Atena Boca este fondatoare comunității LaPrimulBebe și una dintre femeile care vor urca pe scena The Woman în acest an. În cei 10 ani de activitate, comunitatea a reușit să adune 230 000 de membri și donații în valoare de 3.8 milioane de euro care au contribuit la renovarea și dotarea a 18 secții din spitale din România, după cum ne spune Atena, cu vulnerabilitate și multă autenticitate.
Atena ne-a vorbit despre una dintre cele mai frumoase, dar și mai grele perioade din viața unei femeie, aceea de mamă. Ne-a împărtășit experiența proprie, dar și cea văzută în comunitate, ne-a vorbit despre nevoile tinerelor mame, dar și despre preconcepțiile întâlnite, accentuând importanța susținerii și de unde ar trebui să vină aceasta. Un interviu despre putere: puterea comunității și „puterea mamelor de a muta munții”.
Dragă Atena, din experiența de până acum, care sunt cele mai întâlnite frici pe care le au mamele aflate La Primul Bebe?
Frica de a nu fi mame bune, frica de a face aceleași greșeli ca părinții lor, frica de a nu pierde copilul și frica de suferința acestora.
Care sunt nevoile tinerelor mame în primii ani de viață ai copilului, pentru că știm că de multe ori aceste nevoi se ascund în spatele unui zid? Cum putem identifica mai bine aceste nevoi? Cum facem zidul să dispară și nevoile să fie auzite?
Am început să vorbim de foarte curând, ca societate, despre nevoile mamelor după naștere. Un început timid, ca orice început. Dar orice început vine cu inspirație, curaj și adevăr și acestea sunt ingredientele care îl fac să se rostogolească și să creeze o schimbare profundă.
Va lua însă timp. Este nevoie să vorbim mult și vulnerabil despre nevoile noastre, în primul rând noi, femeile care trecem prin aceste clipe. Dacă ascundem, dacă ne este teamă sau rușine, vom așterne în față generațiilor fiicelor noastre aceleași neputințe și dureri. Să vorbim nu este un moft, să vorbim este datoria noastră pe acest pământ.
La început de drum, multe mame nici nu știu să își recunoască nevoile. Și acesta este un proces la care LaPrimulBebe contribuie de zece ani.
– Nevoia de a ști că a avea un copil este o călătorie de învățare pe cât de frumoasă, pe atât de complicată, în care ai dreptul la un grup de sprijin în jurul tău. Că ai dreptul să ceri și să primești ajutor emoțional și fizic cu copilul tău, fără să simți vinovăție.
– Nevoia de a petrece timp departe de copil sau alături de partener și pentru o ora.
– Nevoia de sprijin din partea partenerului tău în creșterea copilului. Tații nu fac un serviciu soțiilor lor atunci când petrec timp sau își îngrijesc copilul, ci își fac datoria de părinte.
– Nevoia de competență în rol de mamă, hrănită prin lipsa de critică și respectarea alegerilor tale.
– Nevoia de apreciere pentru rolul important pentru care o femeie se rupe de toată viață ei. Sunt foarte mult nevoi emoționale și fizice.
Care sunt preconcepțiile societății în ceea ce privește tinerele mame?
Că nu este greu să crești copii, că mamele de astăzi se plâng, deși viața le este aparent simplificată de tehnologie. Mamele simt că sunt băgate într-un con de umbră profesional și social odată ce devin mame.
Una dintre cele mai răspândite preconcepții este aceea că odată devenită mamă, îți pierzi o parte din latura ta de femeie. Cum combatem această gândire, transformată între timp în frică pentru multe femei?
Depinde ce înțelegem prin feminitate. Și la acest capitol suntem de abia la început. Energia feminină nu este doar calm, căldură, atractivitate, ci și puterea de a muta munții, inițiativă, acțiune și da, foc. Nașterea unui copil accesează în fiecare femeie o putere a vulnerabilității și a empatiei ca nimic altceva. Femeile devin mult mai feminine și în energie feminină odată cu nașterea.
Cred că ideea de pierdere a feminității după naștere are mai degrabă legătură cu frica superficială din popor de pierdere a relației cu partenerul, în forma pe care o cunoșteau ambii până atunci. Cu mutarea focusului de pe bărbat, pe copil, și teama că o mutare prea lungă a focusului va distruge o relație. Mutarea acestui focus este esențială pentru supraviețuirea copilului fizică și emoțională, pentru creșterea mamei în rolul de mama și cu redefinirea tuturor rolurilor, în noua viață. O relație cu o conectare profundă între parteneri înainte de apariția unui copil, păstrează această mutare a focusului în limite firești. Un firesc nu înseamnă mai devreme de un an de la naștere.
În 10 ani de LaPrimulBebe, am fost martoră online și offline a creșterii energiei feminine după naștere, nu a scăderii ei.
Din punctul tău de vedere, de unde ar trebui să existe mai multă susținere și informare pentru viitoarele mămici? Ce le ajută cel mai mult?
Ce lipsește cel mai mult este sistemul de suport din jurul unei viitoare mame, din toate punctele de vedere: medici competenți și empatici, prietene cu copii care nu critică, bunici care nu critică și care respectă limitele proaspeților părinți, programe educaționale, o lista de locuri sau oameni de unde se poate procura mâncare pentru lunile grele de început, consultant în alăptare și da, grupurile de Facebook LaPrimulBebe.
Cum s-a schimbat viața ta după de ai devenit mamă? Povestește-ne despre viața de înainte și cea de după, cu bune și cu rele.
Perioada de dinainte de copii o definesc ca era BK, adică “before kids” și oricât încerc să îmi amintesc în detaliu, nu mai pot. Ce știu este că era o viață liberă 100%, cu interacțiune socială zilnică, o viață profesională bogată și validantă, o viață în care centrul îngrijirii mele eram eu însămi, însă și una în care nu știam să pun limite care să mă protejeze emoțional și care să îmi protejeze stimă de sine, o viață în care mă arătăm rareori vulnerabilă, pozând în putere și succes.
Viața de după copii m-a pus în contact cu fiecare parte din mine la care nu am avut timp să mă uit și la care m-a durut prea tare să mă uit. Mi-a dat șansă să îmi privesc, accept, vindec toate acele părți nevăzute, respinse și pe care le denumeam „părți rele”. Toate acestea mi-au dat șansa să mă privesc, în sfârșit, întreagă. Procesul nu este la capăt de drum, dar nu mai stau pe margine, astăzi merg pe el.
Spuneai că în momentul în care a luat naștere LaPrimulBebe, cuvântul „parenting” era aproape necunoscut în România. Cum este situația acum, la 10 ani distanță?
În zece ani, mă bucur să văd că tot mai multă lume se uită spre felul în care vor să își crească copilul mult mai profund. A crescut vulnerabilitatea, au mai căzut din măștile perfecțiunii, suntem mai asumați pe alocuri. Am văzut că avem nevoie de ajutor, de terapie, de vindecare.
Am început să simțim mai mult. Am înțeles mai mulți că rolul nostru nu este să ne creștem copii, ci să ne creștem pe noi pentru a le putea fi ghid. Ne iese uneori, alteori nu, însă tot mai mulți încercăm.
Care este cel mai de preț lucru pe care simți că l-ai lăsat în urmă, în cei 10 ani de La Primul Bebe? Ce te-a impresionat cel mai mult dintre poveștile pe care le-ai auzit sau le-ai trăit?
Simt că am pus o cărămidă mică la un drum mai ușor pentru viitoarele mame din România, cu toate programele noastre educaționale și cu toate proiectele în care am oferit mai multă vizibilitate rolului de mamă.
Comunitatea La Primul Bebe se deosebește de alte comunități online printr-o coeziune puternică a membrilor. Multe femei și-au spus acolo poveștile de viață mai sincer decât în fața unui psiholog. Cum ați reușit să creați un asemenea mediu? Care sunt elementele cheie?
Atunci când ești vulnerabil se creează un cerc de încredere în jurul tău. Vulnerabilitatea are această putere imensă.
Am fost noi, echipa LaPrimulBebe vulnerabilă, am scris cu multă autenticitate despre tot ceea ce am trăit în acest rol cu bune, dar mai ales cu rele. Oamenii se adună în jurul autenticității, pentru că nimic nu ne eliberează mai mult.
Are România mame fericite? Cum am putea avea din ce în ce mai multe?
Sigur că are. Mai ales dacă nu ne așteptăm ca fericirea să fie o stare permanentă, ci mai degrabă momente zilnice din ea. Și mai ales dacă devenim tot mai conștiente că fericirea este responsabilitatea noastră, responsabilitate pe care de cele mai multe ori o punem pe umerii celor din jur. Așteptăm să ne facă soțul fericită, partenerul, copiii, prietenii. Momentul în care realizăm că suntem singurii responsabili de asta, acolo începe fericirea.
Cel mai puternic sfat pe care l-ar da Atena Boca de acum, Atenei Boca de atunci, aflată La Primul Bebe? Un sfat de altfel pentru toate tinerele mame sau mamele în devenire.
Rolul de mamă este un drum în sine, un drum al învățării și mai ales un drum al cunoașterii de sine, fără de care nu poți visa să fii un bun ghid copilului tău.
I-aș spune să aibă compasiune cu ea în fiecare zi și să nu se mai compare cu nicio altă mamă. Din afară totul pare mai frumos, dar nu este casă fără lucruri pe care nu le-am dori cunoscute de cei din afara ei.
Ce planuri de viitor ai cu LaPrimulBebe și ni le poți împărtăși?
Îmi doresc să găsesc liniștea de a scrie cartea pe care mii de mame mi-o cer de ani de zile. Și mi-aș dori să creștem impactul componenței educaționale LaPrimulBebe, astfel încât tot mai mulți părinți să ajungă tot mai în contact cu ei.
–
Editor:
