O fetiță care cară apă din vecini pentru că nu are apă în casă, un băiețel care se teme să se întoarcă acasă din cauza tatălui adoptiv care o bate pe mama lui, o mamă care fuge de acasă în miez de noapte cu trei copii de mână sunt doar câteva situații întâlnite pe parcursul anilor de Lidia Vulea, Directorul General al Asociației Creștine „Something New”.
Unul dintre cele mai importante aspecte pe care Lidia ni le-a spus astăzi ține de viziunea pe care asociația o are: „Poți să îi oferi copilului ajutorul imediat de care are nevoie, cum ar fi o mâncare caldă, o geacă călduroasă sau ghetuțe, dar dacă nu lucrezi cu el pe parte educațională și nu îl faci să înțeleagă că prin educație soarta lui poate fi schimbată, rămâi doar la stadiul de binefacere.”, iar unul dintre lucrurile care necesită atenția noastră, a tuturor, face referire la cea mai grea etapă din activitatea ei de zi cu zi: „cea mai mare provocare o întâmpinăm la partea de finanțare”.
Drumul Lidiei în zona ONG-urilor a început acum 18 ani, când ea se afla în postura de voluntar, iar astăzi o regăsim la cârma Asociației „Something New”, ale cărei proiecte le susține de peste nouă ani. Ne-a deschis astăzi porțile asociației și ne-a vorbit despre proiectele momentului, despre cele mai grele părți ale activității lor, despre viziune și motivație, pe tot parcursul discuției noastre Lidia amintind importanța echipei sale.
Lidia, cum a luat naștere Asociația „Something New” și cum te regăsești tu în povestea acesteia?
Organizația Creștină „Something New” s-a născut în urmă cu nouă ani, din dorința de a oferi șanse egale la educație tuturor copiilor, indiferent de mediul de proveniență.
Pentru a împlini această viziune, mi-am dorit ca prin fiecare şansă, fiecare îndemn şi încurajare de a face salturi în progresul educaţional, să oferim copiilor posibilitatea de a-şi schimba viitorul, de a deveni ceva mai mult decât le permite mediul şi circumstanţele în care s-au născut.
Nici copilăria mea nu a fost una ușoară și mă identific deseori cu unii beneficiari pe care îi avem.
Care sunt cauzele asupra cărora vă îndreptați atenția? Cum arată întreg procesul de research în alegerea unei cauze?
Prin programele derulate, atât în mediul urban cât și în mediul rural, oferim sprijin copiilor proveniți din familii defavorizate, copii care au un potențial uriaș și merită șansa la un viitor mai bun. Bineînțeles că nu îi neglijăm nici pe copiii care abia trec clasa. Suntem un sprijin și pentru ei și facem tot ce ne stă în putință să îi ajutăm să nu abandoneze școala.
Beneficiarii din programele noastre ajung la noi prin intermediul primăriilor, școlilor, altor organizații partenere sau a persoanelor fizice care ne semnalează un caz despre care ei știu că ar avea nevoie de sprijin. După ce un caz intră în atenția noastră, facem o anchetă socială și decidem în ce măsură ne putem implica.
Dar legat de proiectele voastre, care simți că aduc un aport cât mai mare comunității?
Toate proiectele noastre aduc o schimbare semnificativă în comunitate: construcții de case, proiecte de întrajutorare în situații de criză, proiecte educaționale, culturale, artistice, tabere și multe altele.
Principalul nostru focus este susținerea educației. Într-o țara în care 1 din 5 copii abandonează școala, noi vrem să aducem un plus societății prin echiparea, educarea și încurajarea acestora spre un viitor profesional, care sa le permită să își depășească situația. Sunt copii care nu au șansa unui viitor mai bun, copii condamnați să retrăiască viețile și eșecurile părinților. Acei copii trăiesc lângă noi, în condiții greu de imaginat pentru o țară europeană.
Poți să îi oferi copilului ajutorul imediat de care are nevoie, cum ar fi o mâncare caldă, o geacă călduroasă sau ghetuțe, dar dacă nu lucrezi cu el pe parte educațională și nu îl faci să înțeleagă că prin educație soarta lui poate fi schimbată, rămâi doar la stadiul de binefacere.
Care sunt, în opinia ta, cele mai grele etape ale proiectelor pe care le implementați? Unde simți că este nevoie de cea mai mare implicare?
Fiind o organizație non-profit cu foarte multe proiecte în derulare, cea mai mare provocare o întâmpinăm la partea de finanțare. Să susții 500 de copii cu toate nevoile financiare și educaționale acoperite, în contextul actual, post-pandemic și război, este ceva cu adevărat copleșitor, care te scoate cu siguranță din zona de confort.
În prezent construim un Centru Comunitar în localitatea Dezmir, un edificiu pregătit cu mese și scaune, dedicate învățăturii, cu bibliotecă și calculatoare. Pentru copiii din programul nostru visul de a învăța la o masă curată sau a avea acces la un calculator este greu de imaginat. Voluntarii noștri se întâlnesc cu copiii pentru meditații în căsuțe sărăcăcioase, care de multe ori sunt doar improvizații, neîncălzite și mici. Deseori este o singură cameră pentru părinți și mai mulți copii. Este un mediu greu pentru concentrare și învățare, cu multe distrageri.
Așadar, viziunea noastră este de a le oferi un loc de evadare, pentru câteva ore, de grijile și neajunsurile de acasă. Centrul Comunitar le va da aripi să viseze la ceea ce pot dobândi în viață prin educație.
În concluzie, eforturile noastre momentan se centrează pe finalizarea lucrărilor de construcție și suntem în căutare de noi parteneri care să ne înțeleagă și să ne susțină viziunea.
Cum arată o zi din viața ta în calitate de președinte al asociației? Care sunt aspectele care depind de tine în cadrul acesteia?
Am început să lucrez cu diferite ONG-uri în urmă cu 18 ani întâi ca voluntar, după care mi-am găsit locul în această lume fantastică și controversată a ONG-urilor.
Sunt Director General la Asociația „Something New” de peste nouă ani de zile și pot să vă spun cu mâna pe inimă că nu există un program de lucru clar și sub nicio formă nu poți să îți faci o planificare riguroasă pe task-uri și pe ore, pentru că mereu se întâmplă ceva urgent de care trebuie să te ocupi și să lași tot ce făceai. Nu contează că este seară, noapte, weekend sau vacanță – tu trebuie să fii acolo să răspunzi sau să te ocupi.
În calitate de director mă ocup de implicarea directă cu beneficiarii, proiecte, echipă, organizare de voluntari, publicitate și atrageri de fonduri. Fac de toate. Dar cel mai mult îmi revine partea de strategii în ceea ce privește atragerile de fonduri. Fără a bifa acest aspect într-un ONG, nu ai ce coordona, nu există proiecte sau beneficiari.
Dincolo de ceea ce se vede, în spatele unui eveniment sau al unei campanii este extrem de multă muncă, de la PR, organizare de evenimente, rapoarte, bugete, time management etc. Cum reușește președintele Lidia să coordoneze toate aceste aspecte?
Cu greu, nu e o muncă ușoară. Sunt mereu solicitată, și nu îmi permit un orar de birou. Dar și aici, am învățat să gestionez. Unul dintre lucrurile esențiale, pentru care sunt recunoscătoare, sunt relațiile pe care le-am dezvoltat de-a lungul timpului. Relații care îmi ușurează mult munca. Atunci când mă pregătesc de un eveniment, știu spre cine să îndrum echipa și ce am de făcut pentru a ne atinge obiectivele.
Cei din echipa mea știu că oricând pe parcursul implementării pot să vină spre mine și să ceară ajutor, dacă nu reușesc să își atingă obiectivele. Sunt acolo pentru ei, să îi îndrum. Fără o echipă care să creadă în viziunea noastră ca Asociație nu am reuși să organizăm evenimente cu un impact mare în comunitate.
Privind în urmă, ce ai sfătui pe cineva care dorește să pună bazele unui ONG sau pe cineva care dorește să fie voluntar în cadrul unuia? Ce ar trebui să ia în considerare înainte să pornească la drum?
Motorul unui ONG este viziunea. Fără o viziune clară, te pierzi pe drum. Este foarte important să rezonezi profund cu cauza pe care ți-ai propus să o susții, deoarece aceasta îți va fi motivația de a persevera atunci când vei întâmpina obstacole.
Cred că în lumea ONG-urilor nu ai ce căuta dacă nu ai pasiune, viziune și perseverență. Îmi aduc aminte perfect cum în urmă cu nouă ani de zile, când am deschis Asociația, plăteam salariile angajaților din salariul soțului meu. Am făcut multe sacrificii să ajungem să susținem 500 de beneficiari din familii defavorizate.
Cum arată echipa ta? Care sunt, din punctul tău de vedere, cele mai importante atribute pe care o echipă a unei asociații trebuie să le aibă?
O singură persoană nu poate face nimic de mare importanță. O persoană este prea mică pentru a realiza un succes. Pentru toate lucrurile mari și importante este necesară o echipă. În „Something New”, majoritatea deciziilor le luăm în echipă. I-am făcut pe oameni să înțeleagă că pentru noi este important să știm că ei se simt în siguranță, oferindu-ne feedback cu lucrurile care nu merg sau care ar merge mai bine, dacă am schimba strategia.
Cea mai importantă calitate pe care trebuie să o aibă cei care se implică în Asociația „Something New” este capacitatea de a se identifica cu cauza pe care o susținem. Fără a rezona cu valorile Asociației, nu poți transmite pasiunea pe care o avem pentru beneficiarii noștri mai departe.
Cum alegeți partenerii evenimentelor pe care le organizați?
Elementul cheie care ne unește de partenerii noștri este importanța acordată educației. Căutăm parteneri care alături de noi să militeze pentru șanse egale la educație.
În fiecare parteneriat căutăm să aducem un plus valoare prin crearea de oportunități de implicare în comunitate și sentimentul de giveback.
Ne poți împărtăși unul dintre momentele în care te-ai simțit cu adevărat mândră de ceea ce faci zi de zi?
În 2020 am construit prima casă pentru o familie din Dezmir. O familie tare dragă inimii mele. Am văzut progres în casa lor încă de la bun început. Eram în plină iarnă, imediat după sărbători. M-am dus în vizită la această familie să văd ce fac copilașii. Fetița cea mare venea din vecini cu o găleată mare cu apă. Pur și simplu până în acel moment nu realizasem că ei nu au apă în casă, deși fusesem de zeci de ori pe la ei.
În acel moment m-am uitat la fetiță și i-am promis că nu va mai fi nevoită să care apă din vecini că mă voi îngriji de ei să aibă apă în casă. Am plecat îngrijorată de la ei, deoarece considerăm că m-a luat gura pe dinainte. Era o perioadă moartă pentru noi ca ONG, în general în ONG-uri nu se întâmplă mare lucru pe plan financiar în lunile ianuarie-februarie. În ciuda momentului neprielnic și a fricilor mele, am reușit să ne ținem de promisiune și să îi ajutăm cu canalizarea. Iar în vara aceea le-am construit o casă modestă de la 0 și de atunci viața acestei familii s-a schimbat radical.
Ai simțit vreodată că poveștile de viață pe care le întâlnești zi de zi la asociație te afectează în viața ta personală? Cum gestionezi astfel de situații?
Grele întrebări. A fost o perioadă în care nu îmi puteam pune capul pe pernă din cauza îngrijorărilor. Mă gândeam la acea mămică, care a fugit în toi de noapte, într-o seara de duminică de soțul abuziv, cu trei copii mici după ea și eram gata-gata să îi iau în casa mea. Sau a fost un băiețel care la o întâlnire pe tema „Învinge-ți uriașii” a zis că, uriașul din viața lui e tatăl adoptiv, care deseori o bate pe mămica lui și tare ar vrea să nu se mai întâmple acest lucru.
După o tabără cu copiii sau un program în care ești conectată cu copiii, e greu să separi lucrurile, să mergi la casa ta, unde te așteaptă copiii cu brațele deschise, unde ai căldură, mâncare și un soț care te iubește.
Ce îmi dă totuși puterea de a merge mai departe, este faptul că nu mă lasă rece ceea ce se întâmplă în jurul meu și că fac ceva ca lumea în care trăiesc să fie o lume mai bună.
Dacă ar fi să ne povestești despre tine, ce ne poți spune despre omul Lidia?
Omul Lidia își iubește familia, soțul și copiii mai mult decât orice altceva. Iubesc pasiunea pe care o am pentru oameni și comunitate. Sunt o fire foarte sensibilă și dornică să cunosc oameni noi. În timpul liber mă relaxez îngrijind florile din grădina mea.
Something New, descrisă în câteva cuvinte: Something New este proiectul meu de suflet. Un loc al evadării pentru sutele de copii care au făcut sau fac parte din proiectul nostru. Un proiect orientat spre educație.
Ceai sau cafea? – Cafea. Am o pasiune pentru cafeaua de specialitate.
Desertul favorit: Lava cake.
Ultimul lucru pe care îl faci înainte de culcare: Obișnuiesc să mă rog pentru ziua care a trecut și să îi cer lui Dumnezeu călăuzire pentru ziua care mă așteaptă.
Editor:
