Daniela Palade Teodorescu este redactor șef la revista Avantaje. Lucrează în domeniul jurnalismului de peste 20 ani și se implică în diverse programe sociale și educative.
A reușit, de-a lungul anilor, să unească peste 2 milioane de femei în fiecare lună prin conținutul revistei Avantaje. Pe lângă editorial, print și online se mai ocupă de evenimente și participă activ la conferințe, în toată țara, în calitate de speaker.
A trecut prin multiple experiențe cu revista, rămânând întotdeauna cu capul sus, triumfătoare. Proiectele și articolele revistei pot fi consultate pe www.avantaje.ro
Revista Avantaje se află printre primele reviste care au încurajat leadership-ul și femeile de succes. Cum a pornit iniţiativa?
Revista Avantaje a fost lansată în octombrie 1995, fiind prima revistă glossy pentru femeile din România. A rămas o revistă glossy, echilibrată, cu informații practice, nu cu vedete. Chiar de pe vremea aceea, Avantaje a abordat foarte puțin celebritățile. Am mers pe ideea de a încuraja femeia obișnuită, care trăiește în lumea reală și nu într-una închipuită și care are nevoie de modele autentice, credibile, tangibile.
E femeia care caută modele inspiraționale printre oamenii din jurul ei, nu de pe ecran sau de pe scenă. Femeia de succes înseamnă în primul rând femeia de valoare, care demonstrează pe termen lung că succesul este muncit, înțeles și asumat cum se cuvine, nu construit pe nisipuri mișcătoare și sclipitoare. Și se pare că această formulă editorială a fost una corect aleasă, pentru că funcționează de aproape 22 de ani.
În toată această perioadă, Avantaje a devenit un brand construit pe patru piloni – print, online, social media și evenimente. Acum ne citesc în aceeași măsură fiicele mature ale mamelor care ne cumpărau acum 20 de ani, dar și aceleași mame de atunci. A rămas un public fidel, care a crescut într-una dintre cele mai interactive comunități de femei din România.
Ce înseamnă revista Avantaje pentru dvs.?
Aproape toată activitatea mea profesională, pentru că lucrez la Avantaje de la al șaselea număr. Pot să spun că am crescut împreună și a fost primul meu copil. Am investit în acest brand toată energia, cunoașterea și buna credință. Mi-am apreciat lectoratul, l-am respectat, am vrut să am o relație cât mai apropiată și corectă, mi-a păsat de oameni și de poveștile lor de viață, le-am considerat pline de substanță și inspirație, le-am prețuit și le-am dat importanța cuvenită. De aceea sloganul revistei este ,,Avantaje prețuiește femei ca tine!” Am învățat că pe oameni trebuie să îi valorizezi, să îi faci să se simtă importanți la momentul potrivit.
Avantaje a schimbat destine aducând în lumina reflectoarelor femei obișnuite cu povești neobișnuite, adevărate supraviețuitoare, femei care au mutat munții din loc prin puterea voinței și printr-un simț civic exemplar, chiar dacă viața le-a încercat dincolo de limite. De la ele mă inspir și merg mai departe, atunci când și mie mi-e greu. Esența brandului Avantaje sunt femeile autentice, frumoase, puternice, responsabile, de substanță, cărora le pasă de semenii lor și transformă lumea în care trăiesc.
Una dintre aceste femei este o clujeancă, Eleonora Pokola, o cititoare care mi-a scris pe e-mail povestea ei. În martie 2012 am publicat primul testimonial de violență domestică semnat de ea, intitulat „Povestea unei supraviețuitoare”. Sunt foarte mândră pentru că e o premieră pe piața românească și a fost un început bun pentru ceea ce mie îmi place să numesc jurnalismul social pentru femei.
,,Și tu poți fi pe copertă!”, un proiect inedit și unic în România. Care este povestea lui?
După criza economică din 2008 am făcut cele mai frumoase proiecte, mai ales în zona socială. Lecția învățată a fost că zona de confort nu aduce niciodată progres și trebuie să te simți constrâns ca să fii creativ. Având acest lucru în minte, am definit ca „the unique selling point” al revistei Avantaje aducerea în lumina reflectoarelor a acelor eroine anonime, femei obișnuite cu povești neobișnuite, cu un remarcabil simț civic, care se implică activ și autentic în viața comunității.
La un moment dat, văzute din afară, toate revistele glossy pentru femei păreau aproape la fel, aveau modă, frumusețe, bucătărie, sănătate, turism… Aproape nicio diferență! Și atunci m-am gândit că pe o piață extrem de dificilă și de concurențială trebuie să se știe foarte clar cărui segment se adresează revista Avantaje. Așa am lansat campania Și tu poți fi pe copertă și noul slogan ,,Avantaje prețuiește femei ca tine”. De peste 6 ani, protagonistele copertelor noastre sunt femei obișnuite cu povești neobișnuite – așa le-am spus noi – eroine anonime, femei care trudesc într-un anonimat nedrept, dar care fac lucruri cu adevărat remarcabile și al căror atu principal este că sunt foarte autentice și credibile.
Sunt persoane care nu își gândesc misiunea ca pe o construcție de imagine, nu li se spune cum să facă, cum să arate, cum să se prefacă, ci chiar fac lucrurile astea din vocație, din conștiință, din convingere. Am avut curajul să punem pe copertă femei de toate vârstele, între 26 și 47 de ani, din multe orașe din țară, toate profesiile, toate statutele civile. A fost o provocare pe cât de creativă, pe atât de complicată. Femei educatori, medici, antreprenori, economiști, arhitecți, ingineri, mai toate profesiile ,,au defilat” pe copertă, într-un regal de feminitate și profesionalism autentice.
De-a lungul timpului v-ați implicat în campanii de advocacy și lobby. Cum sunt privite aceste acțiuni în România?
Mi s-a părut firesc ca în calitatea mea de jurnalist social, care se adresează femeilor, să fac asta. Motto-ul meu este ,,o lume mai bună pentru femei e o lume mai bună pentru toți”. Dacă o femeie are cadrul corect de a se dezvolta profesional, personal, atunci în jurul ei se poate forma o familie sănătoasă, echilibrată, stabilă, prosperă. Când educi o femeie, nu educi o singură persoană, ci întreaga lume din jurul ei. Când o ,,împuternicești” să se dezvolte demn, toată lumea din jurul său prosperă.
Scriind pentru Avantaje, am avut șansa să cunosc multe femei care trec printr-o încercare grea în viață, își pierd sănătatea sau pierd pe cineva drag, dar ele nu fac o tragedie din asta, ci încearcă să vadă cum pot să depășească acest lucru și să facă apoi ceva pentru semenii care sunt în aceeași situație. ADN-ul revistei – și ceea ce am extins și la Gala Femeia Anului, eveniment ajuns la a XIX-a ediție – este acesta: femei obișnuite cu povești neobișnuite, eroine anonime, care, în urma unei încercări grele, supraviețuiesc și întorc ceva comunității din care fac parte sau creează noi comunități pentru oameni cu nevoi speciale.
Așa am premiat zeci de mame cu copii care s-au născut cu boli grave și care, văzând că în România nu găsesc asistența medicală sau psihologică de care aveau nevoie, și-au făcut propriul ONG, au adunat părinții, au făcut asociații de pacienți și au făcut niște lucruri incredibile. Sunt genul de femei desprinse parcă din filmul cu Erin Brockovich, femei care de unele singure și-au făcut dreptate și și-au găsit drumul, pentru familia, copiii lor, pentru ele însele. Și toate spun că au devenit mult mai puternice, mai conștiente, mai responsabile, cu mult mai mult simț civic, mult mai implicate și nu regretă absolut nimic din încercarea ce le-a dezvăluit misiunea lor în viață. Sunt femei care au încetat să se văicărească ,,de ce eu?!”, și s-au întrebat, retoric și revelator, ,,de ce nu eu?!”.
De le ele am învățat să fac lobby pentru drepturile femeilor, pentru feminismul corect și necesar pentru România (suntem prima revistă glossy care am avut pe copertă o feministă – Roxana Dumitrache), pentru drepturile persoanelor cu dizabilități (am avut trei femei cu dizabilități pe copertă), pentru drepturile familiilor monoparentale, ale mamelor care își cresc singure copiii (și eu sunt una dintre ele). Ne-am implicat în toate campaniile dedicate sănătății femeii, în mișcarea împotriva violenței domestice și în campania de conștientizare a pericolului pe care îl reprezintă migrația feminină în Europa – ,,Exodul mamelor” e titlul unui proiect social realizat împreună cu TVR și titlul cărții-mărturii cu același nume pe care Avantaje a publicat-o în februarie 2014. Femeile au nevoie de lobby autentic în România, făcut cu trăire și simțire, cu conștiință, nu doar pentru a fi bifat pe ordinea de zi.
Sunt multe femei care trăiesc în medii defavorizate. Care sunt principalele probleme cu care se confruntă acestea?
În România, drepturile femeii sunt undeva, în coada listei de priorități. Avem nenumărate asociații și fundații pentru copii, dar prea puține pentru femei. Acești copii defavorizați, marginalizați, sărăciți, nu sunt oare copii ai unor părinți aflați în derivă, de cele mai multe ori mame? Până la urmă, ajungem tot la dilema ancestrala – oul sau găina? Paradoxal, de dragul copiilor, întotdeauna voi pune înainte binele părinților.
Nu este egoism, ci ordinea cronologică și firească a lucrurilor. Pentru că în spatele oricărui copil în dificultate se află părinți în derivă. Accentul trebuie mutat de la ,,salvați copiii” la ,,salvați părinții”.
Ce reprezintă pentru dumneavoastră educația continuă?
Am scris un reportaj despre exploratoarea Uca Marinescu care, la 76 de ani, s-a întors recent dintr-o expediție din Valea Hunza (zona India, Pakistan), supranumită Valea Centenarilor, pentru că acolo, media de vârstă este cea biblică, de 120 de ani. Natura este atât de pură și nepoluată, oamenii trăiesc atât de aproape de ea, încât aproape că nu cunosc boala, nu au spitale sau farmacii. Dar rata de alfabetizare este de 90%! Deci nimic fără educație, chiar dacă ești în creierul munților, la 4000 m altitudine!
Educația continuă este să înveți împreună cu copiii tăi, să descoperi bucuria studiului și a dezvoltării personale la orice vârstă. Faptul că ești părinte te face primul educator al copilului și cel mai important, ceea ce este o responsabilitate uriașă. Nu te poți plânge la nesfârșit de sistem, de școală, de minister, dacă tu însuți nu faci ceea ce trebuie. Eu militez pentru educația părinților – de la ei pornește totul. Ei au nevoie de informație corectă, de cărți, de conferințe, de seminarii, de mentorat.
În fiecare zi avem ceva de învățat. Cel mai mare pericol nu e sărăcia, ci ignoranța, iar ziua în care nu vom mai avea nimic de învățat e ziua în care nu mai existăm.
Surse foto: Arhiva personală Facebook