Joan Chelimo și Stella Rutto sunt două atlete de origine kenyană, naturalizate de România. Acestea au primit în urmă cu doi ani cetățenia română și de atunci concurează sub steagul țării noastre, cu succes.
Unele dintre cele mai mari reușite ale lui Joan sunt în cadrul semi-maratonului și maratonului, acolo unde a reușit performanța de a fi printre cele mai rapide 20 de alergătoare din toate timpurile. Anul acesta a alergat 10K la competiția de casă a Adidas, la Herzogenaurauch, unde a și stabilit un nou record național, 31 de minute și 21 de secunde.
Una dintre primele reușite ale Stellei a fost câștigarea unei medalii de bronz la campionatele mondiale de juniori de la Barcelona, din anul 2012. Deși era foarte tânără, această primă victorie i-a dat încredere și a reprezentat temelia pe care și-a construit viitoarea carieră. De aproape șase ani, viața ei este împărțită între România, unde a decis să se stabilească, și Kenya, acolo unde se pregătește în sezonul rece.
Am stat de vorbă astăzi cu Joan și Stella despre carierele lor și sacrificiile necesara construirii acesteia. Ne-au vorbit despre alegerea de a veni în România și cum le-a primit țara noastră, despre atletismul de aici și cel din Kenya, despre bariere culturale și obiective de atins.
Începuturile
Joan a început alergarea în timpul școlii, unde a descoperit că are talent. I-a plăcut ceea ce făcea și a decis să se țină de treabă. A visat mult să obțin o bursă în America și și-a alimentat eforturile din fiecare zi cu gândul acesta. Nu a reușit să strângă bani suficienți pentru a-și acoperi contribuția proprie, așa că a fost nevoită să rămână în Kenya și astfel a devenit alergător profesionist. La început, alerga 1500m, apoi a ales alergările pe șosea, acestea oferindu-i posibilitatea de a ieși din țară și a se întreține.
Stella a început, de asemenea, să alerge în timpul școlii, unde a avut rezultate foarte bune, ajungând astfel la campionatele mondiale.
Originare din Kenya, pentru niciuna dintre aceste două atlete, copilăria nu a fost ușoară. „Copilăria mea a fost modestă. Am crescut într-un mic sat în care nu aveam acces la apă potabilă și electricitate. Obișnuiam să merg de două ori pe zi pe jos până la cel mai apropiat râu și căram apă acasă. Fiind prima născută din familie, aveam responsabilități față de restul copiilor.”, ne spune Joan Chelimo.
În același sens, Stella ne mărturisește greutățile copilăriei prin prisma lipsei de hrană adecvată unui sportiv: „Ca în cazul mai tuturor copiilor din țara mea, copilăria nu a fost una ușoară. Când am început să mă pregătesc cu antrenorul meu român, Carol Santa, una dintre primele lui observații a fost că nu mâncam nici suficient, nici ce trebuia. Așa mă obișnuisem, acelea erau condițiile pe care le aveam.”
Pentru amândouă susținerea a venit din partea familiei din Kenya, iar odată cu venirea în România, aceasta a fost dublată de club și antrenor.
De ce România?
Drumul spre România a fost deschis, în ambele cazuri, de către antrenorul celor două atlete, Carol Santa. Ambele au simțit că România este un loc care pe lângă performanța sportivă, le poate asigura și o viață frumoasă.
Joan ne spune: „România nu a fost singura mea opțiune. E important să știți că am ales România. Și am făcut-o cu toată inima. Cred că aici am toate condițiile de a obține succesul, atât profesional, cât și personal. Deci am ales să rămân aici. Cred că am fost primită bine. În fiecare zi mă simt și mai mult parte din tot ce găsesc aici. Iubesc România și vreau să trăiesc aici în viitor”. În plus, aceasta apreciază grija care i-a fost acordată, menționând: „am întâlnit grijă, empatie și preocupare pentru performanță din partea celor angrenați în sport”.
Aprecierea la venirea în țară a fost cunoscută și de Stella: „Cred că oamenii care au înțeles de ce sunt aici și ce pot face eu pentru a mă revanșa față de România mă susțin și mă apreciază. Sper ca peste câțiva ani să fim bucuroși cu toții și să fim de acord că aceasta a fost o decizie bună, în urma performanțelor mele”.
Atletismul în România vs. Kenya
Cele două sportive vorbesc despre competiția mult mai acerbă în Kenya, comparativ cu cea din România, dar ambele menționează susținerea mult mai mare pe care o primesc aici, în țară, din partea clubului și a Comitetului Olimpic.
„Nivelul de competitivitate în România este în acest moment mult mai scăzut decât în Kenya; în schimb, facilitățile la care au acces sportivii, suportul de care ei s-ar putea bucura sunt mult peste ceea ce oferă Kenya. Poate că din interior nu se vede așa, dar eu cred că în România sportivii cu adevărat valoroși, cu potențial, au parte de o susținere care în Kenya nici nu poate fi imaginată. Eu resimt asta în fiecare zi, n-am avut niciodată parte de suportul pe care îl primesc acum de la clubul meu, Dinamo București, dar și de la Comitetul Olimpic. Chiar am simțit că fac totul pentru ca eu să-mi ating obiectivele și vreau să le mulțumesc pentru asta.” – Joan Chelimo
Acesta ne-a vorbit și despre competițiile organizate în țară, despre care consideră că sunt necesare pentru progres. Joan este ambasadoarea Brașov Running Festival, pe care îl apreciază drept cea mai curajoasă și cea mai importantă inițiativă legată de alergarea de mare performanță pe șosea din România.
De aceeași părere, Stella ne povestește: „În Kenya competiția internă e mult mai puternică. Acolo e, în primul rând, foarte greu să te faci remarcat la nivel național. Sunt foarte mulți alergători buni. În același timp, însă, în România, cluburile, așa cum se întâmplă în cazul meu cu Dinamo București, dar și Comitetul Olimpic, susțin mult mai mult sportivii cu potențial. De când sunt la Dinamo, am avut cantonamente, suport medical, am avut susținere în ceea ce fac și cred că și asta a contat în progresul meu din ultimii ani”.
Bariere culturale și dor de casă
Limba română este, pentru ambele, factorul cu care încă nu s-au acomodat întru totul. Atât Joan, cât și Stella fac eforturi în acest sens și încearcă să învețe pe zi ce trece cât mai multe cuvinte.
Dorul de familie este resimțit puternic de către amândouă, dar acestea spun că unul dintre motivele pentru care muncesc este de a-și aduce aproape familiile
Sacrificii
Despre sacrificiile unei sportive de performanță, Joan ne menționează distanța față de familie și timpul îndelungat necesar pregătirii, care răpește din timpul dedicat socializării și educației: „Aș spune și că a trebuit să aleg între sport și o mai bună educație, dar acesta e un sacrificiu pe care încă îl mai pot „repara”. Am de gând să urmez o facultate după ce mă retrag din cariera sportivă”. Ne-a vorbit și despre sacrificiile financiare: „M-am antrenat multe pe cont propriu și până să am un sponsor a trebuit să reinvestesc în mine cam tot ce am câștigat. Am trăit multă vreme cu grija zilei de mâine.”, dar și despre „intensitatea antrenamentelor și rigoarea programului de pregătire” care „duc la un stres mental greu de îndurat, oboseală acută și accidentări”.
Stella și-a sacrificat copilăria pentru performanțele de astăzi: „Cred că am depus un efort mare și am făcut o pregătire extrem de grea pentru vârsta mea. Când am fost la campionatele mondiale eram încă un copil. De atunci, am un program foarte strict și care poate părea oricui plictisitor”, dar este conștientă că fără un astfel de sacrificiu, nu ar fi fost astăzi aici: „Dacă vrei să ai rezultate foarte bune, nu poți decât să înțelegi că timpul tău înseamnă cel mai mult pregătire și refacere. Cred că sunt departe încă de potențialul meu și încă nu am reușit să arăt în concursuri cât de mult muncesc în fiecare zi”.
Discriminare
Deși nu s-a simțit niciodată discriminată, Stella spune despre ea că este o norocoasă, fiind conștientă că există femei care au trecut prin asta: „Sunt multe femei care se luptă cu asta, iar multe dintre ele nici măcar nu sunt în siguranță dacă nu ascultă de bărbații de lângă ele. Cred, însă, că, mai ales după evenimentele tragice din ultimii ani, alergătoarele din Kenya, dar și din alte țări care au probleme asemănătoare, înțeleg că trebuie să facă mai multe pentru a fi respectate”.
Din păcate, situația a fost diferită pentru Joan, care a fost victima abuzului în tinerețe. Știind ce înseamnă să trăiești cu frică, aceasta a pus bazele unei inițiative în Kenya, numită Tirop’s Angels, care este dedicată educației fetelor privind abuzul și modul în care trebuie gestionată relația cu bărbații. Agnes Tirop, cea de la care provine numele inițiativei, o fostă colegă a lui Joan și atletă de mare performanță a fost ucisă de iubitul ei.
Joan a întâlnit adesea o atitudine negativă față de femeile din lumea sportivă: „Încă există competiții sportive care nu oferă oportunități egale bărbaților și femeilor, iar premiile sunt mai mici decât în probele destinate bărbaților. Ceea ce nu mi se pare corect. Cred că sunt mari diferențe, în continuare, în ceea ce privește resursele investite în sportul feminin, față de cel masculin, iar pentru femei e mai dificil să-și facă o carieră sportivă din care să și trăiască. Încă există percepția că femeile ar trebui să se dedice obligațiilor familiale și sarcinilor domestice, ceea ce face ca multe femei să nu aibă oportunitățile pe care le-ar merita, de a face o carieră în sport”. Joan și-a setat un nou obiectiv: de „a inspira și încuraja tânăra generație de fete să facă sport și să își urmeze visurile în carieră”.
Alte obiective
„Principalul meu obiectiv este să câștig o medalie olimpică de aur pentru România. Sper să am ocazia să fac același lucru la campionatele europene și mondiale și să reușesc să îi fac pe români bucuroși și mândri”, ne spune Joan Chelimo.
Olimpiada este și visul Stellei, care ne mărturisește: „În primul rând vreau să prind un loc de top la Jocurile Olimpice de la Paris, dar acesta sper să fie doar începutul. În al doilea rând, îmi doresc să mă păstrez sănătoasă și să alerg la cât mai multe competiții mari europene sau mondiale pentru România. Și, bineînțeles, să iau medalii”.
–
Joan Chelimo
Preparatul culinar favorit din România: Mi-au plăcut foarte mult mămăliga, cartofii (în cam toate felurile) și puiul la rotisor.
O asemănare între România și Kenya: sunt multe, de la fetele frumoase la faptul că ne place fotbalul.
Ce îți place cel mai mult la România: Peisajele din România m-au cucerit. Ador zona montană și probabil că o să-mi cumpăr o locuință pe lângă Brașov.
Ce îți spui de fiecare dată înainte de startul unei competiții: Mă gândesc mereu la cât de mult m-am pregătit, la efortul din antrenamente și îmi spun că trebuie să cred în mine, pentru că am muncit din greu pentru asta și că munca e mereu răsplătită.
–
Stella Rutto
Preparatul culinar favorit din România: Îmi place mămăliga, uneori cu lapte, și am descoperit cu bucurie papanașii
O asemănare între România și Kenya: Sunt țări religioase pentru care credința e importantă. Populația din Kenya este mai mare, dar în România standardul de viață e mult mai bun, însă în ambele țări oamenii își doresc o viață mai bună și muncesc pentru asta în fiecare zi.
Ce îți place cel mai mult la România: Încă mai am mult de călătorit și descoperit în România. Încă îmi petrec cel mai mult timp la Izvorani, dar am vizitat și mi-au plăcut mult Brașov și Cluj, evident și București.
Ce îți spui de fiecare dată înainte de startul unei competiții: Îmi fac o rugăciune și îmi spun că dacă am muncit efortul meu va fi recompensat. Îmi doresc mereu, înainte de concurs, să rămân sănătoasă și organismul meu să facă față cu bine efortului, pentru că urmează să-i testez limitele.
–
Editor:
