Denisa Tîlvescu a început să practice canotajul cu puțin înainte de vârsta buletinului, la Centrul Olimpic de juniori din Orșova, iar în prezent se antrenează în cadrul Complexului Sportiv Național Snagov.
La mai puțin de 26 de ani, Denisa are deja în palmaresul său nenumărate titluri. În anul 2014, a făcut parte din echipajul care s-a clasat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la Jocurile Olimpice de Tineret de la Nanjing, fiind una dintre câștigătoarele medaliei de bronz la Campionatul European din 2015. Doi ani mai târziu, la Campionatele Mondiale de Canotaj de la Sarasota-Bradenton (SUA), a obținut medalia de aur la opt rame cu cârmaci (8+), după o pauză de 18 ani, alături de colegele sale, iar în toamna aceluiași an a fost inclusă în ,,Samurai 2020”, programul de asistență specială a sportivilor cu potențial de a obține medalii la cea de a XXXII-a ediției de vară a Jocurilor Olimpice de la Tokyo 2020.
Datorită performanţelor realizate, barca de 8+1, din care face parte şi Denisa, ocupă Locul 6 în TOP 10 al celor mai buni sportivi ai României în 2020. Clasamentul întocmit de Asociația Presei Sportive din România este condusă de Larisa Iordache, urmată de Simona Halep și încheiat de Ana-Maria Popescu. Colegele Denisei din barca-regină sunt Magdalena Rusu, Viviana Iuliana Bejinariu, Georgiana Dedu, Amalia Bereș, Ioana Vrînceanu, Maria Tivodariu, Mădălina Bereş și Daniela Druncea.
În interviul acordat, Denisa ne vorbește despre parcursul său în cariera sportivă, despre sprijinul continuu al familiei, despre adaptare, eforturi, sacrificii și idealuri. A înțeles că unul dintre cei mai importanți factori care contribuie la dezvoltarea fizică și psihică a individului este educația. De aceea, unul dintre obiectivele sale este să se implice activ în educația celor mici. Am fost curioasă ce destinație de vacanță ar alege un om a cărui viață se bazează pe rutine și reguli clare și nu dispune de timp liber. Răspunsul ei m-a surprins prin modestie și echilibrul cu care ne lasă să descoperim femeia din spatele campionului Denisa Tîlvescu.
Ai știut dintotdeauna că vei deveni omul care ești astăzi, că vei deveni campion? Cum a început acest vis frumos și cum a fost adolescența pentru tine, departe de familie?
Cred că nu știm niciodată cu exactitate ce ne rezervă viitorul dar, de când am pășit în viața sportivă, mi-am dorit să îmi îndeplinesc visul de a concura la cel mai înalt nivel, la Jocurile Olimpice. Mă simt în elementul meu și mă bucur de frumusețea concursurilor de fiecare dată.
Am început să practic canotajul cu puțin înainte de a împlini vârsta de 14 ani, la Centrul Olimpic de juniori din orașul Orșova. Acolo mi-am petrecut primii 4 ani de formare și, din punctul meu de vedere, au fost foarte importanți.
A fost perioadă în care am învățat ce înseamnă să fii disciplinat, să îți trăiești viața după un program bine stabilit, să îți setezi obiective, unele pe termen scurt, altele pe termen lung.
Și tot atunci am început să lucrez pentru îndeplinirea celui mai ,,îndepărtat” vis (la momentul respectiv), participarea la Jocurile Olimpice. Am fost norocoasă, pentru că, fiind din Târgu-Jiu, părinții mă puteau vizita foarte des, ajutându-mă, încât să nu simt primii ani de activitate, într-un mod atât de dificil. Familia mi-a fost mereu alături, m-au susținut și nu au pus niciodată presiune pe mine, bucurându-se pentru fiecare reușită și încurajându-mă după fiecare ,,eșec”.
Care este rutina ta zilnică, la Snagov, din momentul în care îți începi ziua? Ai niște reguli foarte clare de care ții cont mereu? Cum te adaptezi, la plecarea din țară, atunci când te antrenezi sau când călătorești pentru competiții?
Petrecându-mi 11 luni din 12 în cantonament, fie la Snagov, fie în alte locuri, rutina se transformă în viața ta de zi cu zi. Nu mai simți că e vreo regulă impusă, ci pur și simplu îți trăiești viața, ce-i drept după un program care se învârte în jurul performanței.
Îmi încep ziua în jurul orei 6:30/7:00, fie cu antrenament pe apă (a venit vara, iar căldura nu ne mai permite să fim pe lac după ora 11:30), fie cu micul dejun, urmând antrenamentul pe apă, asta în zilele în care temperaturile nu sunt atât de ridicate. Antrenamentul durează în jur de două ore și jumătate, după care servesc pranzul, am aproximativ două ore de odihnă, iar la ora 15:30 sunt din nou la antrenament, dar de data aceasta în sala de forță. Termin ziua în jurul orei 18:00/18:30. Până la 22:30, când este ora la care deja sunt pregătită de somn, am puținul timp pentru mine, pe care îl împart cu refacerea post efort.
Astfel se desfășoară o zi normală din viața mea și cam așa decurg perioadele de încărcare. În zilele de Duminică am un singur antrenament dimineață, după care după-amiaza liberă.
Pentru mine adaptarea nu e atât de dificilă, deoarece am învățat să îmi urmez programul și astfel lucrurile se aranjează rapid. Atunci când călătoresc pentru competiții sunt plină de energie și entuziasm, sunt nerăbdătoare să ajung la pista de concurs, să am primul antrenament și, bineînțeles, să încep concursul. Viața ia o turnură mult mai dinamică atunci când vine vorba de competiții.
Ce ne poți spune despre perioada din pandemie. Cum ai reușit să-ți continui antrenamentele?
După ce am reușit să trec peste primele 2 șocuri, pe care le-am avut odată cu perioada pandemiei, am văzut părți bune și aici mă refer doar la viața sportivă, nu la tot ce a adus urât și tragic această perioadă în întreaga lume.
Întregul lot Olimpic se afla în cantonament la apă caldă în Italia, unde mergem aproximativ 3-5 luni pe an, începând din Decembrie până la sfârșitul lunii Aprilie.
Când a început nebunia, noi eram cu ,,motoarele turate” pentru ultima șansă de calificare la Jocurile Olimpice și, ulterior, participarea. Prima veste șoc a fost că ne întoarcem în România, deși era abia începutul lunii Martie și ne vom antrena aici pentru calificare, doar că lucrurile nu erau bine nici în țară, așa că în trei zile după ce ne-am întors, am plecat acasă cu ergometru (simulatorul de vâslit), o bicicletă statică, o halteră, câteva discuri și un TRX. Urma să ne pregătim în continuare acasă pentru concursurile programate, neștiind dacă vor mai avea loc sau nu.
Antrenorul principal a urmat în continuare planul de pregătire, am folosit stimulatorul pentru antrenamentul principal, iar pentru partea de forță am improvizat un pic, înlocuind greutățile din sala cu program de TRX. Fiecare antrenor se vedea cu echipajul desemnat pe zoom, ne porneam laptopul și ascultam indicațiile, în timp ce ne făceam antrenamentul pe ergometru.
După puțin timp, a venit și vestea că Jocurile Olimpice se amână cu un an, ceea ce a fost puțin șocant, pentru că fiecare dintre noi era focusat și motivat, știind că acestea urmau să aibă loc peste câteva luni.
Am fost răvășită la primirea veștii, dar am încercat să văd partea bună și să privesc acest an ca pe un avantaj. Eram într-un echipaj tânăr și proaspăt format, știam că avem nevoie de experiență în concurs ca echipă și, cu gândul la Jocurile Olimpice Tokyo 2020, care se transformaseră acum în Tokyo 2021, am continuat antrenamentele cu aceeași seriozitate și dăruire.
Iar faptul că am fost acasă lângă familie și am reușit să petrec timp cu ei (lucru care într-un an competițional normal nu se întâmplă) m-a alimentat cu toată energia de care am avut nevoie.
De cele mai multe ori, urci pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Cum te motivezi însă după un rezultat care nu este pe măsura așteptărilor tale?
În urma unui rezultat bun sau mai puțin bun urmează o analiză. Este necesară o introspecție în momentul în care tragi linie, astfel încât să vezi ce ai făcut bine sau ce-ai făcut mai puțin bine. Mereu există posibilitatea ca unele lucruri, pe care nu le-ai observat în timp ce te pregăteai (fiind atât de absorbit de antrenament, obosit, stresat etc.), să ducă la un deznodamant diferit față de cel scontat, însă după analiza ,,la rece” apar răspunsuri la întrebările pe care le ai, deoarece întotdeauna acestea sunt la noi.
Deși nu ești multumit de rezultatul obținut, vezi ce mai poți îmbunătăți. Aici apare ,,nebunia” de a fi perseverent, motivația că ai găsit răspunsul la întrebări și nu vei repeta aceleași greșeli. Astfel se construiește experiența, încercarea și eroarea. Asta este ceea ce te ajută pentru următorul concurs:
,,Ce pot să fac mai departe? Unde nu am fost atent? Pe ce trebuie să mă concentrez, pentru a obține rezultatul dorit?”
Ca reprezentant al noii generații de canotoare, ai simțit vreodată presiunea de a excela și a egala rezultatele predecesoarelor tale?
E important să ai propriul tău parcurs, dar în același timp să ții cont și de istoria pe care sportul tău o are. Am avut onoarea ca în cei 12 ani de sport, să particip în proba-regină a canotajului, ambarcațiunea de 8 rame cu cârmaci. Această probă vine însoțită de o presiune sau mai bine spus o mare responsabilitate.
Sunt mândră pentru că anul trecut, la Jocurile Olimpice, am reușit să obținem un record Mondial și Olimpic, chiar dacă nu ne-am întors cu o medalie. Acest lucru, pe care am reușit să-l fac împreună cu echipa mea, reprezintă cea mai importantă ,,medalie” pe care am obținut-o. Am fost cel mai rapid echipaj de 8+1 feminin, din toate timpurile!
Când te gândești la viitor, către ce ideal tinzi? Ai luat în calcul vreodată să faci și altceva?
Obiectivul meu, de când am început să practic acest sport, este să ajung să privesc drapelul țării mele de pe cea mai înaltă treaptă a podiumului Jocurilor Olimpice. Nu există o competiție mai importantă și mai frumoasă în lumea noastră, a sportului. Este locul unde orice sportiv își dorește să ajungă și să se lupte de la egal la egal cu cei mai performanți oameni ai planetei.
Am câteva idei pe care aș vrea să le pun în practică, după ce îmi închei cariera sportivă. Una din ele ar fi să creez un program pentru copii. Mi-aș dori să le ofer posibilitatea descoperirii plăcerii de a face sport, fie de performanță, fie doar ca un mod de deconectare și relaxare. Dincolo de aceste aspecte, consider că educația fizică lipsește din societatea noastră, iar lipsa motricității duce în timp la pierderea independenței funcționale și absența unei vieți sănătoase. Mi-aș dori să-mi pun amprenta asupra acestui ,,trendului” de a fi scutit de educație fizică.
Pentru ce competiții te pregătești acum?
Pentru mine sezonul competițional e la început. Urmează trei luni în care voi participa la Cupa Mondială 3 de la Lucerne, Elveția, în perioada 8-10 Iulie. Apoi ne pregătim pentru Jocurile Europene la Munchen, ce se vor desfășura în perioada 11-14 August. Iar în final, Campionatul Mondial la Racice, Cehia, în perioada 21-25 Septembrie.
După cum vedeți, urmează o vară încărcată din punct de vedere emoțional, dar frumoasă, ținând cont că îmi plac la nebunie concursurile și le aștept cu nerăbdare.
Cum este Denisa în timpul liber și ce alte pasiuni ai? Dacă ai avea posibilitatea să mergi vara aceasta într-o vacanță, care ar fi destinația?
Denisa în timpul liber este relaxată, veselă și plină de energie. Atunci când timpul îmi permite, îmi place să fac lucruri obișnuite, plimbări în parc, îmi place să vizitez locuri noi sau pur și simplu să mă odihnesc. Momentan, programul nu-mi permite, însă mi-aș dori ca în scurta vacanță postcompetițională să pot vizita cât mai multe locuri, atât în țară, cât și în Europa. Mi-aș dori să particip la un festival de muzică din străinătate. Vom vedea ce ne rezervă viitorul.
Care sunt sfaturile pe care le-ai oferi cuiva care se află la început de drum în domeniul acesta? Consideri că există o rețetă a succesului?
Nu cred că există o rețetă a succesului, dar am crezut mereu că munca bate talentul, iar asta, împreună cu răbdarea și perseverența, te ajută să-ți îndeplinești toate obiectivele.
Din toată experiența pe care am dobândit-o în acest sport, cred că cel mai bun sfat pe care l-aș putea oferi cuiva la început de drum e sa aibă răbdare, să acumuleze experiență și, oricât de grele ar fi situațiile prin care trece, să aibă puterea să rămână lucid și să fie dispus să se sacrifice pentru visele lui.
La final când tragi linie, indiferent de rezultat, mulțumirea că ai reușit să faci față greutăților și să lupți cu tine, să te educi e cea mai mare satisfacție, fiind totodată și motivație suplimentară pentru îndeplinirea următoarelor obiective.
Dacă ai putea să te caracterizezi, în doar 3 cuvinte, care ar fi acelea?
PASIUNE, CURAJ și PERSEVERENȚĂ cred că sunt cele mai potrivite cuvinte pentru mine. Consider că sunt calități interconectate și interdependente, ce nu pot fi despărțite sau limitate.
—
By Diana Turcu, Editor The Woman Magazine
Sursă foto: arhivă personală Denisa Tîlvescu, gsp.ro, gorjeanul.ro