Feminismul este reprezentat de o serie de mișcări politice, ideologii și mișcări sociale, care au un obiectiv comun: să definească, să stabilească și să obțină drepturi politice, economice, personale și sociale pentru femei, urmărind stabilirea egalității de șanse în educație și ocuparea forței de muncă.
Mișcările feministe au realizat campanii și continuă să militeze pentru drepturile femeilor, inclusiv pentru dreptul la vot, acela de a ocupa o funcție publică, de a câștiga salarii echitabile, a deține proprietăți, a avea acces la educație, acela de a încheia contracte, a avea drepturi egale în cadrul căsătoriei, precum și de a beneficia de concediu de maternitate. Campaniile feministe sunt, în general, considerate a fi principala forță din spatele schimbărilor majore din istorie.
Teoria feministă își propune să înțeleagă natura inegalității de gen, prin examinarea rolurilor sociale ale femeilor, dezvoltând teorii într-o varietate de discipline, cu scopul de a răspunde la problemele legate de gen. Numeroase mișcări feministe și ideologii s-au dezvoltat de-a lungul anilor, având diferite puncte de vedere și obiective.
Filosoful francez Charles Fourier are meritul de a fi inventatorul cuvântului „feminisme” în 1837. Cuvintele „feminisme” și „feministe” au apărut în Franța și Țările de Jos în anul 1872, în Marea Britanie în anul 1890, iar în Statele Unite în 1910. Oxford English Dictionary amintește anul 1852 ca fiind anul primei apariții a termenului „feministe” și anul 1895 pentru „feminism”. În funcție de momentul istoric, cultura și țara, feministele din întreaga lume au avut cauze și obiective diferite.
Majoritatea istoricilor afirmă faptul că toate mișcările de lucru, pentru a obține drepturi pentru femei, ar trebui să fie luate în considerare ca fiind mișcări feministe, chiar și atunci când nu se aplică termenul. Există și istorici care susțin că termenul ar trebui să fie limitat la mișcarea feministă modernă și la descendenții săi. Istoricii folosesc eticheta „protofeminist” pentru a descrie mișcările anterioare.
Istoria mișcărilor feministe occidentale moderne este împărțită în trei „valuri”. Fiecare val a abordat diferite aspecte ale aceleiași probleme feministe. Primul val a cuprins mișcările femeilor din secolele XIX și XX, promovând dreptul la vot. Al doilea val a început în anul 1960 și a fost asociat cu ideile și acțiunile mișcării de eliberare a femeilor, militând pentru egalitate juridică și socială. Cel de-al treilea val apare în anii 1990 și este o continuare și o reacție la primele două valuri, însumând și eșecurile percepute de cel de-al doilea val al feminismului.
Cinematografia, care promovează și ilustrează perspective feministe, a apărut în mare măsură în momentul dezvoltării teoriei feministe, în perioada filmelor din anii ’60 și anii ’70. În timpul anilor 1930-1950, perioada de glorie a marilor studiouri de la Hollywood, statutul femeilor în industrie a fost abisal și, chiar dacă multe lucruri au evoluat, încă există loc de îmbunătățiri.
De la filmele de artă ale lui Sally Potter, Catherine Breillat, Claire Denis și Jane Campion la filmele de acțiune cu Kathryn Bigelow, femeile au avut și continuă să aibă o voce tot mai puternică, fiind conștiente de diferențele de gen, care sunt încă persistente.
By Diana Arieșan – editor contribuitor The Woman
Diana este profesor pentru învățământul preșcolar cu o experiență de peste 11 ani și autorul cărții „Abis în dealul sihastru”, lansată în anul 2013 (Editura Grinta, Cluj-Napoca). În anul 2015 a devenit membru al Cenaclului UBB, proiect realizat în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj. Absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației și a Școlii Populare de Arte „ Tudor Jarda”, din Cluj-Napoca, secția retorică, Diana are preocupări pentru artă, sub toate formele sale. În perioada 2012-2014 a fost membru al trupei de teatru „ Pavlov 25”, iar în prezent își consolidează abilitățile de retor în cadrul diferitelor evenimente culturale.
Surse foto: i.huffpost.com, images.newrepublic.com