Roxana Lupu este Business Development Manager Adrenallina Media, cu o experiență de peste 15 ani în presă – print, TV și online. Spune că acești ani au educat-o să asculte poveștile oamenilor, să le așeze apoi în text sau imagine și să încerce să le dezvăluie sensul, „pentru cei care citesc sau privesc”.
A trecut apoi în PR, marketing și advertising, învățând cum se construiește un brand, cum se comunică el, ce este o campanie, un brief, ce înseamnă client service sau KPI. Dezvăluie că, în timp ce aprofunda toate aceste lucruri, pe plan profesional, a descoperit ceva fundamental pentru ea – sportul:
„Am primit o bicicletă în dar, am mers cu ea la prima competiție de mountainbike și nimic n-a mai fost la fel.”
A început să practic sport de anduranță, apoi a înteles că își dorește să stea cât mai aproape de domeniul de comunicare și cel sportiv: „să le contopesc și să aduc aici ceea știu să fac și ceea ce mă pasionează.”
Cum a fost copilăria ta? Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai din acea vreme?
Copilăria mea a fost la țară, la bunici, în mijlocul naturii, bătătorind drumul prăfuit al satului în picioarele goale, până aproape de 7 ani. Au rămas în mine apusuri pe câmpuri de floarea-soarelui, dimineți cu ciocârlii pe dealuri cu viță de vie. Nu există cea mai frumoasă amintire, tot ce am trăit este parte din mine, ca apa rece din diminețile de iarnă, cu care mă spălam pe chip, din zăpadă topită.
Ce trăsături ale tale, ca profesionist, crezi că provin din familie și din felul în care ai fost crescută?
Bunul simț și măsura și probabil încăpățânarea și rezistența bunicii mele, pe care cred și sper că o moștenesc.
Pe de altă parte, care este cel mai valoros lucru pe care l-ai învățat ca sportiv?
Am început să fac sport târziu, undeva spre 30 de ani. Am început cu mountain bike, ciclism off-road pe teren accidentat, pe munți și dealuri. Am trecut apoi la triatlon, adăugând alte două sporturi: alergare și înot. Ca să ajung la competiții, aveam nevoie de un obiectiv și de un plan de antrenament.
Așa am putut să înțeleg că rezultatul cursei mele depinde în egală măsură de modul în care mă antrenez și de gândirea mea strategică, care ține cont și de factori externi: ceilalți concurenți, vremea din ziua aceea, tipul traseului și adaptarea mea la traseu, dozarea efortului meu în cursa, strategia de abordare a traseului în funcție de factorii de mai sus, tipologia cursei și punctele de alimentare de pe traseu și multe altele. Felul în care eu mă pregătesc pentru toate aceste situații va determina rezultatul. Să înțelegi asta e crucial, mai ales în plan profesional.
Ce îți dorești să vezi mai mult în industria din care faci parte?
Mai mult respect și etică de business. E aproape „common sense”. Cum ar fi să răspunzi la email dacă ai primit o prezentare concepută special pentru tine, în urma unei întâlniri. Să spui: “mulțumim, din anumite motive nu vom face proiectul acum, dar mulțumim pentru efort”. Sau “nu e ceea ce căutăm (nu avem buget acum, s-au schimbat prioritățile etc etc) dar mulțumim oricum”. Asta e ceea ce mi-ar plăcea să văd mai mult.
Se spune că suntem suma experiențelor care ne-au marcat și a oamenilor pe care i-am întâlnit. Povestește-ne despre un wake-up call și de un om care te-a marcat profesional.
Meseria mea de baza este jurnalismul. Aș vrea să vorbesc despre profesorul meu din Facultatea de jurnalism de la Iași, Daniel Condurache, editorul Opinia Studențească, revistă săptămânală de actualitate și reportaj, înfiinţată în 1974, scrisă de studenți de atunci și până astăzi. El a fost cel care a văzut ceva în mine și mi-a dat curaj să scriu.
Ne-a cultivat tuturor dragostea pentru povesti și reportaj și ne-a învățat meseria asta, jurnalismul, așa cum se face ea corect. Sau cum ar trebui să se facă. Oricine a trecut prin redacția Opiniei duce cu el, în buzunarul de la piept, o nestemată mică, mică, dar incredibil de strălucitoare, invizibilă pentru mase dar recognoscibilă de către cei care au trecut pe acolo.
În ce crezi că merită să mai crezi? Ținând cont de direcția în care se îndreaptă lumea: social, economic, politic?
Cred că trebuie să crezi că tu ai puterea de a-ți așeza viața și de a o reașeza, ori de câte ori e nevoie. Indiferent de ceea ce se întâmplă jur. Căci mereu se întâmplă ceva.
Prin ce crezi că se manifestă puterea comunităților?
Prin puterea de a face bine, împreună. Atunci apare magia, când energia oamenilor vine laolaltă pentru un scop bun. Am putut să simt asta chiar zilele trecute. Proiectul nostru de ecologizare prin sport, Plogging pentru România, a ajuns la Râmnicu Vâlcea, unde am curățat de gunoaie o pădure, împreună cu zeci de voluntari.
Am strâns împreună, în doar câteva ore, 6 tone de gunoaie! Deși majoritatea dintre noi ne-am cunoscut pentru prima dată, acolo, la acțiune, am devenit o echipa în momentul în care am început să strângem pet-uri, carcase de mașini, cauciucuri, și toate gunoaiele imaginabile și neimaginabile pe care unii oameni le aruncă într-o pădure… A fost magic ce am reușit împreună. Asta este puterea comunității.
La nivel de mindset, ce poate învăța un antreprenor din experiența unui sportiv?
Sportul este un mare profesor. În primul rând, îți arată că nu prea sunt scurtături. Chiar trebuie să munceșți și să transpiri și să cazi și iar să te ridici și iar să recalculezi ruta și să dai tot. Altfel nu se poate. Sportivul muncește în fiecare zi pentru obiectivul lui. Dincolo de muncă, are o strategie. Nu doar muncă brută, ci muncă deșteaptă. Peste acestea două se presară un ingredient secret, care nu e așa secret: încrederea că efortul tău va da roade, că ai capacitatea de a te așeza pe drumul tău, acela pe care îl visezi. Nu merge una fără cealaltă.
Eu susțin seminarii de motivație prin sport în mediul corporate, în cadrul programelor noastre de wellbeing în companii. Și am început să lucrez pe partea aceasta și individual, cu general manageri sau project manageri, care au de jonglat cu KPI’s pe proiecte multiple. Mindset-ul este crucial iar sportul este un profesor excelent. Nu trebuie să înveți nimic pe de rost, pentru vei trăi ceea ce este sportul și vei înțelege, fără prea multe cuvinte.
Povestește-ne puțin despre Adrenallina Media. Cum ai gândit structura proiectului și cui se adresează?
Adrenallina Media a fost gândită împreună cu partenera mea în agenție, Raluca Mihăilă; suntem prima agenție de comunicare și evenimente din România axată pe sport și wellbeing. Facem comunicare, strategie și evenimente pentru branduri din aceste zone: sport, viață sănătoasă, green, eco, wellness/wellbeing, derulăm programe de corporate wellness în companii, prin traininguri teoretice și practice pe zone de interes precum hrană sănătoasă, sport și mișcare, motivație prin sport, posturologie și așezare pe scaun la birou.
Avem, de asemenea, evenimentele noastre signature, precum Conferința Sports Marketing în România, ajunsă deja la ediția 5, proiectul de ecologizare prin sport la nivel național Plogging pentru România sau festivalul de wellness pe care îl vom organiza la vara, în Mogoșoaia, lângă București, WellFest.
Când discutăm despre conturarea direcției de comunicare pentru un sportiv – ca parte a branding-ului personal, care este cel mai important element de care trebuie să ținem cont?
Cel mai important element al unei direcții de comunicare pentru un sportiv este întotdeauna altul, de la sportiv la sportiv. Fiecare are specificitatea sa: limitele sale pe care le impune în ceea ce privește cât și cum dorește să se comunice despre el, ce anume se poate comunica despre sportiv în funcție de personalitatea sa. În funcție de multe alte criterii probabil că tone of voice este fundamental.
Cum ar trebui să se pregătească un sportiv de-a lungul carierei pentru ca la un moment dat să poată ceda locul de pe teren generațiilor viitoare și să facă tranziția cât mai smooth spre partea de coaching sau mentoring?
Este un subiect delicat acesta. Sportivii din România muncesc până la epuizare toată carieră lor, concentrându-se pe obiectivul sportiv și atât. Nu este nimeni acolo pe parcurs, să-i sprijine, să-i consilieze, să-i direcționeze, pentru a-și pregăti calea de după cariera de sportiv. E nevoie totuși de timp ca să înveți practic altă meserie, meseria comunicării mesajului, de așezare cu sens a poveștii tale pentru un public, astfel încât acest public să beneficieze de poveste și de expertiza sportivului.
Ce ți-ai dori să nu uiți niciodată – indiferent cât ar trece timpul sau cât ai avansa în carieră?
Nu vreau să uit niciodată că dincolo de orice obiectiv și KPI și proiect și ambiție și lauri, nimic nu este mai important decât dragostea.
Sursă foto: arhivă personală Roxana Lupu