După mai multe interacțiuni cu sistemul medical și întâlnirea cu un neurolog pe care mai presus de toate îl consideră un „om extraordinar”, Cristina Pătrășcanu a decis să investească în sistemul medical și să pună bazele Neuroaxis, prima clinică integrată de neurologie din București.
Dornică de a ajuta oamenii, Cristina ne spune că odată cu implicarea în sectorul medical, satisfacția a devenit mult mai mare, contribuind în mod direct la bunăstarea acestora. Deși începutul a presupus multe provocări, clinica a reușit anul trecut să își dubleze cifra de afaceri.
Am stat de vorbă cu Cristina despre implicarea ei în Neuroaxis și cum a evoluat clinica până în prezent. Ne-a vorbit despre stilul ei de leadership și cum s-a format acesta de-a lungul timpului, despre provocări, strategii de business și planuri de viitor, accentuând însă și carențele pe care încă societatea românească le are, în raport cu anumite tulburări de ordin neurologic.
Cristina, cum ai decis să te implici în Neuroaxis și să investești într-un domeniu total diferit de activitatea ta de până atunci?
Neuroaxis este un proiect despre care dacă mi-ar fi spus cineva acum 10 ani că va deveni realitate, i-aș fi spus că glumește.
Îmi plac provocările, nu mă dau înapoi de la ele, iar viața mi-a oferit destul de multe încât să știu că niciodată să nu spui niciodată. Au fost multe evenimente în familia mea care m-au obligat să trec destul de des pragul cabinetelor medicale, al clinicilor și să interacționez cu sistemul medical. În ultima interacțiune în care a fost implicat unul din copiii mei, l-am cunoscut și avut alături pe dr. Dan Mitrea, un reputat neurolog, un profesionist și un om extraordinar. Cunoșteam planurile lui, mi se părea extrem de interesantă abordarea integrată a pacientului așa că nu mi-a trebuit foarte mult să mă decid să construim împreună Neuroaxis.
Îl cunoșteam ca om, am văzut cât de dedicat este în ceea ce face și cat de aplecat este către pacienți. Am cunoscut omul Dan Mitrea înainte de a cunoaște medicul. Mi-a inspirat încredere și am crezut în planul lui. Dintotdeauna mi-a plăcut să ajut oamenii, iar ajutorul oferit prin intermediul unor specialiști de primă mână, cum este echipa Neuroaxis, m-a determinat să mă implic. O făceam și înainte, fără să lucrez în domeniu, dar acum satisfacția este mult mai mare.
Cum a arătat pentru tine începutul în domeniu? Care au fost principalele obstacole de care te-ai lovit în faza incipientă?
Extrem de nou și de provocator. Ca și cum ai vrea să citești o carte excelentă, dar ea este scrisă într-o limbă complet necunoscută ție. Sunt un om care a învățat singur, cu un spirit intraprenorial și antreprenorial, pe care însă îl utilizasem într-o proporție relativ scăzută.
Să faci antreprenoriat în industria medicală, să înțelegi partea medicală și partea de business este o provocare chiar și în România momentului actual, cu 30 de ani de experiență capitalistă în spate. L-am avut însă permanent alături pe Dan Mitrea care, cu multă răbdare, mi-a dat informații și m-a ajutat să îmi creez bazele în neurologie. Mi-aduc aminte ca în primele zile mi-a recomandat să citesc o carte de unde am sa înțeleg ce este neurologia: Incognito – Viețile secrete ale creierului de David Eagleman. Această carte a fost pentru mine un soi de Biblie, cartea care m-a introdus în tainele neurologiei.
Cum simți că te-au ajutat anii petrecuți în FAN Courier în tot ceea ce a urmat apoi la Neuroaxis?
Paradoxal, deși nu există o legătură directă, experiența acumulată în curierat m-a ajutat în proiectul Neuroaxis. Am intrat în echipa FAN încă de la începuturi, am prins perioada romantică a curieratului și tot ce am învățat aici mi-a fost și îmi este util în noul proiect antreprenorial.
Cred că dacă am face un exercițiu de imaginație, am putea spune că o rețea de curierat seamănă cu o rețea neuronală. În FAN am crescut și am învățat să fiu manager, intraprenorul de care vorbeam mai devreme și omul care sunt astăzi. Dar, înainte de a deveni manager am trecut prin diverse etape: de la manipulant în depozit, la curier, la agent de vânzări, la dispecer, la referent marketing, ajungând într-un final la manager. Ce-i drept, manager de marketing, după care în 2008 am înființat departamentul de Achiziții pe care l-am crescut și îl supervizez și azi. Achiziții am făcut mereu indiferent de funcția pe care am avut-o. Este ceva ce mi-a plăcut întotdeauna să fac și o fac cu plăcere în continuare.
În 2022, Neuroaxis și-a dublat cifra de afaceri. Care au fost strategiile de business care v-au adus în acest punct?
Dublarea cifrei de afaceri a fost rezultatul extinderii spațiului și gamei de servicii. Ne-am mutat într-un spațiu nou, mai mare și am putut oferi o gamă mai largă de servicii. Mai exact, am înființat un departament de neuro-imagistică unde realizăm investigații IRM și CT, dar și imagistică funcțională.
În plus, am mărit numărul de cabinete pentru consultații și investigații neurologice, ceea ce ne-a permis să absorbim mai mulți clienți. Creșterea este, totodată, o urmare a rezultatelor excelente pe care le are Dan Mitrea și echipa de medici pe care a construit-o în activitatea curentă. Dacă performanța actului medical este mică, oricât de multe servicii ai oferi, nu poți crește numărul pacienților.
Așadar, strategia noastră a fost performanță în actul medical și o paletă mai mare de servicii la un raport corect calitate-preț.
Într-un alt material, spuneai că una dintre principalele provocări ale clinicii este legată de resursa umană. Cum procedați pentru a găsi cel mai bun personal? Dar referitor la retenția acestuia, există o serie de metode pe care le aplicați?
Resursa umană, mai ales forța de muncă specializată, reprezintă o provocare în România, în aproape toate sectoarele economice. Sectorul medical nu este nici el lipsit de provocări în ce privește specialiștii. În plus, la noi, procesul de selecție are diverse particularități în funcție de departamentul în care angajăm. Dar, indiferent că este vorba de personal medical sau personal administrativ și de suport, noi urmărim câteva direcții principale, cu ponderi diferite, în funcție de poziție, cum ar fi pregătirea și experiența profesională, capacitățile de comunicare și de lucru în echipă. Procesul de evaluare este condus de șefii de departament și, desigur, există și o perioadă de probă în care descoperim dacă există compatibilitate profesională și umană, dacă noii veniți se acomodează cu valorile Neuroaxis.
Eforturile de retenție constau în principal în acomodarea nevoilor angajaților, în stabilirea unui canal de comunicare cât mai rapid și onest între toate departamentele și în asigurarea unui mediu profesional plăcut, activ și provocator.
Ați realizat un experiment social filmat cu camera ascunsă, în care un actor juca rolul unei persoane care suferă de tulburări neuromotorii. Din păcate, din peste 350 de persoane care au trecut pe lângă acesta, doar 6 au reacționat. Cum explici rezultatele experimentului? De unde ar trebui să existe mai multă educație în acest sens?
Experimentul social realizat de noi și-a propus să descopere realitatea din teren, felul în care oamenii înțeleg și reacționează atunci când se intersectează cu persoane care suferă de tulburări neuromotorii. Ne-am propus să tragem un semnal de alarmă, nu ne-am propus să căutăm explicații. În consecință, cred că se pot da o sumedenie de explicații, însă niciuna nu rezolvă de fapt o problemă importantă cu care s-a confruntat societatea românească modernă: lipsa de empatie și solidaritate.
Da, experimentul ne-a făcut să înțelegem că e nevoie de mai multă educație în zona de spirit civic însă, ca orice proces educațional, el trebuie să vină natural, în timp și fără ca cel căruia i se adresează să se simtă agresat.
În opinia noastră, societatea românească încă mai plătește pentru sechele din comunism, iar rănile strânse în 50 de ani au nevoie de timp pentru vindecare. Dar, lucrurile se mișcă în direcția bună, din partea societății civile, cel puțin. Vedem cum, datorită oamenilor, se construiește primul spital dedicat copiilor sau cum organizații neguvernamentale românești reușesc să facă lucruri extraordinare.
Așadar, sunt pași care se fac și putem spune că suntem pe drumul cel bun. Sperăm ca, în viitorul apropiat, și autoritățile să pună în aplicare mai mult din normele europene privind respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, inclusiv neuromotorii, și atunci vom ști că suntem acolo unde trebuie.
Cum ești tu ca lider pentru echipele tale? Ce consideri că este specific stilului tău de leadership?
Nu sunt cel mai comod manager pe care l-ai dori, dar sunt un lider corect, autentic, totdeauna aproape de echipa mea, orientat pe soluții și nu pe a căuta responsabili. Îmi place să îmi cunosc bine echipa, cu bune și cu rele, să comunic cu ei și când sunt triști și când sunt fericiți. Să îi ascult. Îmi place să le inspir încredere în mine, ca manager, dar și în abilitățile lor. Îmi place să văd cum cresc alți lideri.
Specific stilului meu: sunt dureros de sinceră cu oamenii, ceea ce uneori este un atu, alteori este un defect. Depinde cum privești.
Având în vedere experiența ta în management, care ar fi primele 3 sfaturi pe care le-ai oferi unui manager la început de drum? Ce calități ar trebui să nu îi lipsească acestuia?
Să își cunoască foarte bine echipa, să îi ajute să își folosească la capacitate maximă competențele.
Să fie un exemplu pentru echipă, să transmită încredere și respect, să învețe să delege sarcini.
Să ofere feedback pozitiv și constructiv, să le fie mentor.
Calitățile unui lider sunt, cu siguranță, valorile acestuia. Pentru mine, valorile care mă definesc sunt: BUN SIMȚ, ONESTITATE, RESPECT, INTEGRITATE, EMPATIE.
Care sunt planurile de viitor pentru Neuroaxis? Ce investiții plănuiți pe termen mediu?
Strategia de dezvoltare pe termen mediu și lung a Neuroaxis are două direcții principale.
Prima direcție: sa eficientizăm și să optimizăm serviciile actuale și spațiul în care ne desfășurăm activitatea. A doua direcție este creșterea gradului de digitalizare al clinicii.
Planurile includ dezvoltarea serviciilor de investigații neurologice și investiții în echipamente mici și medii.
De asemenea, avem în lucru mai multe proiecte online și digitale, care vor completa și susține activitatea offline din clinică.
Dincolo de joburile de zi cu zi, ce îi place omului Cristina să facă? Care sunt pasiunile tale? Cum îți petreci weekendurile?
În timpul liber, Cristina este femeie, mamă și prietenă. Am doi copii pe care îi iubesc și îi susțin necondiționat și cărora, îmi place să cred, le sunt nu doar mamă ci și prietenă. Îmi place să îi ascult, să îi provoc la discuții sincere, indiferent de subiect, să râd cu ei când sunt fericiți sau să plâng cu ei atunci când sunt triști.
Am un grup de prietene cu care reușesc să pun la cale, cât de des pot, tot soiul de ieșiri, seri de muzică sau de dans. Sunt fan Untold și suntem nelipsite de la acest festival.
Un om fără prieteni îmi dă de gândit. Viața este frumoasă dacă o trăiești așa cum simți, cu sufletul, nu cu mintea. „Trăiește azi ca și cum mâine ar fi ultima zi” e un motto care mi-a plăcut mult și în care mă regăsesc.
Îmi place să ascult muzică, oricând, oriunde. Fără muzică nu trăiesc, nu iubesc, nu exist.
Îmi place să citesc și sa mă odihnesc la malul mării, să ascult marea, pur și simplu. Este soluția mea antistres.
Îmi plac excursiile de weekend, așa că la final de săptămână de cele mai multe ori plec la mare sau la munte.
În general, îmi place să fac ceea ce mă împlinește sufletește.
Cartea de pe noptieră: Șlefuitorul de diamante
3 cuvinte care te caracterizează: Sinceră, Integră, Empatică
Ultima lecție pe care ai învățat-o: Când nu mai poți merge înainte, oprește-te și privește lucrurile dintr-o parte, dar nu o lua niciodată înapoi
Tocuri sau flat shoes? – Flat shoes
Note to self: Trăiește-ți viața ca și cum mâine ar fi ultima zi!
–
Editor:
