Cătălina s-a îndrăgostit de gimnastică la vârsta de doar 4 ani, atunci când a intrat pentru prima dată într-o astfel de sală. Supranumită Laleaua Neagră datorită pasiunii sale față de echipamentele de culoare neagră și pentru eleganța cu care executa fiecare exercițiu, Cătălina este model de implicare și ambiție la un nivel înalt, având rezultate excelente pentru mai bine de un sfert de secol.
Cătălina Ponor s-a dedicat complet gimnasticii din pură pasiune și asta i-a adus fericire, de aceea transmite femeilor The Woman este: „Faceți sport, faceți mișcare! Sunteți frumoase, sunteți inteligente, dar sportul e ingredientul secret care vă va face să zâmbiți! Credeți-mă pe cuvânt!”
Când ți-ai descoperit pasiunea pentru gimnastică?
Avem doar patru ani când mă plimbam cu bunica mea prin Constanța – orașul meu natal, pe lângă sala de gimnastică, fără să știu ce miracol e în spatele acelor ziduri. De multe ori am declarat în interviuri că Dumnezeu a decis ca aceasta să fie marea mea pasiune, pentru că eram atrasă misterios înspre acea sală, fără să am nici cea mai mică idee ce se petrecea, de fapt, înăuntru. Dar a fost, în mod cert, dragoste la prima vedere!
Abia când am intrat, am rămas fascinată, de aparatură, de fete, de exerciții, de energia și bucuria acelor momente. Nu ai cum să nu te îndrăgostești, dacă vezi acea lume prin ochii de copil: mișcare, veselie, joacă. Abia mai apoi devine mai greu, când începi să realizezi că pentru a face performanță nu mai e suficientă joaca. Dar eu am reușit să mă motivez constant și să ajung unde mi-am dorit. Acum, când privesc în urmă, pot spune că sunt mândră de copilul din mine și-i mulțumesc că m-a făcut să fiu ceea ce sunt azi. Bineînțeles, fără a neglija rolul tuturor susținătorilor mei, de la familie, prieteni, până la antrenori și colegi. Mulțumiri sincere tuturor!
Când te gândești la copilăria ta, ce moment îți trezește cele mai plăcute amintiri?
Bucuria copilăriei mele a fost gimnastica. Mi-ar fi greu să numesc un singur moment. Tot ce a însemnat această pasiune mi-a provocat bucurie, pentru că la acel moment vedeam totul ca pe un joc nesfârșit. Iar jocul le provoacă cele mai sincere bucurii copiilor. Bineînțeles, și celelalte momente alături de familie mi-au fost foarte dragi – Crăciunul, zilele de naștere cu torturi făcute de mama, rochițele păpușilor și toate celelalte. Am fost un copil fericit, clar. Pentru că am fost încurajată și susținută să fac ceea ce-mi plăcea și mi se potrivea.
Ai avut momente în care ai întâmpinat provocări greu de depășit? De unde ți-ai luat energia și ce te-a motivat să mergi mai departe?
Desigur! Rutina antrenamentelor, micile eșecuri, accidentările, timpul liber limitat – toate și-au spus cuvânt la un moment dat. Dar ceea ce a fost cu adevărat motivant a fost faptul că am avut mereu convingerea că asta trebuie să fac, că asta mi se potrivește mie, pentru că asta îmi place. Au fost și câțiva oameni care m-au sfătuit, la un moment dat, în acest sens. I-aș aminti aici pe părinții mei, pe domnul Lucian, doamna Mariana și domnul Belu.
E nevoie, totuși, din când în când să ai lângă tine o minte limpede, cineva care vede tabloul de ansamblu, care știe să îți dea un sfat sincer, dar și util. Într-un sport ca gimnastica ești mai mereu singur. Tu cu tine și cu temerile tale, cu visele tale, cu barierele tale. Uneori devine atât de apăsător totul încât nu te poți detașa și atunci e important să îți găsești un fir roșu de care să te agăți: o idee, un cuvânt, o amintire, orice care îți amintește de tine, cea care știe ce vrea.
Gimnastica e un sport complex și, în același timp, dificil. Ce iubești cel mai mult la gimnastică și cum te-a format ca om?
Cred că cel mai mult îmi place dinamica, flexibilitatea și eleganța acestui sport. E la limita dintre artă și joacă, e ideea perfecțiunii pentru mine. În plus, ca orice sport, te învață despre ambiție, determinare, efort, disciplină. Dar e foarte complex. E sportul care-ți poate deveni stil de viață, dacă știi să-l înțelegi, să faci diferența dintre momentele când trebuie să urmezi niște pași standard și când să inovezi, când să repeți a mia oară aceeași săritură și când să te gândești la o combinație nouă de mișcări.
În plus, este un sport frumos și este despre frumusețe, despre cât de frumos e corpul uman. Sunt mișcări și poziții elegante, sunt stiluri care plac vizual, sunt fete frumoase și costume strălucitoare. Pentru public, e de multe ori mai degrabă o sărbătoare decât o competiție sportivă.
Cum ai descrie parcursul tău profesional până în acest moment?
Un sfert de secol de gimnastică nu e puțin. A fost un drum lung și eu am avut satisfacții multiple: peste 20 de medalii importante, dintre care trei titluri olimpice și opt europene. Dar n-a fost vorba doar de premii și medalii. Au fost bucurii mărunte pentru fiecare exercițiu reușit, au fost oameni minunați pe care i-am întâlnit, au fost emoții cum rar îți e dat să le trăiești într-o viață, a fost onoarea de a asculta imnul României pe podium, a fost practic o mare parte din viața mea pe care am trăit-o cu pasiune, cu toată dedicarea de care am fost capabilă. Sunt emoționată, dar și sincer mulțumită când privesc în urmă.
Cum ți-ai dori să investești, pe viitor, în gimnastica din România?
Gimnastica din România are nevoie de un suflu nou, de antrenori buni, de investiții, de fani, de promovare. N-o să ratez nicio ocazie de a mă implica în proiecte care susțin acest sport. Momentan, lucrez împreună cu prietenii de la Sports HUB la câteva proiecte pe zona sportivă, le vom dezvălui la momentul potrivit. Până atunci însă, am deschis o sală de sport în Constanța și intenționez să încurajez mai mulți tineri (și nu numai) să facă sport. Beneficiile unei vieți active se văd în multiple aspecte ale vieții de zi cu zi, pentru fiecare dintre noi: de la tonus la buna dispoziție, de la puterea de concetrare la postură și atitudine.
Mesajul meu principal pentru fiecare dintre doamnele de la The Woman este: „Faceți sport, faceți mișcare! Sunteți frumoase, sunteți inteligente, dar sportul e ingredientul secret care vă va face să zâmbiți! Credeți-mă pe cuvânt!”
Articol preluat din ediția a III-a a Revistei The Woman, Martie 2018.
By Ioana Chelmuș
Sursă foto: arhivă personală Cătălina Ponor