Am discutat în numărul 2 al revistei The Woman despre cum afacerile de succes importate nu garantează un succes imediat. Introducerea unei idei noi, ca cea de cabină foto în 2013, presupune mai mult decât proverbialele 1000 de cuvinte spuse de o fotografie.
Începutul a fost plin de aventuri pentru fondatorii Epics. Pentru a trece de la a face demonstrații și a explica tot conceptul și utilitatea sa în cadrul evenimentelor, la a răspunde la tot mai multe solicitări creative, s-au scris milioane de cuvinte și s-au printat sute de mii de fotografii instant.
Cum a luat naștere Epics Photobooth?
Ador să spun povestea asta. Cabina în sine are rădăcini sută la sută românești. Nu ideea, pentru că în America fotografiile se printează instant de când noi nu existam, ci cabina în sine. De la materialul folosit inițial în construcție, la masa de lucru pe care asociatul meu a bătut cuie. Pentru că am ales să construim o cabină, nu să cumpărăm una din afară, am trecut prin pași de creație ce s-au lăsat cu dureri de degete și de spate. Dar am fost mândri de fiecare dată când îmbunătățeam forma.
Cabina Epics, așa cum este cunoscută acum în România, ca un photobooth de un negru classy, format din trei ansambluri și doar un fir extern, s-a născut pe un meniu.
După primele faze conceptuale, ne-a reușit idealul: puțin rotunjit, ca să fie friendly, ca un om de zăpadă, segmentat, pentru a fi ușor de transportat și o culoare ce inspiră tehnologie avansată și stil.
După formă am gândit numele, ceva mai distinct decât evidentele varianții de “smile”. Am visat mare de la început, la un brand și o imagine unitară. Astăzi, Epics este marcă înregistrată internațional și cabina foto, prin forma sa, este recunoscută național.
Care a fost atitudinea primilor clienți față de acest proiect?
Aici pot contrazice foarte ușor zicala cu o poză face cât o mie de cuvinte. Pentru că o fotografie a cabinei, trimisă într-o prezentare, nu aducea nicio lămurire potențialilor clienți. În 2013 era cunoscută poate cabina cu perdea din filme sau cea de prin zonele turistice. Multă vreme a trebuit să explicăm procesul, să arătăm fotografia efectivă. Apoi să trecem de obiecții de genul: de ce aș vrea ca lumea să facă poze când au telefone, de ce să iau și cabină când am fotograf și altele.
Inclusiv târgurile de prezentare au fost dificile, pentru că aveam tot timpul fotografia instant în mână pentru a atrage trecători. Un monolit, oricât de decorat cu text sau explicații, nu atrage clienți.
Acum zâmbim, privind în urmă. La ședințele prelugite, la teambuilding-uri interne sau zile de naștere reluăm, pentru colegii noi, poveștile și aventurile cu a transmite ideea de cabină foto într-o vreme când conceptul era nou în România. Pentru că Epics a fost confundat pe rând cu boxe imense, măsuțe futuriste, ATM de unde se pot retrage bani sau tonomat de cafea.
Care sunt elementele ce vă diferențiază de toate celelalte cabine foto din România?
Am creat prima cabină foto deschisă din țară. Sută la sută concept propriu, nu copiată sau cumpărată. Nu o spunem doar pentru prestigiu, ci pentru că asta implică faptul că am trecut prin toate etapele de dezvoltare și avem deja 4 ani în care de la cabine numărate pe degete, avem pagini întregi de căutare cu prestatori. Asta înseamnă că am întâlnit toate problemele posibile, toate tipurile de clienți existenți, am comunicat pentru necunoscători, pentru conservatori, pentru creativi, și avem în peste 1500 de galerii cel puțin un eveniment din orice categorie imaginabilă.
Noi nu facem poze ca hobby. Epics este o afacere și o tratăm ca atare. Da, pe pozele printate se râde, dar în spatele oricărui eveniment e o echipă dedicată ce transpiră pentru a face totul perfect. De asta avem procent de reușită impecabil. Avem departamente de Relații clienți, Vânzări, Marketing, Tehnic, R&D și Design. Și nu o singură persoană care preia toate aceste roluri. Avem o echipă. Sunt oameni deosebiți, pe care i-am infectat cu spiritul Epics și tot timpul suntem cu ochii în patru pentru astfel de personalități deschise spre evoluție. Avem politici de a răspunde ofertelor în maxim 24 de ore și garanția reușitei evenimentului.
Și nu spunem niciodată Nu se poate. În zilele cu cereri ce par imposibile, de la clienți naționali sau internaționali, cu idei de campanii și activări, facem teste până avem soluția dorită. Iar în cele cu solicitări venite pe ultima sută de metri, cu eveniment seara, a doua zi sau în trei zile, ne mobilizăm și orele de program devin idei abstracte, pentru că nimeni nu ar pleca, deși nu este reținut, până nu vede că a făcut tot ce putea pentru a răspunde solicitării cu Da, desigur.
Ce sfat oferiți celor care vor să pună bazele unei afaceri de succes?
Să nu se descurajeze, să fie realiști, chiar dacă au vise mari și să nu creadă că o pot face singuri.
Sunt povești de succes în lume și în România care au început cu repetate încercări urmate de eșec. Dacă nu te faci înțeles, schimbă discursul sau lasă pe altcineva, care îți înțelege viziunea, să o transmită. Dacă nu cunoști un domeniu, învață sau ține alături un expert. Dacă ești primul, așteaptă-te la concurență, iar dacă vine concurența, nu îi privi cu lipsă de respect, ci învață dacă ai ce și gândește-te că o piața fără concurență te plafonează în primul rând pe tine. Iar dacă nu ești primul, adună toată informația posibilă despre acel primul și cel mai bun și adu un plus la ce oferă. Desigur, după ce afli că ceea ce vrei să oferi este și cerut sau dorit de piață.
Despre cum să nu te lași compleșit de concurență și cum să menții interesul clienților pentru același serviciu, în următorul articol, The Woman.
By Cătălina Gal, Epics Photobooth, fondator
Cătălina este unul dintre fondatorii Epics, cu experiență în fotografie de nota 2 din 5. În cadrul Universității Babeș-Bolyai, la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, a trecut prin cursuri de Jurnalism și fotografie, Publicitate și după o escapadă și în Litere și un master în Sociologie, a și lucrat pentru a acumula experiență în fiecare dintre aceste domenii. Sau ca să vadă diferența dintre școală și realitate. Primul business îl începea în 2007, la 22 de ani, împinsă de imaginație și dorința de a face lucrurile așa cum le vede și cum le vrea. A experimentat pe propria piele toată gama de stereotipuri, dar încă învață cum să își facă timp pentru publicarea manuscrisului din sertar. Scrie pentru a-și ține mintea sănătoasă și nu va abandona antreprenoriatul niciodată, pentru că funcționează pe bază de deadline-uri și provocări.
Surse foto: arhiva Epics Photobooth – cabina foto, www.lesimaginaires.ro