Cu peste 10 ani de experienţă ca avocat Oana Chiriță a participat la negocierea cu succes a unor contracte comerciale cu valoare de peste 15 milioane de euro. De asemenea, a asigurat şi a coordonat activitatea firmei de consultanţă juridică permanentă pentru zeci de companii private şi instituţii publice cu cifre de afaceri cumulate de peste 1 miliard de euro.
Speaker, autor a mai multor studii şi articole de specialitate în publicații reputate, în prezent, Oana este Senior Partner în cadrul Chiriță și Asociații și mamă a doi copii, 2 joburi la fel de importante, cu care jonglează, cu succes – am spune noi, în permanență.
Ce ne poţi spune despre tine, despre background-ul tău?
Sunt născută şi crescută în Cluj. Ca şi copil am învăţat destul de multe limbi străine şi pian (la momentul respectiv mi se părea puţin obositor dar acum apreciez efortul şi le mulţumesc părinților mei).
De la vârsta de 14 ani aproximativ, am ştiut că vreau să devin avocat (sens în care nici nu mi-am mai pus vreodată problema unei alte cariere) şi pe la 18 am zis în glumă că dacă voi avea copii, pe băiat îl va chema Vlad şi pe fetiţă Ana. Aparent m-am setat destul de bine pentru că am devenit avocat şi pe copiii mei îi cheamă Vlad şi Ana. Îmi ador copiii – deşi uneori mă aduc în stare de nebunie, îmi place mult profesia pe care mi-am ales-o – deşi uneori mă aduce în stare de nebunie.
Cel mai greu pentru mine este să ţin în echilibru cele două. Când mă apucă spaimele existenţiale cum că nu reuşesc, mă liniştesc prin citit, călătorit oriunde (deşi e mai complicat acum), sport şi muzică. Sunt dependentă de ora mea de sport zilnică pentru că mă ajută să-mi golesc capul şi să mă resetez, de cărţi şi de turism, fie că în scop de vizitat sau doar de zăcut la plajă (încerc să le combin cât de mult ). În afară de citit, muzica le acompaniază pe toate acestea.
Care a fost traseul tău profesional? Cum ai devenit omul care ești astăzi?
Având în vedere faptul că, după cum spuneam, m-am setat repede pe profesia de avocat, am cam încercat să fac lucruri care, eu am crezut că ajută (nu ştiu dacă aici se încadrează faptul că am terminat mate-info dar eu cred că da).
Am făcut practică din anul II de facultate începând şi am intrat în barou imediat după absolvire. Pe traseu am mai făcut ciclul I şi II de la Faculte International de Droit Compare – Strasbourg şi masterul. Am scris ceva articole şi 2 ani am ţinut seminarii la Drept Constituţional la facultate.
Am lucrat la o firmă de avocatură până în 2011 când, împreună cu soţul meu şi cu un fost coleg ne-am deschis firma noastră de avocatură. Deşi eram setată psihic că va fi foarte greu, am tras tare şi am ajuns ca în 9 ani să avem o echipă foarte frumoasă de peste 20 de avocaţi, colegi care ne ajută pe partea administrativă şi fără care sincer n-ar tare funcţiona şandramaua.
Am renunţat la dreptul penal (domeniu în care am lucrat până în 2011) şi am trecut în tabăra dreptului comercial şi de business. Am stat foarte puţin acasă după ce am născut copiii şi pentru că aste e natura jobului şi a calităţii de Senior Partner dar şi pentru că asta e natura mea de Pepsi care nu poate sta locului.
În momentul de faţă sunt real mândră de noi, de firma noastră respectiv de anvergura proiectelor pe care le avem în derulare şi de colegi.
Ce trăsături din stilul de leadership crezi că provin din familie și din felul în care ai fost crescută?
Toate. În cazul meu, educaţia pe care am primit-o e 100% fundaţia a ceea ce sunt azi. Dacă ar fi însă să identific trăsăturile dominante ar fi probabil caracterul puternic, independenţa, respectul faţă de ceilalţi şi faţă de mine şi onestitatea.
Cum își găsește locul feminitatea într-un domeniu care, cel puțin din exterior, se vede ca fiind unul dur, competitiv și de multe ori “fară inimă”?
Nu ştiu cum se vede din exterior însă din interior domeniul e prea „feminin ”. Spre deosebire de acum ceva ani, absolvenţii de drept sunt în proporţie covârşitoare fete/femei.
Nu spun că asta e neapărat rău însă, după părerea mea, ar fi mai echilibrat poate dacă ar fi mai mulţi băieţi doritori de profesii juridice. În rest, e clar că domeniul e dur, competitiv şi uneori fără inimă însă tind să cred că asta are mai mult de-a face cu calitatea oamenilor decât cu sexul lor.
Ce am încercat eu (de fapt noi) la firmă a fost să rămânem oneşti şi să ne respectăm clienţii şi colegii şi am convingerea că, pe termen lung, strategia va avea roade mai bune decât strategia jupuitului de moment.
Ce ți-ai dori să vezi mai mult în industria din care faci parte?
Mai mult bun-simţ în rândul practicanţilor (avocaţi, judecători etc) şi mai multă responsabilitate.
Profesional vorbind – ce n-ai face niciodată?
Nu mi-aş încălca principiile între care primul este respectul față de ceilalţi.
UNguilty pleasures:
Dacă ai putea călători în timp ai… merge la Woodstock în 1969
Cu ce fel de oameni te înconjori? Cu simţ al umorului, optimişti, buni (care vor să ajute şi nicidecum să facă rău)
Cartea de pe noptieră? Sărutul pictat Elizabeth Hickey în momentul ăsta. În esenţă citesc mult şi lectura variază de la Vânătorii de Zmeie la Urzeala Tronurilor şi Dune sau cărţile roz din colecţia Chic de la Polirom. Aleg cartea în funcţie de moment şi chef.
Ce muzică te face să te simți acasă? Depinde de ce înseamnă acasă în momentul în care ascult. Poate să fie Nina Simone, Guns ‘N Roses, Sonata Lunii sau Carmina Burana. Sau chiar Dance Monkey şi sountrack-ul de la Step Up şi Dirty Dancing când dansez cu copiii.
Destinația de călătorie preferată? Oriunde şi cât de mult posibil . Am rămas însă cumva legată de Strasbourg, Ravello şi Londra.
Note to self? Fă din ce ai Rai!
Credit foto: Red Photography & arhiva Libero Events