Carina Sava este una dintre femeile cu un cuvânt de spus în aria managementului artistic de la noi din țară. De peste 14 ani parte din industria de entertainment din România, Carina a fost managerul unor artiști ca VAMA, Tudor Chirilă, VUNK, Zoli Toth, este Vice-Președinte RAW Music, co-fondatoarea asociației care organizează Mastering the Music Business (MMB), primul și cel mai mare eveniment din industria muzicală organizat în România și, de curând, a pus bazele propriei agenții de management artistic, Watermelon Agency.
După anii petrecuți în industrie Carina trage o serie de concluzii, menționând: evoluție, maturizare, competiție sănătoasă, dar și nevoia de mai multă educație și suport. Vorbește despre provocările femeilor din domeniu, preconcepții sau complexe, aspecte care au contribuit la crearea Women in Music Business Romania, o inițiativă care promovează și sprijină femeile din industria muzicală.
Într-un interviu detaliat despre industrie, Carina ne-a vorbit despre parteneriatul între femei, reguli de respectat în comunicare, despre Women in Music Romania, cu rezultatele proiectului și decizia de a continua, dar și despre stilul său de leadership, căruia îi atribuie cuvinte precum învățare sau privilegiu.
Carina, cum ai descrie sectorul managementului artistic din România, în prezent? Care sunt atuurile noastre, comparativ cu piața internațională? Dar aspectele care, deocamdată, ne lipsesc?
Industria muzicală românească în ansamblu a evoluat foarte mult în ultimii ani. Există multă competiţie sănătoasă în cam toate sectoarele, de la case de discuri la promoteri de concerte şi festivaluri. Distribuitorii de muzică independenţi sunt din ce în ce mai activi pe piaţa românească. Apar festivaluri noi, unele dispar după o ediţie, altele supravieţuiesc şi se dezvoltă rapid. Agenţiile de booking sunt mai profesionalizate ca oricând, iar vestea bună e că s-au dezvoltat agenţii noi, dintre care unele de nişă. Iată, pentru prima dată avem două show-uri consecutive ale unui artist pe Arena Naţională din Bucureşti vândute în timp record: Coldplay, pe care Emagic au reuşit, în sfârşit să-i atragă şi spre România. Tot mai mulţi producători români lucrează cu artişti internaţionali (vezi producătorii Hahaha Production care au colaborat cu Rita Ora, Rag’n’Bone etc), în timp ce artişti ca Inna, Minelli, Olivia Addams sau WRS au constant piese în topurile internaţionale. Sunt multe exemple care atestă că piaţa muzicală românească se maturizează şi începe să ajungă din urmă Occidentul.
Mi se pare foarte important faptul că nu mai vorbim despre excepţii, câte o reuşită pe ici şi colo, ci despre rezultate solide, care vin după ani mulţi de muncă, cu strategii şi obiective clare. Sunt convinsă că şi noi, prin conferinţa internaţională Mastering the Music Business (MMB) pe care o organizăm deja de 8 ani, am pus umărul la profesionalizarea industriei.
Sigur, există în continuare loc de creştere, avem nevoie de şi mai multă educaţie, dar şi de înţelegere şi sprijin din partea autorităţilor locale şi centrale.
Credit foto: Anca Coleasa
Ești absolventă de Comunicare și PR și ai peste 14 ani experiență în management artistic. Ce ai spune că are specific comunicarea din această zonă? Ce „reguli” trebuie respectate în PR-ul din industria muzicală?
Cred că regulile în comunicare sunt aceleaşi indiferent de domeniu, atâta doar că industria muzicală şi divertismentul în general au uneori o aură de glam care poate produce diverse efecte.
Pe de-o parte, percepţia asta ajută în relaţia cu media pentru că subiectele propuse pot părea foarte atractive. Pe de altă parte, cu cât subiectul (artistul, festivalul etc.) e mai atractiv pentru media, cu atât poate deveni mai greu de gestionat comunicarea atunci când interesul depăşeşte limitele profesionale şi se insistă pe subiecte ce ţin de intimitatea artistului sau când numele unui festival e folosit iresponsabil în titluri de tip click bait.
Cred că strategia de comunicare pentru un artist trebuie să pornească mereu de la personalitatea acestuia. Unii artişti sunt foarte deschişi, le place să se expună şi să dezvăluie foarte multe despre ei, în timp ce alţii sunt mai rezervaţi mai discreţi. Nu cred că o variantă e mai corectă sau mai greșită decât cealaltă, atâta timp cât reflectă în mod autentic artistul. În prima variantă vom construi un brand de artist volubil şi transparent, în cea de-a doua putem exploata aura de mister din jurul artistului.
Credit foto: Anca Coleasa
Women in Music Romania, o inițiativă dedicată promovării și sprijinirii femeilor din industria muzicală din România, s-a născut în 2019. Ce te-a determinat să pui bazele unei astfel de inițiative? A fost o nevoie pe care ai resimțit-o de-a lungul carierei tale?
Prin 2016, 2017 participasem la Summitul Women in Music (organizaţia internaţională) de la Cannes, din cadrul Midem. Mi s-a părut extraordinar să cunosc femei de succes din industria muzicală de peste tot din lume. Să fiu la aceeaşi masă cu o avocată de succes din India, PR-ul unor artişti de reggaeton top din Miami, o agentă din Londra etc., a avut asupra mea un efect puternic, m-a entuziasmat şi m-a energizat şi m-a făcut să mă întreb cum ar fi să avem aşa ceva şi în România.
Nu a existat atunci, pe loc, o decizie conştientă că aş vrea să începem un astfel de demers şi în România, dar mi-e clar că ideea a început să prindă rădăcini la nivel subconştient. A durat ceva până să începem primele întâlniri Women in Music Romania şi apoi a mai durat până să avem o structură concretă.
Credit foto: Anca Coleasa
Care consideri că sunt cele mai mari obstacole pe care le întâmpină femeile în industria muzicală, fie că vorbim despre artistele de pe scenă sau cele din spatele acesteia?
Cred că femeile din industria muzicală se lovesc de aceleaşi obstacole pe care le întâmpină femeile în general, indiferent de domeniul de activitate.
Încă există preconcepţii că ne potrivim doar în anumite roluri, în timp ce alte joburi aparţin din oficiu bărbaţilor. Încă suntem judecate după standarde diferite de cele care se aplică bărbaţilor. Cred că o femeie e mai uşor „anulată” dacă greşeşte decât un bărbat, care primeşte mai multe şanse, prin urmare femeile simt că trebuie să se străduiască mai mult, că trebuie să dovedească permanent de ce sunt în stare. Mai ales în cazul artistelor, presiunea pe cum arată, cum se îmbracă, cum vorbesc, cu cine se afişează e mult mai mare decât în cazul artiştilor.
Apoi rămâne problema muncii invizibile a femeilor, care de foarte multe ori, dincolo de carieră (pe scenă sau în spatele scenei) mai au şi rolurile din propria casă, cu atât mai mult dacă sunt soţii şi mai ales dacă sunt mame. Bărbaţii devin din ce în ce mai implicaţi în creşterea copiilor, dar e mai probabil ca o femeie să fie nevoită să-şi pună pe pauză cariera atunci când apare un copil, decât în cazul unui bărbat. Nu e o regulă, sunt femei care jonglează cu toate responsabilităţile în acelaşi timp, dar efortul depus e mult mai mare.
Credit foto: Wallifornia Music Tech Summit
Spuneai într-un interviu că programul a intrat într-un parteneriat cu alte țări, unde s-a consolidat, dar ați continuat și după finalizarea acestuia. Care au fost rezultatele sau, dimpotrivă, problemele nerezolvate complet, care te-au făcut să continui programul?
Aşa e. Am început crezând că vom derula programul pentru un singur an, dar am constatat că e cazul să mergem înainte pentru că acea primă ediţie a venit cu multe revelaţii.
Ştiam că programul va fi util pentru participante pentru că aveam mare încredere în mentorii pe care îi invitasem şi în workshop-urile programate. Dar nu aveam ca obiectiv ca fetele să-şi găsească job-uri şi totuşi avem 2 alumni în echipa UNTOLD Universe şi două în echipa Global Records. Şi alte fete şi-au găsit job-uri în industria muzicală, chiar dacă nu direct datorită programului, dar în timpul acestuia au căpătat încredere, au învăţat lucruri care le-au fost apoi utile la interviuri şi, în plus, simpla referinţă că trecuseră prin programul nostru a contat ca argument în favoarea lor la angajare.
Am avut în program şi femei care lucrau deja în music business şi şi-au dezvoltat reţeaua de contacte. M-a impresionat foarte tare când una dintre participantele din prima ediţie mi-a spus că pentru ea programul a fost catalizatorul pentru a-şi începe propriul business, propria casă de discuri. Avea acel plan, dar nu era un proiect căruia să i se dedice full time. Acum e principala ei sursă de venit şi se dezvoltă foarte frumos.
Tot în acel interviu vorbeai despre cum unele participante și-au găsit locul în echipele mentorilor lor. Cum alegeți mentorii? Ce au în comun toate aceste femei din industria muzicală?
La prima ediţie una dintre surprize pentru mine a fost impactul pe care l-a avut programul asupra unora dintre mentori. Vorbim despre femei cu multă experienţă în industria muzicală, multe dintre doamne sunt antreprenoare cu business-uri de succes, au proprii angajaţi şi colaboratori. Cred că pentru unele dintre ele, această iniţiativă a fost o ocazie de a fi văzute, recunoscute, confirmate public.
Nu era planul nostru pentru că nu constatasem nevoia în prealabil, dar acum mi se pare esenţial să facem asta, să scoatem în evidenţă profesioniste din music business. Pe de-o parte pentru că merită să fie cunoscute, văzute, iar multe dintre ele sunt discrete şi preferă să rămână în umbră. Dar pe de altă parte chiar avem nevoie de modele. Femeile tinere care intră acum în industria muzicală trebuie să aibă exemple de femei de succes, inteligente, determinate şi experte în domeniile lor de activitate. Acestea sunt şi criteriile pe care le urmărim când alegem mentori, la care se adaugă generozitatea. În plus, pentru că industria muzicală e foarte diversă, încercăm să acoperim cât mai multe domenii: comunicare, PR, marketing, management, organizare de evenimente, experienţă cu diverse genuri muzicale şi în diverse structuri: case de discuri, agenţii de talent management sau organizare de evenimente, festivaluri etc. Nu e un proces uşor, dar cerem mereu recomandări colegilor din industrie, atât femei, cât şi bărbaţi, inclusiv mentorilor din ediţiile anterioare. Implicând mai mulţi profesionişti din industrie în această selecţie ajungem la un nucleu de femei recunoscute ca experte în domeniile lor.
Spuneai așa: „E mai greu pentru femei să facă față, din anumite puncte de vedere, competiției cu bărbații. În industria muzicală, mediul e destul de masculin, mai ales în zona de concerte și evenimente”. Bazat pe experiența ta, de ce crezi că le este mai greu femeilor din industrie? Cum contribuie Women in Music Romania la echilibrarea balanței?
Pe de o parte, când un sector e dominat de bărbaţi, devine mai greu pentru o femeie să pătrundă, iar atunci când o face îi este mai greu şi îi ia mai mult timp să fie luată în serios. Când majoritatea trupelor rock sunt formate aproape exclusiv din bărbaţi, când echipele tehnice (inginer de sunet, de lumini, tehnici de scenă etc.) sunt formate tot din bărbaţi, probabilitatea ca managerul de turneu să fie o femeie e mai mică. Am început să avem femei în aceste roluri, dar e recunoscut faptul că le ia mai mult timp să se acomodeze şi să câştige respectul echipei decât dacă era vorba de bărbaţi în aceleaşi roluri.
Pe de altă parte, cred că multe femei pleacă din oficiu cu nişte complexe de inferioritate, cu senzaţia că trebuie să compenseze, că trebuie să muncească extra. Femeile au o aversiune mai mare faţă de risc decât bărbaţii, care sunt mai optimişti şi mai predispuşi să se arunce cu capul înainte în condiţii de incertitudine. Iar industria muzicală vine cu multă incertitudine… Nu e o regulă generală, avem de exemplu promoteri femei extraordinare, care jonglează cu multe necunoscute şi o fac cu graţie şi succes. Iar Women in Music Romania tocmai asta îşi propune – să folosim astfel de femei ca exemple, ca modele de urmat, încât să dăm curaj şi altor femei. În plus, prin workshop-urile şi programele noastre de educaţie informală încercăm să suplinim, alături de MMB, lipsa unei şcoli propriu zise de music business.
Care sunt principalele lecții de leadership învățate de-a lungul anilor petrecuți ca Vice-Președinte RAW Music? Ce ți-a adus în plus, din punct de vedere profesional, Watermelon Agency? Cum încerci să diminuezi dezechilibrul din industrie prin stilul tău de leadership?
În fiecare dintre proiectele pe care le dezvolt încerc să contribui cu un stil de leadership de tip coaching. Mă educ în acest sens, învăţ constant, atât din cursuri, cărţi, cât mai ales din practică alături de echipele cu care lucrez. Îmi place foarte mult să lucrez cu tineri, să contribui la dezvoltarea lor profesională, să-i ghidez. Cred că îmi asum în mod natural un rol de mentor pentru unii dintre colegii mei mai tineri. Deşi lucrez şi cu băieţi, în echipele mele predomină fetele. Mă interesează în mod sincer evoluţia lor şi caut mereu un echilibru între momentele în care ar trebui să intervin şi să-i ajut şi când e mai bine să-i las să greşească pentru că aşa vor învăţa mai bine. Uneori încerc să-i împing înainte, să iasă din zona de confort, îi încurajez să-şi asume roluri de care le e frică, pentru care uneori nu se simt pregătiţi.
Pentru mine e un proces interesant de învățare şi ajustare: când e bine să-i încurajez în continuare şi când e mai bine să le mai dau timp… De asemenea, e provocator uneori să înţeleg că sunt diferiţi de mine, că au alte nevoi şi alt ritm şi e datoria mea să mă adaptez la ei.
Pentru mine e un mare privilegiu să fiu în nişte contexte în care să pot încuraja tinerii în general şi femeile în special, să le pot oferi provocări noi din care sigur vor avea de invăţat. De exemplu, în cadrul MMB anul acesta mai multe dintre participantele din programul de mentorship Women in Music Romania vor fi fie speakeri, fie moderatoare. Nu e uşor nici pentru cineva cu experienţă să modereze un panel într-o conferinţă internaţională, cu atât mai puţin pentru cineva mai la început de drum, care nu a mai făcut asta, dar am încredere că se vor descurca excelent. E şi pentru mine o ocazie de a-mi exersa şi de a-mi creşte toleranţa la risc.
Cum vezi parteneriatul între femei, bazat pe experiența Women in Music Romania de până acum?
E esenţial ca femeile să se susţină unele pe altele, să-şi ofere oportunităţi de dezvoltare, să comunice constant pentru că au enorm de invăţat unele de la altele. Dar ştii ce mai e foarte important dacă ne dorim o industrie muzicală mai creativă şi mai diversă? Parteneriatul dintre femei şi bărbaţi. Nu poţi să ai echilibru şi diversitate fără să ai şi bărbaţii ca aliaţi într-un demers ca Women in Music Romania. Şi mă bucur enorm că cei mai mulţi dintre ei au înţeles ce facem şi contribuie la iniţiativa noastră.
Ne poți împărtăși un moment mai puțin plăcut trăit în cariera ta de manager, dar care a venit cu lecții importante? În contrast, povestește-ne despre unul dintre cele mai frumoase momente din călătoria ta profesională de până acum.
Foarte mult timp credeam că un manager trebuie să ştie tot, să poată tot. Nici acum nu ştiu o groază de lucruri, dar când am început să înţeleg că am atribuţii de management artistic pentru Vama aveam vreo 25 de ani, deci nu ştiam mai nimic. Aveam doar dorinţa de a face lucruri, încredere în artist, putere mare de muncă şi uneori o intuiţie foarte bună. Dar sentimentul că nu ştiu venea cu nesiguranţă şi ruşine, care la rândul lor trebuiau mascate, ceea ce ducea la reacţii mai dure decât era cazul, uneori la o formă de rigiditate în loc de deschidere spre soluţii şi diplomaţie. Ce am învăţat în timp este că un manager nu trebuie să aibă toate răspunsurile, ci trebuie să ştie ce întrebări să pună şi cui să le adreseze. Constatarea asta a fost foarte eliberatoare pentru mine. Mi-e mult mai uşor să fiu vulnerabilă acum şi să recunosc când nu ştiu sau când greşesc. Dar a fost nevoie de nişte ani de experienţă şi multe şedinţe de terapie ca să mai dau jos din presiunea de pe umeri.
Cât despre momentele frumoase ca manager de artişti, sunt foarte multe şi foarte valoroase. E un sentiment extraordinar să realizezi că un artist îţi acordă încrederea să-i fi partener de drum în carieră, să construiţi împreună. Cred că printre amintirile speciale rămân premierele – primele lansări de single-uri cu Vama, când făceam totul manual şi aveam emoţii enorme când apăsam butonul de send, negocierile importante pentru diferite proiecte şi campanii cu tot jocul de şah pe care îl presupun, lansările cărţilor Exerciţii de echilibru a lui Tudor Chirilă în 2012 şi Deja Vu. 25 de ani de VUNK a lui Cornel Ilie în 2019, toată campania din spatele albumului VUNK – Domnul Portocaliu şi Maşina Timpului din 2019, care a presupus o şedinţă foto cu fanii trupei. La modul general proiectele şi campaniile care implică fanii artiştilor îmi plac cel mai mult, îmi redau sensul.
Mi-ai cerut unul, dar se fac 15 ani de când mă joc prin industria muzicală, e greu de ales.
BIO-ul Instagramului tău spune ”Watermelons, books and travel”. Care este cartea pe care ai citit-o și cu care te identifici în acest moment? Cum arată cel mai frumos loc în care ai călătorit?
Ah, ce întrebări grele! Nu aş spune că mă identific cu ele, dar dacă ar fi să numesc 3 cărţi citite relativ recent care mi-au plăcut enorm ar fi: Patria de Fernando Aramburu, Dezrădăcinare de Saşa Zare şi biografia mea favorită – No Ordinary Time: Franklin & Eleanor Roosevelt: The Home Front in World War II de Doris Kearns Goodwin.
Cât despre călătorii, îţi răspund la această întrebare fix înainte de o vacanță în Kenya, unde voi avea parte de prima mea aventură în savană, primul safari. Cred că va fi o călătorie care va sta sus de tot în topul meu personal. Am trăit o mare bucurie în toată perioada asta, de când am rezervat excursia. Altfel, mi-au plăcut toate locurile pe care le-am vizitat până acum, chiar dacă am apreciat lucruri diferite la fiecare dintre ele. Marocul a fost o experienţă deosebită, de la o noapte petrecută într-un kazbah până la noaptea dormită în deşert. Biletele de avion spre Tel Aviv le-am cumpărat spontan, în timp ce citeam Ierusalim. Biografia unui oraş a lui Simon Sebag Montefiore şi a fost o excursie fascinantă, abia aştept să revin atât în Tel Aviv şi Ierusalim, cât şi, sper eu, să ajung în unele dintre teritoriile palestiniene.
Nu pot să nu menţionez Londra şi New York, care pentru mine sunt sinonime cu teatru şi musicals. Cea mai frumoasă experienţă din Londra a fost Les Miserable pe West End, iar în New York, Hamilton pe Broadway. Şi mă opresc aici, altfel aş putea scrie la infinit despre cărţi şi călătorii.
3 cuvinte care te caracterizează: Curiozitate, entuziasm şi fiabilitate
Cum ai defini un artist de succes astăzi? – Cred că un artist de succes e un artist liber, care se exprimă artistic aşa cum îşi doreşte şi care îşi permite să trăiască cel puţin decent din actul artistic.
Ultimul lucru pe care îl faci înainte de culcare: De cele mai multe ori citesc măcar câteva minute.
Ce înseamnă pentru tine timp de calitate? – Pentru mine timpul de calitate e acela în care simt că ceea ce fac mă încarcă. Poate să fie o conversaţie captivantă, o tură de alergare, o oră cu o carte bună sau chiar o şedinţă de business în care simt că se construieşte ceva în care cred.
Note to self: Never stop learning!
Credit foto copertă: Cristina Oltean
–
Editor:
