În copilărie, Domnica Mărgescu iubea să creeze haine pentru propriile păpuși și să le schimbe ținutele de cât mai multe ori. În adolescență, a început să acorde multă atenție felului în care se îmbrăca ea. Apoi, când a terminat liceul și a intrat la facultate, a aflat că există meseria de fashion stylist și că ar putea să-și transforme pasiunea în carieră. Dar meseria de fashion stylist nu era una atât de cunoscută în anul 1998 – nici în România, nici la nivel internațional.
După ce și-a început studiile la facultatea de jurnalism, o prietenă din Germania de-ale mamei sale care activa în calitate de fashion stylist le-a făcut o vizită în România și i-a oferit Domnicăi oportunitatea de a o însoți înapoi în Germania. Atunci, timp de o lună, Domnica a participat alături de ea la toate joburile de styling pe care le-a avut de îndeplinit în luna respectivă. Când s-a întors în țară, a simțit pentru prima dată certitudinea faptului că asta era ceea ce își dorea să facă în continuare.
„Momentul meu „cheie” se numește revista Elle România; se numește Roxana Voloșeniuc.”
Începând din anul 2006, Domnica a crescut în rolul de Fashion Editor și apoi de Fashion Director al Elle România, iar revista a crescut odată cu ea. Tot ce a învățat în acești ani de muncă a implementat mai departe și în crearea brandului de rochii de evening pe care-l are împreună cu Roxana Voloșeniuc, V:PM, precum și în concept store-ul Aparterre. „Bineînțeles că aș rămâne toată viața la Elle, însă aș vrea să mai fac ceva care să rămână în urma mea, care să fie al meu, și-n care să mă pot exprima eu în alt fel față de modurile în care am făcut-o până acum”, mi-a mărturisit Domnica.
Despre formarea și activitatea sa din cadrul Elle România, despre cine este femeia V:PM și procesul punerii bazelor concept store-ului Aparterre, care îi redă foarte fidel personalitatea, Domnica mi-a povestit mai multe în acest interviu.
Într-un interviu acordat Cristinei Stănciulescu, ea te descria așa: „[…] Educaţia i se simte în felul în care se poartă: impecabil de fiecare dată, corect mereu”. Ce a cântărit cel mai mult în punerea bazelor educației tale?
În afară de faptul că am primit o educație foarte stufoasă și valoroasă de la părinții și bunicii mei, clipa în care am realizat că pot să mă educ și singură a fost un moment-cheie în dezvoltarea educației mele. În ceea ce ține de domeniul modei cel puțin, am început prin a mă educa singură.
Am răsfoit foarte multe albume din domeniu. Am urmărit multe filme și documentare care aveau legătură cu moda. Am încercat, ca prin toate mijloacele pe care le-am avut la îndemână, să-mi creez o cultură vizuală de care eu, în calitate de stilist, aveam foarte mare nevoie.
Îți amintești un moment concret când ai început să fii interesată de fashion și mai specific, de fashion styling?
Cred că interesul meu pentru această zonă a apărut încă de când eram mică. Ca orice fată, în copilărie, mă jucam cu păpuși, le făceam haine, le schimbam de o mie de ori și așa mai departe.
Ulterior, în adolescență, îmi făcea plăcere să dau foarte multă atenție felului în care mă îmbrăcam eu. Mai apoi, când am terminat liceul și am intrat la facultate, am aflat că există această meserie de fashion stylist și că, prin urmare, pot să-mi transform pasiunea în carieră.
La momentul respectiv, în anul 1998, meseria de fashion stylist nu era atât de cunoscută nici la nivel național, nici la nivel internațional. Atunci puteai să fii designer, dar nu prea ajungeai să activezi într-una dintre celelalte ramuri în care se împarte domeniul fashionului.
S-au schimbat lucrurile în România din perspectiva accesibilității la diferite ramuri de-ale fashionului în anul 2023?
Eu am început să activez în acest domeniu în anii 2000. Pe atunci existau două sau trei reviste pe piață, tot atâtea magazine și la fel de „mulți” designeri. Practic, atunci, noi făceam revistele din nimic.
Cream noi diferite contexte în care să putem realiza ședințe foto care să arate inspirațional. Astăzi, în schimb, ai acces la absolut orice din România, în România.
Avem designeri foarte talentați care au ajuns să fie cunoscuți în toate colțurile lumii. Sunt concept stores care aduc branduri celebre… Dacă nu vrei să faci shopping online internațional, părerea mea este că găsești în România, orice ai putea să cauți.
Cum se formează, cum se cultivă și cum se păstrează educația unui om în toate formele ei în ziua de astăzi?
Prin citit, filme, muzică – toate aceste acțiuni și interese care-ți mențin vie pasiunea pentru cultură. E o formă de educație să mergi la concerte, muzee și galerii de artă.
Eu, de exemplu, iubesc să merg la muzee. În România sunt numeroase muzee mici pe care le-am descoperit, case vechi care sunt transformate în muzee și ador să le trec pragul.
Uite, mai ales la Paris sunt numeroase mici muzee care au fost case de-ale colecționarilor de artă. Chiar dacă sunt mici, poți să regăsești acolo câteva lucrări foarte valoroase și cred că trebuie să mergi înspre ele țintit, să mai aduni puțină cultură în bagajul tău informațional.
Atunci când merg la muzee alături de copiii mei, ei n-au răbdarea necesară să stea trei zile în Luvru – așa cum am făcut eu în liceu la 17 ani, alături de mama mea. Așa că trebuie găsită o cale de mijloc prin care să le deschizi apetitul pentru cultură și în același timp, să le dai câte puțină informație din această zonă.
De fapt, poate e chiar mai bine așa. Poate că atunci când iei contact cu mai puțină informație o dată, îți va rămâne întipărită în minte mai bine.
Dintre muzeele pe care le-ai văzut tu până acum, prin toate colțurile lumii prin care ai călătorit, ai recomanda un muzeu anume celor pasionați de fashion?
Din Paris aș recomanda Palais Galliera. Clădirea este absolut superbă și are întotdeauna niște expoziții senzaționale. Acolo am văzut unele dintre cele mai importante expoziții de modă.
Apoi, la Copenhaga este un muzeu care m-a impresionat; se numește Design Museum. Deși nu este foarte mare, te trece prin toate epocile designului. Când pleci de acolo, îți dai seama că ți-a rămas foarte clar în minte prin ce s-a caracterizat fiecare epocă în parte în materie de design. E un muzeu extraordinar de bine făcut și de bogat vizual.
Bineînțeles, mai sunt expozițiile MET Gala de la The Metropolitan Museum of Art. Din păcate, n-am avut niciodată ocazia să văd o astfel de expoziție până acum, dar mi-am promis că voi merge cândva în New York special pentru asta.
Arborele tău genealogic își are rădăcinile în anul 1600; familia ta se trage din boieri pământeni. În același interviu, cu privire la acest subiect, ai afirmat: „Educaţia nu se transmite doar pentru că faci parte dintr-o familie veche, vine de la părinţii tăi, de la bunici, e drept, dar contează şi ce decizi tu să faci cu ce ai primit…” Care ai spune că este cea mai de preț moștenire pe care ți-au lăsat-o părinții și bunicii tăi?
Părinții și bunicii mei mi-au transmis cât de important este să fii echilibrat în viață. Îmi amintesc că bunica mea îmi spunea întotdeauna să nu uit să fiu echilibrată. Echilibrul te ajută să poți să mergi mai departe, să realizezi lucruri, să fii fericit.
„Făcând alegerile pe care le-am făcut, am ales, în primul rând, să fiu eu bine cu mine, ca să pot să fiu bine și cu familia mea.”
Simți că ai reușit până acum să fii echilibrată?
Da, simt că am reușit să fiu echilibrată – de asta și cred că am putut ca, pe lângă activitatea pe care o desfășor la revista Elle România, să pun și bazele concept store-ului Aparterre și a brandului V:PM (alături de Roxana Voloșeniuc).
Cum reușești să echilibrezi viața ta profesională cu cea personală?
Uitându-mă în urmă, mi-e teamă că au existat, poate, momente în care am neglijat puțin viața mea personală. Îmi amintesc că uneori, când copiii mei erau mici, îmi interveneau diferite plecări scurte în afara țării pentru chestiuni și evenimente care țineau de cariera mea și de pasiunea mea pentru modă.
Făceam călătoriile respective fiindcă simțeam că ar fi reprezentat pietre de temelie importante în construirea carierei mele. Dar pe de altă parte, mă-ntrebam dacă nu cumva ar fi trebuit să fiu lângă copii atunci.
Acum însă, știu că dacă n-aș fi făcut compromisurile acelea, aș fi fost nefercită și dezechilibrată și în felul acesta aș fi proiectat asta în viața noastră de familie. De altfel, îmi doresc să cred că și copiii mei sunt astăzi fericiți cu persoana care sunt eu acum.
În procesul construirii carierei tale, ai avut un moment-cheie care te-a ajutat să ajungi, profesional vorbind, unde ești astăzi?
În 2006, când Roxana m-a chemat la un interviu pentru revistă, eram foarte tânără și foarte emoționată. Ea mi-a dat mână liberă să creez și să fac foarte multe lucruri la revista Elle pe care, poate alții nu le-au făcut înaintea mea. M-a lăsat întotdeauna, să vin către ea cu propuneri și m-a ascultat cu interes.
Atunci am căpătat o încredere imensă în mine și în forțele mele proprii: am căpătat aripi. Noi am avut întotdeauna o comunicare foarte sinceră – datorită căreia cred că am și ajuns acum peste ani, să fim cele mai bune prietene.
Care este moștenirea pe care tu îți dorești s-o dai mai departe copiiilor tăi?
Vreau să-i pregătesc pentru viață, să le fie cât mai ușor posibil. Vreau să aibă această educație pe care e atât de important s-o aibă… o educație care să le folosească în viață și de care să se bucure.
Acum, când le spun de mai multe ori același lucru, am impresia că nu se lipește nimic de ei, dar sunt convinsă că atunci când o să aibă 20 de ani, o să-și aducă aminte și o să se comporte așa cum trebuie.
Mă rog, așa se și face educația. Probabil că și eu, când îmi spunea bunica de o sută de ori să mănânc frumos la masă, n-o făceam. Acum, în schimb, știu că așa trebuie să fac.
Îmi doresc să le las în urmă mesajul că e foarte important, pe de o parte, să țină ochii deschiși la oportunități și pe de altă parte, să fie buni și toleranți cu oamenii din jurul lor.
În ziua de azi există foarte multă ură – din cauza rețelelor sociale online, și-mi doresc pentru ei să știe că viața reală nu este același lucru cu viața virtuală, de pe Instagram. Că ura nu te servește cu nimic. Că e atât de important să fii bun, să fii tolerant.
Dacă ești bun și tolerant, asta e ceea ce vei primi și tu în schimb.
Care simți că e cel mai important lucru pe care-l înveți zilnic de la copiii tăi?
Culmea, tot ei m-au învățat cât de important e să ne ascultăm unii pe alții.
Despre studiile tale formale știm că ai studiat jurnalismul la nivel de licență și ai făcut, apoi, un master în comunicare și relații publice în București. Mai apoi, ai făcut şi un curs de vară foarte interesant de modă la Paris, la Esmod. Cum ai simțit diferit cursul de vară făcut în Paris față de studiile făcute în România?
Cursul de modă pe care l-am făcut la Paris la Esmod, a fost un curs de introducere în design; practic, te pregătea să devii designer. L-am ales pe acesta fiindcă era singurul cel mai apropiat de ceea ce îmi doream eu să fac mai departe. Eu n-am avut niciodată intenția să devin designer. Nu mi-am dorit decât să am o experiență legată de modă într-o altă țară.
Ce mi-a plăcut cel mai mult din totalitatea studiilor formale pe care le-am făcut, a fost facultatea de jurnalism. Am iubit jurnalismul. Experiența facultății a fost una dinamică: am învățat cum să scriu, cum să citesc o știre și cum să îmi caut informațiile de care aveam nevoie corect.
Cred că facultatea e foarte importantă: îți ordonează mintea și te disciplinează. N-aș recomanda nimănui să nu facă studii cât de multe. Dar, având în vedere faptul că eu am și lucrat propriu-zis încă din primul an de facultate, cred că e cel puțin la fel de important să începi să lucrezi cât mai devreme.
Așa câștigi timp să înveți ca după aceea, la 20 și un pic de ani să fii deja pregătit. Cred că vârsta de 20 de ani e cea la care ar și trebui să lucrezi cât de mult poți. Pe măsură ce înaintezi în vârstă, scade nivelul de energie pe care-l ai de alocat înspre munca pe care o faci, dar la început de drum poți să faci orice.
Ai fost Fashion Editor la revista „20 de ani” și la „VIVA” înainte să preiei rolul de Fashion Director al revistei „Elle România”. Înainte să-ți începi activitatea în presa de lifestyle din România, te-ai visat într-un rol de Fashion Editor?
N-aș putea să spun că m-am visat într-un rol de Fashion Editor cu mult timp înainte, pentru că atunci când am terminat liceul mă visam arhitect. Atunci am început să fac cursuri de desen. Pe parcurs mi-am dat seama că nu sunt făcută pentru asta și m-am reorientat. Așa am ajuns să încep să studiez la facultatea de jurnalism.
Din momentul în care am decis că ar urma să dau la jurnalism, lucrurile s-au legat destul de repede. După ce am fost în Germania, la prietena mamei mele timp de o lună, am început să-mi trimit CV-ul la toate revistele care erau în momentul respectiv în România (Avatanje, Estetica și cred că era și Elle România deja). Înspre Elle n-am trimis CV la momentul respectiv fiindcă mi s-ar fi părut c-ar fi fost „too much”.
M-am dus la niște interviuri și, nu după mult timp, am și început.
Cum ai simțit tranziția dinspre un rol de Fashion Editor, înspre unul de Fashion Director în cadrul Elle România?
Rolul de Fashion Director, spre deosebire de cel de Fashion Editor, a însemnat că a trebuit să gândesc global, la nivelul întregii reviste. În calitate de Fashion Editor mă gândeam eu la articolele mele, le propuneam și altcineva avea rolul de a se gândi global.
În momentul în care am preluat rolul de Fashion Director, în schimb, am început să iau contact cu toată revista, toate materialele de modă, modul cum se îmbinau lucrurile, cum să fie shootingurile, ce articole ar trebui să abordeze restul echipei, cum să facem mai actuală partea vizuală a revistei.
Practic, am început să gândesc la nivel mai mare și mi-a plăcut foarte mult asta. Mi-am dorit foarte mult să avem o abordare mai „out of the box”, astfel încât să putem, încet-încet, să ieșim în afara țării cu munca noastră.
Am avut noroc ca la câtva timp după, foarte multe dintre shootingurile noastre să fie cumpărate de ediții precum Elle Grecia, Elle Belgia, Elle Franța, Elle Germania, Elle USA, Elle Thailanda și multe altele.
Mai există viață pentru revistele în print în anul 2023?
Da, eu cred că există, dar mai cred și că s-au schimbat lucrurile puțin între timp. Poate că revistele în print, în era rețelelor sociale online, nu mai sunt atât de relevante precum erau în trecut.
Dar cred că o revistă în print îți conferă un prestigiu atât ție ca publicație, cât și brandurilor care apar în revista respectivă. Cred că e mare lucru pentru un brand să fie validat de o revistă cu un renume ca Elle sau Vogue.
Care ai spune că sunt principalele trei criterii care fac diferența între revistele în print care continuă să reziste și cele care se sting?
Calitatea conținutului, echipele care se gândesc la planul editorial și scriitura.
Cum arată echipa alături de care lucrezi la Elle România astăzi? Încă lucrezi alături de persoane cu care ai colaborat încă de când ai început, nu?
Da, absolut, iar printre cei alături de care încă lucrez și astăzi se numără Roxana, Maurice, Barbara Lombardi (care are funcția de art director) și Ioana Ulmeanu (care coordonează partea editorială a revistei).
Ulterior pandemiei n-am mai mers la birou. Lucrăm cu toții de acasă și m-am obișnuit mai greu cu acest gând; îmi făcea plăcere să mă văd cu colegii zilnic, să discutăm și să împărtășim păreri.
Dar ne-am obișnuit să facem întâlniri frecvente, să rămânem în contact constant și, mai mult decât atât, ne ajută mult faptul că fiecare dintre noi cunoaștem atât de bine revista Elle ca produs.
Mai scrii în momentul de față? Și dacă da, scrii doar în scop profesional sau și pentru tine?
Da, mai scriu și în ziua de astăzi, dar nu pentru mine. Nu cred că sunt atât de pasionată de scris încât să scriu doar pentru mine. Am scris întotdeauna pentru revistă, pentru online. Nici nu cred c-aș avea timp să scriu doar pentru mine.
Îmi place să scriu. Scriu în fiecare lună. Un exemplu de subiect despre care am scris în perioada pandemiei, și care m-a pasionat, se referea la o petiție care se încerca să se facă atunci de către designeri.
Scopul petiției era să nu mai existe atât de multe colecții într-un singur sezon de modă. Sunt mult prea multe colecții vestimentare într-un singur sezon; designerii își ard complet ideile trebuind să creeze și lanseze atât de multe colecții; consumatorul cumpără prea mult și, cumva, se încerca să se lupte pentru reîntoarcerea modei la ceea ce obișnuia să fie înainte.
Se dorea ca prin această petiție, moda să fie împărțită din nou în nu mai mult de două sezoane. Acum sunt minimum trei colecții într-un singur sezon, ceea ce e foarte mult atât pentru designeri, cât și pentru consumatori. Cred că acesta ar fi fost un lucru bun care să se întâmple, dar cumva, din păcate, petiția respectivă s-a stins.
Atunci când îți cumperi un produs, urmărești ca acesta să îndeplinească anumite criterii specifice?
În primul rând caut ca un produs pe care mi-l cumpăr să fie timeless. Ca să fie timeless, trebuie să aibă un design frumos, să fie de calitate (adică să nu se strice într-un sezon sau două), să fiu sigură 100 % că o să port produsul respectiv cât mai des.
De fapt, cred că dacă fiecare dintre noi ar urmări astfel de criterii în momentul achiziționării unor piese vestimentare, am reuși să facem un prim pas înspre a fi mai sustenabili. Tot ce ar trebui să facem este să cumpărăm cu cap.
Cum am putea să ne educăm ca să cumpărăm cu mai multă grijă?
– Citind reviste
– Cerând sfaturi stiliștilor
– Vizitând concept stores – chiar dacă, poate, nu ne permitem să cumpărăm un anumit produs de acolo – cu scopul de a ne educa cu privire la altfel de piese vestimentare pe care le-am putea cumpăra dacă am face un efort să strângem bani pentru a ne cumpăra o anumită piesă de calitate, mai degrabă decât să investim în multe piese la întâmplare
– Cunoscându-ne stilul, știind ce ne vine bine și ce ne place și făcând proba oglinzii.
Crezi că ajungem să ne cunoaștem cu adevărat stilul vestimentar de-abia începând cu o anumită vârstă?
„Odată cu maturizarea începi să-ți cunoști și stilul vestimentar.”
La început cauți – la fel ca în viață: cauți să afli cine ești, cum ești, ce îți place, ce nu-ți place. Așadar, cred că de-abia după vârsta de 20 și un pic de ani poți să spui că-ți cunoști stilul vestimentar.
Din exterior cred că poți să-ți dai seama dacă o persoană își cunoaște stilul vestimentar sau nu orientându-te după piesele statement pe care le poartă. Când ieși puțin din anonimat alegând să pui pe tine o piesă statement, atunci cred că poți să spui că ai un anumit stil.
Altfel spus, cred că poți să-ți dai seama despre anumite lucruri care stau în spatele minții unui om în funcție de piesele vestimentare pe care alege să le pună pe el. Stilul tău vorbește despre tine.
„O colecţie proastă poate deveni colecţia anului dacă are parte de un styling bun, aşa cum o colecţie bună poate fi anulată din cauza unui styling prost”, ai afirmat într-un interviu. Care sunt, din punctul tău de vedere, cele mai importante aspecte fără de care o ținută n-ar putea să fie reușită?
O ținută reușită e o ținută care păstrează echilibrul; o ținută care nu e nici prea overdressed, dar nici prea underdressed.
Tu cum îți menții „cultura vizuală a stilistului” actuală?
În trecut mă uitam foarte mult peste albume de-ale unor fotografi pe care-i apreciez și aveam stive de reviste pe care le răsfoiam. Acum mă uit foarte mult pe Instagram, însă îmi place să cred că mă uit țintit la acele lucruri care-mi servesc drept sursă de inspirație.
Cum ai spune că s-a reflectat cultura ta vizuală în conturarea unuia dintre cele mai frumoase locuri din București, concept store-ul Aparterre by Domnica Mărgescu?
Cred că Aparterre, ca spațiu, mă reprezintă foarte bine. În conturarea spațiului am avut o comunicare foarte bună cu arhitectul Bogdan Ciocodeică, care mi-a propus toate aceste lucruri la care eu nu m-aș fi gândit, dar cărora le-am spus „da” din prima. Am simțit cumva că el a știut din start ce e în mintea mea.
Am pornit de la tot felul de lucruri care mi-au plăcut mie și pe care mi le-am dorit, cum ar fi tapetul roz – care e foarte important în acest magazin, câteva piese vintage pe care le-am cumpărat de la Paris special pentru acest concept store (așa cum sunt comodele acelea art deco), candelabrul de pe terasă și altele.
Apoi, am avut un foarte mare noroc cu echipa alături de care am lucrat în conceperea concept store-ului: sora mea, Marina Olteanu, care se ocupă de toată partea logistică, partenera mea, Ioana Hinț, și partenerul meu, Alex Necula, care au, la rândul lor, magazinul Entrance, precum și arhitectul Bogdan Ciocodeică.
„Aparterre a fost un vis. N-am crezut niciodată c-o să ajung aici.”
Deși a durat patru ani să punem la punct acest proiect, s-a potrivit totul foarte frumos în procesul punerii bazelor Aparterre. Fiecare persoană din echipă cred că se află într-un moment în care a trecut deja prin îndeajuns de multe, ca acum să știe foarte, foarte bine ce-și dorește. N-aveam de ce să grăbesc acest proiect; mi-am dorit să iasă exact așa cum a ieșit.
De ce ai simțit nevoia să deschizi Aparterre?
Eu am acest proiect în minte de aproximativ 10 ani; următorul pas era să încep să-l implementez. Mă gândeam că sigur aș rămâne toată viața la Elle, însă aș vrea să mai fac ceva care să rămână în urma mea, care să fie al meu, și-n care să mă pot exprima eu în alt fel față de modurile în care m-am exprimat până acum.
Mi-am dorit ca noul mod în care mă exprim să fie unul de care să se poată bucura oamenii: să treacă pragul concept store-ului, să se bucure de selecția de branduri pe care am făcut-o eu, să savureze o cafea bună pe terasă. Așa că înainte de începerea pandemiei am început să lucrez propriu-zis la acest vis pe care-l aveam.
În primul an am început să aștern într-un carnețel niște idei pe care le aveam. În al doilea an am participat la niște conferințe Vogue foarte interesante, unde au venit mulți designeri și antreprenori. De acolo am plecat cu și mai multe idei notate în carnețel.
Asta a fost ceea ce am făcut timp de trei ani: mi-am notat idei. Am și acum un carnet imens în care am toate acele idei pe care le-am selectat, le-am pus în ordine, le-am împărtășit persoanei care mi-a făcut brandingul, acel om foarte smart mi-a transpus toate acele idei în ceva fezabil și așa mai departe. A fost un proces foarte lung, dar și foarte plăcut.
Ce este și ce nu este Aparterre astăzi?
Aparterre este destul de personal. Este ceva ce nu mai găsești în altă parte, fiindcă acest spațiu conține foarte mult din mine. E special prin designul său, prin atmosfera caldă, pe care cred c-ai simțit-o și tu când ai intrat aici. E special pentru că are această terasă, care vine în prelungirea magazinului – și nu mai există așa ceva în România.
E special pentru că brandurile pe care le-am adus aici, deși sunt destul de cunoscute, sunt avangardiste. Mai e special fiindcă – îmi place să cred – oricine ar putea să-și găsească ceva în acest spațiu: fie o piesă vestimentară sau o bijuterie, fie o carte sau o lumânare parfumată.
Pe de altă parte, Aparterre nu e un spațiu în care oamenii ar trebui să se simtă inconfortabil să pășească pentru că locul s-ar putea să fie „prea stylish”. Oamenii care trec pragul locației ca să bea o cafea sunt la fel de bineveniți precum sunt și cei care vin să-și cumpere o piesă vestimentară.
„Vreau să deschid Aparterre pentru oricine vrea să ia contact cu lumea modei, a designului și cu mine.”
Care sunt câteva dintre brandurile pe care ai ales să le comercializezi în cadrul magazinului tău și cum le-ai selectat?
Primul brand de pe listă a fost Mugler. Tocmai ce am făcusem un interviu cu Casey Cadwallader, Creative Director al Mugler, care mi-a plăcut foarte mult. Eu îi aveam pe listă, dar de fapt ei au fost cei care au venit către noi ulterior interviului respectiv. Așa am ajuns să-i avem în magazin.
Apoi, începând de acolo, am construit un mix de branduri avangardiste, sexi, clasice. Așa că a urmat să vină în magazin și brandul Y Project, un alt brand avangardist, dar și clasic în același timp.
A urmat Victoria Beckham, care e clasică și are un cut extraordinar și feminin – și care, într-un fel, se potrivește foarte bine cu primul brand pe care l-am adus în magazin, Mugler. La fel a fost cazul și cu brandul JW Anderson.
În final, a rezultat un mix de branduri cunoscute, dar nu cele mai cunoscute, ci mai degrabă de nișă și foarte fashion.
Ce spune selecția de branduri pe care ai ales să le aduci la Aparterre despre tine?
Cred că selecția de branduri pe care am adus-o în Aparterre spune despre mine, că și mie-mi place mixul, în general; că și eu sunt un mix de classic, but with a twist, iar acest “twist” poate să meargă foarte departe.
Unul dintre brandurile care se regăsesc în cadrul Aparterre este V:PM, brandul de rochii de evening pe care-l ai împreună cu Roxana Voloșeniuc. Cine e femeia V:PM?
„Femeia V:PM este o femeie căreia îi place glamourul.”
Femeia V:PM mai este și o femeie căreia îi place să fie elegantă în orice moment al zilei (dar nu overdressed neapărat); o femeie foarte puternică și sigură pe ea; o femeie deschisă să încerce foarte multe lucruri; e o femeie foarte modernă și actuală.
Cred că atât eu cât și Roxana, ne regăsim foarte mult în acest brand, noi fiind foarte diferite una față de cealaltă. Așadar, cred că femeia V:PM o poate avea, ca punct de pornire pe Roxana, ca mai apoi să ajungă la mine sau viceversa.
Ce ați învățat tu și Roxana despre consumatoarele de modă din România, prin prisma brandului V:PM?
Am învățat că femeia din România, căreia îi place moda, este foarte cultivată și deschisă la nou; ea este foarte stylish, atentă la detalii, dornică de design nou și deschisă la sfaturi de la noi.
Ce ți-a oferit curajul să faci saltul înspre antreprenoriat, prin prisma brandului V:PM și a concept store-ului multibrand Aparterre?
Experiența pe care am câștigat-o în toți acești ani. Eram într-un moment în care am simțit că am adunat îndeajuns de multe informații și experiențe încât era justificat să am curajul să fac acest salt.
Care este un lucru despre antreprenoriat pe care ți-ai fi dorit să-l știi la început, dar pe care l-ai învățat din mers?
Mi-aș dori să fi fost mai optimistă cu privire la faptul că avea să-mi reușească.
Modestia este dovadă de…
Educație.
Suntem fiecare dintre noi suma celor cinci persoane cu care ne înconjurăm cel mai adesea?
Da.
Când vizitezi Parisul, îți place să stai singură la un bistro cu un pahar de vin și să admiri trecătorii. Care este rochia V:PM pe care ai purta-o într-un astfel de context și de ce?
Aș purta o rochie neagră, simplă, în care aș arăta, poate, puțin overdressed pentru contextul respectiv, dar în care sigur aș fi diferită.
Designerul ținutei preferate de la MET Gala, anul acesta:
Thom Browne.
_
Editor: Carina-Marisa Cichi
Credit foto: Christian Tudose, Vlad Patru, arhiva personală a Domnicăi