Claudia Pop a lăsat un post de conducere într-o companie pentru a fi propriul ei șef. Și-a creat o poveste în care aduce fericire în casele oamenilor: ,,Dulciuri cu suflet”. Drumul nu a fost ușor, însă astăzi spune că afacerea ei îi aduce fericire. Nu a avut modele și mentori în alte femei, dar s-a ghidat după valorile pe care le-a văzut în fratele ei. Crăciunul acesta ne recomandă să încercăm pavlova ,,cu suflet”. Dar până acolo, vă invităm să aflați de cât suflet e nevoie ca o afacere să crească frumos.
Ți-ai creat propriul tău business, Dulciuri cu suflet. De unde a venit ideea?
La un moment dat, în urmă cu câțiva ani, când nu eram într-o perioadă neapărat fericită a vieții mele și aveam insomnii, trebuia să îmi umplu cu ceva golurile acelea ale nopții. Butonam telefonul și am vazut o poză draguță cu brioșe. A doua zi am mers și am cumpărat cele necesare și am facut primele mele brioșe. Impropriu spus, acum, brioșe.
Au fost un eșec total, le-am aruncat cu totul și mi-am vazut de treabă, mahnită dar, totodată resemnată că dulciurile nu sunt pentru mine. După câteva zile însă, timp în care mă urmărea cumva gândul că nu am fost în stare să fac niște amărâte de brioșe, le-am refăcut. Am stat nemișcată în fața ușii cuptorului cele 20 de minute de care au avut nevoie pentru a se coace. Le vedeam cum cresc în timp real și, cumva, cred, ceva s-a declanșat in mine. Au ieșit. Au fost chiar bune. Mai departe, povestea s-a repetat oarecum similar. Noaptea era pentru copt. Apoi pentru research. Și tot asa. Am inceput să îmi cumpar forme de copt de toate felurile și să testez rețete.
Tot ce coceam, fie duceam a doua zi la job, fie îmi invitam prietenii să le mănânce. Pentru că ajunsesem într-un punct în care cheltuiam destul de mulți bani pe asta, a venit, cumva by default, punctul în care trebuia fie să mă opresc, fie să încerc să le vând. De aici, pana la a-mi da seama cât mă relaxeaza coptul și cum devenise infuzie de fericire pentru mine reacția oamenilor când gustau, și conștientizarea că vreau să fac asta la un alt nivel, n-a fost decât un pas.
Care au fost primele investiții și ce ți s-a părut cel mai greu, care a fost cea mai mare provocare?
Primele investitii au fost în formele de copt. Cel mai greu și, totodată, cea mai mare provocare, a fost să renunț la job, fără nicio plasă de siguranță, fără venituri care să vină din alta parte și să fac exclusiv asta. Să gestionez reacțiile cunoscuților, care nu au întârziat să apară. Inclusiv cele de genul: Claudia, ești manager, nu e ok să faci dulciuri. Sau: e inconștiență să renunti la un post de conducere ca să o iei de la zero într-un domeniu despre care nu ști mai nimic.
Ce aduce succesul într-o afacere cu mâncare?
Succesul e o treabă relativă. Și drumul către el, la fel. Cred ca respectul pe care îl ai vizavi de tine, de ce faci și de consumatorul final, în acest business face diferența. În orice business, de fapt.
Care e, din punctul tău de vedere, elementul-cheie pentru ca o afacere să crească frumos, să fie plăcută de clienți?
Nu știu dacă e elementul-cheie, dar un element foarte important, cred, e să începi având setate niște reguli. Niște principii. Un crez de la care să nu te abați. Al meu, de exemplu, e calitatea ingredientelor. Să nu sari peste etape din dorința de a fi cât mai sus, cât mai repede. Pierzi tot farmecul, toată magia pașilor mici și stângaci ce devin, în timp, fermi, hotărâți.
Cum îți împarți timpul acum, între propriul tău business și familie, alte activități?
Cam toată atenția îmi e îndreptată către ale mele #dulciuricusuflet și creșterea acestui proiect. Am început demersurile pentru deschiderea unei mici cafenele în care vor fi toate produsele facute de mine și aștept cu mare nerăbdare ziua în care va fi gata. Familia mea e lângă mine în tot caruselul ăsta, mereu a fost, mereu va fi. Fără ea, visele mele n-ar sti că pot purta aripi.
Referitor la alte activități, cred că setarea unor priorități e foarte importantă. Au fost și sunt lucruri de care m-am privat alegând drumul asta. Nu am renunțat însă la nimic din tot ce voiam să fac înainte, unele își urmează cursul în mod firesc, altele au fost puțin amânate Le va veni și lor vremea.
Care este sfatul tău pentru o tânără care vrea să își deschidă un business?
Eu vin dintr-un oraș foarte mic. Când am plecat din Năsaudul meu, goal-ul era să fac o facultate, să am un job, să mă pot întreține. Îmi plăcea să citesc. Și să ascult muzică. Pasiunile mele erau limitate, la fel și țelurile, dar asta era pentru ca nu știam ce lume mare se poate deschide dincolo de granițele acelea.
După ce le-am bifat pe toate, atât școlile, cât și posturile pe care le-am ocupat, am înțeles că esența e alta. Și anume să te identifici atât de tare cu ce faci încât asta să îți aducă libertatea. Și, implicit, fericirea. E greu să dai sfaturi și mă feresc de a o face. Asta, poate și pentru că știu ce reacții au avut unii oameni din jurul meu. Pot însă să îi spun ca visele, daca lupti îndeajuns pentru ele, pot să devina realitate. Ca pașii pot fi mulți și grei, dar că merita fiecare dintre ei. Că parerile celor din jur trebuie filtrate cu grijă. Că puterea și resursele sunt în ea, trebuie doar să le caute. Și i-aș mai spune să îndrăznească. Să sară. Da, poate să cadă. Le fel de bine însa, poate să zboare.
By Loredana Bertișan – Editor Contribuitor The Woman
Loredana este de profesie jurnalist, cu experiență de peste cinci ani în domeniu. A lucrat pentru mai multe publicații locale și naționale și a urmat mai multe stagii de formare în domeniu atât în țară, cât și în străinătate. Este absolventă a Departamentului de Jurnalism din cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai”. Pe parcursul studiilor a descoperit că are o pasiune pentru partea de social și voluntariat, așadar a creat comunitatea Art4Education prin care se ocupă de campanii caritabile pentru copiii din satele României.
Sursă foto: arhivă personală Claudia Pop
