bugetului lunar sau amenajarea și echiparea unei locuințe. Colaborăm cu mai mulți consilieri vocaţionali care să îi ajute pe tineri să îşi dea seama ce meserii sunt potrivite, cum să se pregătească pentru cariera dorită sau chiar să îşi găsească un loc de muncă.
De asemenea, îi sprijinim cu burse pentru cursuri acreditate de calificare pe tinerii care vor să învețe o meserie, în funcție de abilitățile lor și de evaluarea consilierilor vocaţionali.
Anul trecut ai fost desemnata membru al Ashoka Fellows. Ce reprezintă această numire? Ce înseamnă Ashoka Fellows?
Ashoka este cea mai mare organizație globală de promovare și susținere a antreprenoriatului social și inovației sociale, clasată de NGO Advisor pe locul 5 din 500 de ONG-uri din lume. Din 1980 au fost selectaţi de către Ashoka peste 4.000 de inovatori sociali din 95 de ţări, iar impactul pe care îl are un Ashoka Fellow ajunge, în medie, la 200.000 de persoane.
A fost o mare onoare pentru mine să fiu selectată ca Ashoka Fellow, dar am simțit și o mai mare motivaţie să aduc schimbarea de care e nevoie. Ceilalți 7 Ashoka Fellows din România fac cu toții lucruri extraordinare și e o mare bucurie să îi am ca model. Acest fellowship înseamnă sprijinul comunității Ashoka pe viață, adică acces la resurse şi la oameni extraordinari din toată lumea care schimbă sistemele din comunităţile lor sau chiar la nivel global.
Cum pot oamenii contribui la sprijinirea programului și implicit a copiilor aflați în nevoie?
Îi așteptăm cu mare drag pe toți cei care vor să le fie aproape tinerilor ca voluntari în următorul an școlar. Nevoia este imensă, iar acest timp dedicat, de 2-3 ore pe săptămână, pentru acești copii și tineri contează enorm.În perioadele de restricții cauzate de pandemie țin minte cum o fetiţă le-a mărturisit voluntarilor: “Cu orice mă pot obișnui, cu masca, cu izolarea, cu şcoala online, dar cu absenţa voastră tot nu mă pot obișnui.”.
Pe www.ajungemmari.ro, la secțiunea Devino voluntar, este un scurt formular online pe care cei interesați de voluntariat îl pot completa, iar noi îi vom contacta când lansăm înscrierile. Până atunci, cei care vor să îi ajute pe copii pot redirecţiona cei 3,5% din impozitul pe venit, iar anul acesta formularul 230 se poate completa foarte simplu, online.
Ne sunt de mare folos donațiile lunare pe website pentru psihoterapia copiilor pentru că sunt mulți pe lista de așteptare, iar cei care doresc să susțină proiectele noastre își pot dona ziua de naștere pe platforma Galantom și pot strange fonduri pentru psihoterapie, cursuri vocaţionale pentru copiii talentaţi, ieșiri și excursii prin care copiii descoperă lumea din afara centrelor de plasament sau pentru sprijinul tinerilor care se pregătesc pentru viața independentă.
Cartea de pe noptieră: ”Curajul de a fi vulnerabil” de Brené Brown
Modelul tău profesional: Rita Pierson
Personalitatea ta, descrisă prin trei arome: ciocolata neagră, menta si capșuni
Note to self: “Totul va fi bine”
Editor:
