Alexandra Gorea are o experiență de mai bine de 10 ani în serviciile psihologice și educaționale și este Fondator @ Playful Learning – un vast proiect educațional care creează resurse educaționale și psihologice pentru copii și adulți.
„Copiii știu să se conecteze, știu să repare relația. Este nevoie să ne oprim să îi observăm, să îi auzim, să îi vedem. Jocul este domeniul în care ei sunt experți. ”
Ce îți dorești să transmiți prin proiectul Playful Learning și ce înseamnă pentru tine?
Atunci când mai glumesc cu colegii spun că Playful Learning este copilul meu cel mare, alături de Elena și Matei. Playful Learning este un proiect amplu și complex care se traduce în prezent într-un centru educațional, într-o creșă, o grădiniță și un atelier de producție materiale și instrumente educaționale. Prin Playful Learning vrem să punem în practică cunoștințele pe care le avem legate de psihologia copiilor, dezvoltarea acestora, psihologia stării de bine și a calității vieții (viața cu sens).
Am fost sfătuită de nenumărate ori să nu mă atașez de business-ul meu. Însă oricât de mult încearcă unii să mă convingă, Playful Learning pentru mine nu este un business. Este acel ceva ce vine din inimă și nu din minte. Cu siguranță nu este o gândire business oriented dar nu îmi pasă. Mă consider un om foarte norocos că am posibilitatea să îmi pun în practică pasiunea – psihologia. Și mai norocoasă mă consider că alături de mine sunt persoane care împărtășesc aceeași pasiune – dezvoltarea armonioasă a copiilor, calitatea vieții, psihologia. Sunt colegii Playful, care pe lângă faptul că sunt persoane pasionate, pun în practică prin comportamente adecvate bunele intenții pe care le au. Să îmi vezi strălucirea din ochi și mai ales recunoștința pe care o simt atunci când din atelier iese un nou produs psihoeducațional menit să îmbunătățească calitatea vieții cuiva sau atunci când îmi văd o colegă ce ține cu răbdare nemărginită în brațe un copil care plânge, sau o altă colegă care se cățără în copaci alături de copii.
Cu ce se diferențiază acest centru?
Este o întrebare foarte bună pe care și noi ne-o adresăm din când în când. Atunci când suntem vizitați pentru prima dată de o persoană ni se spune adesea ceva de genul: “Wow, mă simt atât de bine la voi, totul este familial, mă simt ca acasă, este ceva în aer aici la voi.”.
Playful Learning este un loc în care ne-am întâlnit mai mulți oameni care avem credite și valori asemănătoare sau identice și mai ales avem puterea și voința să punem în practică ceea ce credem. Să aplicăm practic tot ce ține de psihologia copiilor, a familiei în actul educațional.
Privim copilul în context și vedem tot iceberg-ul, nu doar partea de la suprafața apei (comportamentul), ne raportăm individual la fiecare copil și la nevoiele sale specifice.
Ne recunoaștem greșelile și încercăm să le reparăm, conștientizăm astfel că nu suntem perfecți dar facem tot ceea ce ține de noi.
Învățarea la Playful este puternic experiențială, susținută de ghidajul educatorului. Eram ieri dimineață în sala de mese a copiilor și un băiat făcea niște operații matematice folosindu-se de cănile și farfuriile de pe masă. I-am spus educatoarei că mi se pare foarte frumos să învățăm în orice context, iar ea glumind mi-a răspuns: “dacă tot nu avem voie cu fișe, folosim ce avem”. La Playful nu abuzăm de fișe ci folosim diferitele contexte și natura pentru învățare.
Care crezi că sunt cele mai bune modalități prin care părinții se pot conecta cu copiii?
Copiii au un limbaj al conexiunii. Părinții se pot conecta cu aceștia prin manifestarea dragostei și a afecțiunii, prin validarea emoțiilor și prin joacă.
Un aspect foarte important al conectării este acela al prezenței conștiente. Nu de puține ori suntem fizic alături de copil, însă cu mintea în total altă parte. Ca să putem profita la maxim de momentele împreună este nevoie să stăm în prezent, să fim cu toată ființa noastră alături de cel mic (fără acces la telefon, email, tv, fără să realizăm treburile gospodărești, etc.). Una din modalitățile prin care copiii se conectează cu părinții o reprezintă joacă. Este nevoie doar de 10 minute pe zi (atenție la prezența conștientă) de timp special, timp în care să existe doar copilul (pentru copii peste 2 ani). În timpul acesta alegem o activitate pe care să o facem împreună, activitate aleasă dintr-o listă pregătită în prealabil. Dacă sunt mai mulți copii în familie, fiecare dintre ei are nevoie de timpul lui special.
Validarea emoțiilor o facem astfel: stăm la același nivel cu copilul, întâi ascultăm și apoi vorbim (un motiv foarte bun pentru care avem 2 urechi și o singură gură), ascultăm fără să încercăm să rezolvăm situația (doar ascultare activă), suntem alături de el atunci când își exprimă emoțiile și abia apoi încercăm împreună să găsim soluții. Am învățat de la cei mici că la final îmbrățișările fac minuni. Am mai învățat tot de la copii că ei știu foarte clar ce au nevoie, știu să se conecteze, știu să repare relația cu părintele. Este nevoie doar să ne oprim (prezența conștientă), să îi vedem și să îi ascultăm. Un copil atunci când se simte bine, face bine (și adulții de altfel). Iar pentru a se simți bine are nevoie să fie văzut, să fie auzit, să se simtă centrul universului.
Printre pasiunile și activitățile tale se numără și psihologia / terapia de familie. Consideri că este esențial pentru fiecare părinte să participe la diverse workshopuri și programe educaționale? Dar la consiliere psihologică?
Cred că toți părinții au cele mai bune intenții pentru copiii lor. Cu toții își doresc să își crească copiii astfel încât aceștia să fie fericiți. Mai cred, de asemenea, că nu este suficient să fim bine intenționați. Este nevoie să avem comportamente adecvate care să fie în concordanță cu bunele intenții pe care le avem. Ca atare bunele intenții fără a fi însoțite de comportamente adecvate sunt inutile. Noi, părinții, perpetuăm modelele de parenting pe care le-am avut și o facem de cele mai multe ori într-o manieră inconștientă. Astfel, un prim lucru (pe care l-aș numi igiena de parenting) recomandat ar fi să ne uităm bine la noi, să ne analizăm reacțiile, comportamentele, “să ne vedem” rănile. Apoi să ne informăm. Având în vedere cantitatea imensă de informație disponibilă (de cele mai multe ori în mod gratuit) cred că în primul rând este nevoie să găsim surse potrivite și să ne dezvoltăm un spirit critic pentru a analiza informația primită.
Parte din învățare este și aplicarea informațiilor. Atenție să nu cădem în extrema în care suntem foarte buni la teorie și mai puțin buni la practică.
Mai cred, de asemenea, că avem nevoie să știm când să cerem sprijinul și mai ales să acceptăm acest sprijin. Sprijinul poate fi reprezentat de programe educaționale sau consiliere psihologică.
Spune-ne 3 aspecte care te definesc cel mai bine.
Sunt o fire analitică, așa că în unele dintre momentele acelea unu la unu (eu cu mine) mă gândesc la cum sunt eu, ce mă caracterizează dar și cum îmi spun ceilalți că mă văd. Uneori cele două perspective (a mea și a celorlalți) se potrivesc, alteori nu.
Ca atare aspectele care cred eu că mă definesc cel mai bine și se potrivesc și cu viziunea celorlalți despre mine ar fi următoarele: faptul că simt pasiune pentru ceea ce fac și transmit acest lucru, îmi place să învăț încontinuu (atât formal – sunt studentă în prezent, cât și informal de la copiii mei, colegii Playful, copiii Playful, soțul meu, etc.) și nu în ultimul rând sunt o visătoare pragmatică.