Despre sensul pe care îl capeți pentru a merge mai departe atunci când ai supraviețuit sau te lupți cu un diagnostic de cancer | Gabriela Țichelea

Aș începe prin a spune că pe mine nu m-a durut absolut nimic. Că mă aflam într-una dintre cele mai bune perioade din viața mea. Că visam și îmi doream o familie. Așa am ajuns să fac investigații foarte amănunțite. Iar investigațiile alea foarte amănunțite, nu au găsit un indiciu clar a ceea ce urma… Poate doar intuiția mea sau, cine știe, o ghidare divină m-a împins să scot un mic polip care într-o măsură ar fi împiedicat să devin mamă, cât mai curând.

Și am scos acel polip și a venit șocul vieții mele: acolo au fost găsite „celule nașpa” – eu așa le numesc.

Medicul mi-a zis direct: „cancer!” Oribil! Îngrozitor!

O perioada am negat, nu am cum să fiu eu bolnavă de cancer, când pe mine nu mă doare nimic, nu?! Și apoi, eu nici nu m-am căutat vreodată de așa ceva.

Mi-a trebuit o luna să accept, o luna în care am văzut atât de mulți medici care îmi spuneau că trebuie să fac același lucru. Iar eu nu căutam asta, eu căutam acel medic care să îmi spună că diagnosticul e greșit. Într-un final, am acceptat!

Am acceptat să mă operez, iar despre situația mea știau doar 2 prietene și partenerul meu. Am trecut cu bine, m-am recuperat rapid. Apoi au venit radioterapia și chimioterapia.

Gândul că durează, că exista posibilitatea de a mai fi vreo celula nașpa prin corp, mă macina.

Dar le-am luat pas cu pas. Oricum, mă recuperasem după operație și pe mine tot nu mă durea nimic.

Acum eram conștienta că urmează un proces de durată. Radioterapia și chimioterapia.

Nu puteam să îmi fac planuri pe termen scurt, când tratamentul meu era pe termen lung. Am avut norocul să fiu parte în comunitatea Mamprenoare. Acolo unde sunt și femei puternice, pe care eu le admiram foarte mult pentru că ele trecuseră prin ceea ce urma să trec și eu. Așa am câștigat încredere în proces.

Pe perioada radioterapiei, m-am mutat într-un oraș nou. Mi-am propus să îl descopăr și să cunosc oameni noi. Mi-am propus să am încredere în mine și în propriul corp, încredere în medici și în oamenii din jur. Asta m-a ajutat să fiu eu, cea reală și autentică. Mi-am dat permisiunea să iau fiecare zi că pe un cadou și să fac doar ceea ce îmi aduce plăcere, atât din punct de vedere personal, cât și profesional. Așa am realizat că susținerea celor din jur mă ajută în procesul ăsta. Am fost deschisă și am vorbit despre pașii pe care trebuie să îi urmez pentru a scăpa de toate acele celule nașpa. Iar asta, consider eu, ne-a apropiat și le-a dat încredere oamenilor în mine. Și mie în ei, pentru că pe plan profesional mi se acorda șansă de a mă implica în proiecte frumoase, cu sens pentru dezvoltarea mea.

Nu voi încercă să ascund cât de dureros și enervant e să te compătimească cineva. „Săraca”, „vai, ce rău îmi pare”, „vai, ce ghinion ai avut” – astea erau remarcile ce mă făceau să mă îndepărtez de cineva. Pentru că nu ai nevoie de compătimire, ai nevoie să ți se transmită încredere și apreciere. Ai nevoie ca cei din jurul tău, să fie la fel de încrezători ca și tine și să te trateze că pe un om normal, dar cu înțelegere maximă pentru ritmul tău; spun asta pentru că stările de oboseală nu pot fi vreodată explicate în cuvinte.

Și ai nevoie să îți faci un plan. Fie că e despre viața personală sau profesională, te va ajuta să fii mai puternică, să privești spre viitor și te va ajuta să nu îți plângi de milă.

Iar aici revin tot către comunitatea Mamprenoare. Aici am fost tratată că un om normal, cu înțelegere și deschidere. Au fost doamne ce m-au recomandat unor companii și așa am ajuns să facilitez team bulding-uri chiar în plin proces de chimioterapie. Am fost implicata în campania „încalță un copil de toamnă”, am ținut programe de dezvoltare pentru team leaderi și am început un curs de dezvoltare personală. Toate astea în perioada tratamentului, fără par, cu dureri foarte mari în tot corpul. Dar sentimentul că fac parte dintr-un proiect, sentimentul că mă simt inclusă, asta m-a ajutat să privesc cu mai mare încredere spre viitor.

Nu încerc vreodată să minimizez că un tratament de cancer nu e dureros. E! E înfricoșător pentru toată lumea, e dureros psihic, dar mai ales fizic. Pentru noi femeile e îngrozitor să ne pierdem parul, sau un sân, sau orice parte a corpului sau chiar speranța că putem procrea….. dar viața e mai mult decât atât, e despre visuri, despre speranță, despre binele pe care ți-l faci tie, oamenilor din jurul tău și mediului. Și daca îmbrățișezi schimbarea asta, procesul spre vindecare e mai ușor și ai șansa să inspiri și alte doamne ce trec printr-o situație de genul asta.

Acum că am terminat tratamentul și sunt sănătoasă, sunt bine, parul îmi crește, neuropatia dispare ușor, ușor, realizez că sunt înconjurată de femei frumoase, femei de carieră, mame, care trec acum prin tratament oncologic, și cred că eu am o nouă misiune: să le ofer încredere femeilor în acest proces. Să îmi spun povestea și să le spun poveștile. O prietena foarte buna îmi zicea zilele trecute: „nu mi-aș fi imaginat vreodată că putem trece amândouă, în același an, prin cancer“. Nici eu nu mi-aș fi imaginat că asta e posibil și nici că sunt atât de multe femei de vârstă mea care trăiesc asta. Așadar, tot ce vă încurajez e să vă oferiți șansă de a îmbrățișă acest proces spre vindecare. Nu sunteți singure și viață merge mai departe.

 

***

Gabriela Țichelea este unul dintre cei 4 traineri ai programului #BusinessSkills4Women, dezvoltat de Asociația Mamprenoare, cea mai mare comunitate de mame antreprenoare din România, pentru dezvoltarea personală și profesională a femeilor din România și din Diaspora. 

#BusinessSkills4Women vine în sprijinul tuturor femeilor care se confruntă cu o perioadă dificilă, dar și celor care pur și simplu vor să se dezvolte profesional: angajate, șomere, antreprenoare, studente, chiar și eleve cu vârsta peste 16 ani.

Programul are și o componentă socială: 50 de femei diagnosticate cu cancer pot învăța gratuit cum să își construiască propria afacere sau să o dezvolte pe cea existentă.

Alături de Gabriela, ceilalți facilitatori ai programului #BusinessSkills4Women sunt tot antreprenori în educație: 

– Oana Pocan: actriță, trainer, cadru universitar la UBB Cluj – Facultatea de Teatru și Film; are 13 ani de experiență ca profesor de vorbire scenică la facultate și de 7 ani e trainer de dezvoltare personală și profesională prin teatru pentru adulții non-actori;

– Diana Meteșan: trainer, Visual Storyteller; specialist în marketing, comunicare și strategii de brand cu o experiență de 18 ani; e creator de povești și vizualuri pentru brandurile care își doresc să se exprime diferențiat pe piață pentru a-și găsi valorile comune cu audiența potrivită lor. 

– Alina Botaeconomist, executive coach, trainer și consultant; are 20 de ani de experiență în recrutarea, trainingul și managementul echipelor de vânzări; în urmă cu 7 ani a fondat comunitatea Mamprenoare și de atunci însoțește femeile în drumul lor spre succes, prin diverse programe de personal branding, public speaking, coaching, consultanță, dar și cu ajutorul instrumentelor dezvoltate în cadrul Mamprenoare Business Hub.