„Empowerment este despre a înțelege puterile celorlalți, mai ales atunci când ei înșiși se îndoiesc de asta.” | Daniela Micușan, General Manager Majorel România

Daniela Micusan este General Manager Majorel România. La nivel global, Majorel este unul dintre principalii furnizori de servicii BPO, proiectează și produce soluții personalizate pentru diferite tipuri de business-uri și acoperă o gamă largă de procese comerciale prin oferirea de servicii integrate.

La doar 22 de ani, Daniela se afla deja într-o poziție de top management în cadrul unei companii internaționale și chiar dacă presiunea situației atârna pe umerii acesteia, tot ceea ce a făcut a fost să demonstreze că își merită locul, livrând rezultate peste așteptări. De-a lungul timpului, aceasta a ocupat poziții de leadership în mai multe companii mari, „autenticitate” fiind cuvântul pe care și-a construit stilul de conducere.

Daniela a devenit mamă în urmă cu doi ani, ceea ce, spune ea, i-a schimbat viața. În plan personal, fiica sa a învățat-o cum și când să încetinească ritmul, i-a amintit să se bucure mai des și i-a oferit un rost „care nu poate fi egalat de nimic”. Asupra vieții profesionale, postura de mamă a adus pentru Daniela o și mai mare importanță a termenilor de: sănătatea emoțională, work-life balance, burn-out sau suport psihologic, pe care pune accent în cadrul companiei din care face parte.

Călătoria profesională a acesteia, stilul de leadership, obstacole și lecții, sfaturi, dar și bune practici la locul de muncă, despre toate acestea, în interviul acordat astăzi de către Daniela Micușan.

 

Deși sunteți licențiată în „limbi străine și literatură” nu ați urmat o carieră în acest domeniu. Care au fost motivele pentru care drumul profesional a luat o altă întorsătură și ați decis începerea studiilor în domeniul ingineriei câțiva ani mai târziu?

 

Am predat limba și literatura germană pentru scurt timp, chiar la începutul carierei mele, când încă nu știam în ce direcție vreau să mă îndrept. Am fost bineînțeles atrasă de rolul de profesor, asta și pentru că am trăit, și într-un fel trăiesc și acum, cu credința că pot să ghidez oamenii, că pot să aduc un aport sănătos în dezvoltarea profesională.

Din păcate această năzuință a mea în contextul învățământului românesc a venit și cu multe dezamăgiri. Atunci a fost momentul când am decis să mă reprofilez într-un domeniu care la momentul acela primea multă tracțiune pe piața muncii. Am făcut asta, mi-am descoperit noi pasiuni, diametral opuse celor pe care le dobândisem la Facultatea de Filologie și iată-mă acum în contextul în care pot să îmbin the best of both worlds.

Rolul de profesor s-a transformat în mentor și capabilitățile dobândite din domeniul ingineriei informatice mă ajută enorm în structurarea proiectelor și dezvoltarea unei gândiri logice. Cred că partea realistă mă ajută mult, mai ales în industria în care lucrez, să văd cu ușurință pădurea de copaci. 

 

La doar 22 de ani vă regăseați deja într-o poziție de management. Cum s-a întâmplat asta? Ce v-a speriat cel mai mult atunci?

 

Am profitat, fără să stau pe gânduri, de șansa de a ocupa o poziție executivă într-o companie internațională care furniza servicii de asigurări. Acționarii de-atunci au văzut în mine ceva ce nici eu nu știam că aveam.

Poate din cauza vârstei (la 22 ani ești mai spontan), nu pot spune că m-a speriat gândul să ocup această poziție. Am privit-o ca pe o oportunitate unică pe care nu aveam cum să o refuz. Dar am simțit povara responsabilității apăsându-mi pe umeri: responsabilitate față de echipă și față de cei care îmi acordaseră încredere.

Însă acest lucru nu m-a demotivat, dimpotrivă, m-a ambiționat să mă dezvolt, să demonstrez că merit acel job și să livrez rezultate peste așteptări.

 

De-a lungul timpului ați ocupat poziții de top management în mai multe companii. Cum v-ați descrie parcursul profesional?

 

În carieră, am avut șansa să descopăr foarte devreme direcția potrivită pentru mine și, prin multă muncă și pasiune am reușit să mă dezvolt profesional destul de rapid.

Dar dacă aș fi simțit că acest drum nu mi se potrivește, nu aș fi ezitat să caut altceva, așa cum am făcut în perioada studiilor. Deseori privesc călătoria mea profesională ca pe o tură într-un roller coaster, te așezi în scaun, îți pui centura și de acolo începe nebunia: sus, jos, la stânga, la dreapta, într-o viteză greu de gestionat.

Ce am învățat de-a lungul timpului e să îmi mențin echilibrul după o cursă, să știu mai mult la ce mă înham pe viitor, să înțeleg că unele lucruri nu-mi stau în putere și bineînțeles, vorba cântecului, să enjoy the ride.

 

Fiind în poziția de lider în mai multe organizații, există un set de principii pe care îl respectați de fiecare dată, mai ales în perioada de început? Cum arată acesta?

 

La începutul carierei mă ghidam mult după intuiție. Intuiția este o unealtă importantă, dar lipsa experienței își spunea cuvântul. Am avut nevoie de ani întregi să-mi pot rafina principiile după care mă ghidez, să le înțeleg pe de-a-ntregul și să mi le asum. Aș numi 3 principii majore după care mă ghidez în prezent:

integritate

transparență

empowerment

Aceste trei principii au fost farul după care m-am ghidat și mantra personală în care cred. După părerea mea, nu ai cum să fii un leader, dacă nu ești o persoană integră. Oamenii au nevoie să creadă în tine, să nu trimiți mesaje îndoielnice, să nu inserezi neîncredere în colaborarea cu ei, să nu semeni îndoială.

Integritatea vine la pachet cu transparența. Nimeni nu te urmărește orbește, oricât de charismatic sau bine intenționat ai fi. Transparența este o ușă care trebuie deschisă. Oamenii cu care lucrezi au dreptul să vadă și, mai mult decât atât, să fie părtași la unele decizii sau situații cu care te confrunți. 

Și al treilea principiu, preferatul meu, nu în ordinea importanței, ci pe scara satisfacției personale: empowerment. După cum spuneam și la început, mereu mi-a plăcut rolul de călăuză, asta pentru că am învățat de mică cum să ascult. Nevoile oamenilor sunt exprimate de cele mai multe ori printre rânduri, iar un bun leader trebuie să aibă urechile fin ascuțite. 

Empowerment este despre a înțelege puterile celorlalți, mai ales atunci când ei înșiși se îndoiesc de asta. Câteodată ai nevoie de un aliat să facă asta cu tine și să-ți aducă în față o imagine corectă a puterilor, capacităților și talentelor tale. E un lucru firesc; și eu am avut nevoie de un mentor și de cineva care să îmi dea încredere că pot, atunci când credeam că e imposibil ca eu să pot.

Și asta dau și eu mai departe, e o responsabilitate și o moștenire la care țin enorm.

 

Au existat situații în care a fost nevoie să aplicați cu totul alte reguli față de stilul personal de leadership, din cauza climatului organizațional?

 

Cu siguranță, fiecare companie are „personalitatea” proprie, care se traduce în valori, norme, stil de conducere, relații interumane. Pașii m-au purtat înspre (sau am ales, mai mult sau mai puțin conștient) acele companii în care am regăsit valori comune, care s-au potrivit stilului meu sau am avut libertatea sa îmi creez propriul stil de leadership.

Nu aș putea aborda un stil care îmi este străin. Nu aș mai fi autentică. Iar autenticitatea în leadership este deosebit de importantă. Doar atunci când ești transparent și sincer cu tine și cu ceilalți, poți crea o conexiune cu echipa pe care o conduci.

 

Pe parcursul carierei v-ați stabilit în mai multe orașe: Timișoara, București, Brașov. Cum s-au simțit toate aceste relocări? Ați simțit în anumite momente că vă sacrificați viața personală în favoarea celei profesionale?

 

Privite din afară, aceste relocări par a fi niște schimbări radicale, direcționate de traseul profesional. În realitate, lucrurile sunt mai nuanțate.

Nu sunt decizii dictate 100% de partea profesională, ci au fost dublate de dorința de a experimenta locuri noi. Îmi plac provocările și diversitatea, mă bucur să descopăr flavours locale, să observ tipologiile anumitor zone. Familia a fost mereu cu mine, am avut norocul de a fi susținută complet în aceste decizii, ajutată fiind și de soțul meu care a avut mereu libertatea de a lucra de oriunde.

Odată cu pandemia, lucrurile s-au schimbat și la mine, modelul WFH sau hibrid fiind adoptat și de către compania noastră, astfel am ales să mă întorc la casa copilăriei mele. Nu știu dacă este o decizie definitivă, dar cu siguranță mă bucur să mă aflu acum în locul unde îmi găsesc cel mai ușor rădăcinile. 

 

Povestiți-ne unul dintre cele mai grele momente ale carierei, poate o criză la nivel de companie pe care ați gestionat-o cu succes.

 

Probabil unul dintre cele mai dificile momente a fost reprezentat de trecerea la munca de acasă de pe o zi pe alta, într-un domeniu în care până atunci am crezut că este imposibil.

Am avut incredere în echipă și le-am transmis această încredere și lor. Dar cu siguranță nu a fost ușor. Nici în ceea ce privește gestionarea resurselor interne, nici în relația cu clienții noștri. Acest lucru coroborat cu incertitudine și frică în rândul angajaților a însemnat o presiune enormă să putem rămâne un angajator stabil și de încredere, atunci când era cea mai mare nevoie.

 

Aveți o carieră impresionantă și de curând ați devenit mamă. Oferiți-ne câteva sfaturi de care considerați că o tânără la început de drum profesional ar avea nevoie astăzi.

 

Atunci când simți că un traseu nu ți se potrivește, nu ezita să schimbi direcția de mers, să începi altceva în care crezi 100%.

Cu cât descoperi mai repede ce îți place – what drives you to make a difference – cu atât mai mult timp ai să îți clădești cariera pe care ți-o dorești.

 

Cum s-a schimbat viața dumneavoastră de când ați devenit mamă? Dar dacă ne referim la partea profesională, ce schimbări a adus noua postură?

 


Profit la maxim de fiecare secundă. Când am 5 minute libere, știu dinainte ce să fac cu ele. Colegii spun că m-am schimbat puțin și că atitudinea mea este mult mai calină și calmă. E drept, că înainte beam 5 cafele pe zi până în ora prânzului, poate și asta avea un efect în felul în care abordam mai multe topicuri.

Dar serios vorbind, viața mea a căpătat valențe noi, sensuri pe care înainte le știam, dar nu le simțeam neapărat. Știu că familia mea este prioritatea numărul unu, apoi vine munca, apoi vin pasiunile (deși uneori acestea se întrepătrund). Faptul că pot să afirm asta înseamnă pentru mine enorm. Iarina, fiica mea, m-a învățat cum și când să spun STOP, mi-a amintit să mă bucur mai des, mi-a dat un rost care nu poate fi egalat de nimic.

Și dacă analizez din punct de vedere profesional, faptul că sunt părinte, cred că mi-a dat posibilitatea să accesez o complexitate în gândire și să fac mult mai multe corelații care țin de sănătatea emoțională, work-life balance, burn-out, suport psihologic, pe care acum le tratăm în companie cu și mai multă responsabilitate.

 

Ce ne puteți spune despre omul Daniela, dincolo de ceea ce se vede pe LinkedIn sau în articolele de specialitate? Ce vă pasionează? După ce valori vă ghidați în viața de zi cu zi?

 

Valorile după care mă ghidez zi de zi sunt aceleași pe care le am și în viața profesională, nu cred în dubla măsură sau dedublarea personalității în funcție de context.

Cât despre pasiuni, iubesc mult folclorul românesc, apreciez lucrurile autentice, costumele românești, tot ce ține de valori cu și despre tradiție.

Sunt o cititoare pasionată, devorez cărți de beletristică, dar și cărți de specialitate din zona leadershipului, coachingului și dezvoltării personale. Nutriția este un subiect de care sunt foarte interesată, asta și pentru că mi-a schimbat literalmente viața. 

 

Un lider bun descris în trei cuvinte: empatic, vizionar, consecvent/perseverent.

Ce vă motivează:
Răspunsul este unul simplu: oamenii. Odată cu oamenii apar situații provocatoare, contexte noi, oportunități de creștere și lecții de viață. Iubesc să fiu în amănuntul lucrurilor, să fac echipă bună cu oamenii cu care lucrez, să învăț și să mă las învățată. 

O experiență pe care ați recomanda-o oricui:

Un retreat spiritual. Cred că o astfel de experiență te scoate mult din zona de confort și te învață, într-un timp scurt, lucruri importante despre tine. Auto-cunoașterea este probabil cel mai puternic aliat al nostru, recomand din suflet să faceți multe demersuri pentru a ajunge acolo.

Cartea de pe noptieră: Neale Donald Walsch – Conversații cu Dumnezeu.

 

Editor: