Avem în prim plan un micuț oraș de munte, un veritabil Titanic-Vals al timpurilor noastre, unde doamnele obișnuiau să își etaleze pălăriile de la Măgeanu în grădina publică Merci, ori își făceau siesta pe bulevardul Pardon. De unde numele celor două? În grădina publică Merci tinerii domni aruncau confetti înspre alesele lor, în timp ce acestea spuneau sfioase „Merci”, iar pe bulevardul Pardon era o așa aglomerație de oameni ieșiți la plimbare, că se auzea constant „Pardon, pardon”. Mai avem și primul document scris în limba română (mulțumim lui Neacșu pentru faptul că a dorit să îi transmită ceva judelui Brașovului în anul 1512) și o serie de personalități care s-au născut, au creat ori s-au retras aici.
Dar, mai presus de toate acestea, este EA – o explozie de iubire, care atât de puternic s-a îndrăgostit de orașul în care eu am crescut și m-am format, încât a decis să dea ceva la schimb, să contribuie la a-i readuce aerul cochet și la entuziasmul locuitorilor de a avea un loc cu parfum medieval transpus în epoca modernă.
Știți cum se spune că este nevoie de o comunitate să crești un copil? La fel de bine am putea spune că este nevoie de o persoană puternică pentru a se lupta să scoată la suprafață această oază de liniște. Și i-a ieșit din prima.
Este vorba despre femeia cu care ne mândrim cu toții pentru ce a reușit să facă dintr-o emoție puternică, fiind prima femeie din istoria localității care primește peste 57% din voturile cetățenilor pentru funcția la care a aderat: Elena Lasconi, Primar al orașului Câmpulung Muscel.
Vă invit să descoperiți în cele ce urmează o infimă parte din uriașul om care a reușit într-un timp foarte scurt să ajungă la inimile tuturor celor care au înțeles că lucrurile bune au nevoie de o mână de fier.
Elena Lasconi este unul dintre speakerii care va urca pe scena The Woman, în data de 28 Iulie, la Radisson Blu*****, Cluj-Napoca.
Pe timpul mandatului dumneavoastră ca primar al Câmpulungului, ați „prins” o mare moștenire a acestui popor. Și mă refer aici la împlinirea celor 500 de ani de la atestarea scrisului în limba română (prin scrisoarea lui Neacșu de la Câmpulung către Hans Benkner – judele Brașovului). Acest lucru v-a îngreunat misiunea sau simțiți că, din contră, lucrurile sunt mai simple ori pot intra pe un făgaș pentru că aveți o „pânză” albă pe care să continuați să scrieți istoria orașului?
Istoria este importantă pentru că ne permite să ne uităm în urmă și să învățăm din ceea ce s-a întâmplat în trecut, dar mie îmi place să cred că în aceste momente noi chiar facem istorie și o trăim în timp ce se întâmplă.
Este o mândrie pentru mine că după 500 de ani de dominație masculină – vorbim de la momentul scrisorii și despre faptul că în Câmpulung Muscel am avut doar primari bărbați, am sărbătorit cu un primar femeie. Și o este o mândrie pentru mine să vorbesc, să gândesc, să creez în limba română.
Peste tot pe unde am fost în lumea asta m-am bătut cu pumnul în piept că sunt româncă – poate că nu alegem noi locul în care ne naștem, dar cu siguranță alegem noi locul în care vrem să trăim și în care vrem să îmbătrânim, iar acesta este Câmpulung pentru mine. Aici simt o vibrație aparte a pământului, simt că e locul meu și e grozav că sunt Primar în orașul pe care îl iubesc atât de mult. Aș vrea să fie cel mai frumos oraș din lume, eu acolo vreau să ajung și prin tot ceea ce fac în fiecare zi merg în direcția aia.
Nu este un efort foarte mare, pentru că în acest moment, Câmpulung este cel mai frumos oraș din lume: oamenii care îl locuiesc îl fac să fie așa, ei sunt sufletul. Inima, este adevărat, este infrastructura, dar nimic din toate astea nu ar avea nicio valoare dacă orașul nu ar fi populat.
Din toată explozia asta de iubire pe care o emanați, ce moștenire spirituală ați purtat în toți acești ani – de la părinți sau oricine v-a influențat parcursul? Pentru că știm cum chiar și o vorbă aruncată la întâmplare poate influența parcursul unui om.
Am avut multe experiențe care m-au făcut ceea ce sunt astăzi, cărora le datorez parcursul meu, dar bunica paternă a fost prima dintre femeile care și-au pus amprenta asupra vieții mele. Bunica mea este iubire pură.
Îmi amintesc că era Crăciunul și eram mici. Aveam un nuc mare în curte și făceam grămăjoare din nuci și mere, să avem pentru colindători. Și ni se umplea curtea cu 40-50 de oameni veniți să colinde în gașcă mare, iar când plecau de la noi eu vedeam că nu intrau vizavi și nici la casa de lângă. Așa că am întrebat-o pe bunica de ce se întâmplă asta, iar ea mi-a zis: „Casa în care intră oameni mulți este o casă de oameni buni.”.
O altă influență pozitivă asupra parcursului meu din ultimii ani a avut-o Elisabeta Rizea – de am avea măcar 10% dintre noi empatia, bunătatea și puritatea ei, țara asta ar ajunge departe. Îmi povestea că era în închisoare, unde erau și nevestele celor care au fost lideri prin partide, condamnate și ele la moarte. În unele zile ea se ducea și bătea foarte tare în tabla de la barăcile penitenciarului și le spunea „am auzit că mâine vă dă drumul”. De ce făcea asta? Pentru a le da „putere să trăiască până mâine”. Acest tip de empatie (când și ea știa care le va fi soarta tuturor) mi s-a părut extraordinar.
Ce am apreciat la dumneavoastră încă de când ați anunțat candidatura la primăria orașului Câmpulung Muscel este faptul că ați fost și sunteți o persoană foarte apropiată de cetățeni. De străini, până la urmă. Străini care au, fiecare, povestea și problema lor. Ați știut dintotdeauna că vreți să faceți acest lucru: să fiți atât de apropiată de oameni? Și dacă da, care considerați că a fost cel mai important sfat pe care l-ați primit când v-ați îndreptat cariera în această direcție și doriți să îl dați mai departe?
Uite un lucru cu care nu sunt de acord: oamenii nu sunt străini. Eu m-am născut cu empatie și cu drag de oameni. Poate chiar de asta am făcut 27 de ani jurnalism și 25 de ani am fost reporter la ProTV, timp în care am făcut atâtea campanii cu impact pe partea socială.
Un sfat pentru cei care își doresc interacțiune cu publicul și să fie lideri eficienți este să aibă empatie. Să se pună în locul interlocutorului, să îl asculte, să îi pese. Păsarea este ceva ce a început să lipsească din ce în ce mai mult, dar încă mai întâlnesc oameni care acționează și care nu se laudă cu asta.
În momentul în care ați devenit Primar al orașului Câmpulung ați primit o moștenire „grea” de la predecesori. Dumneavoastră ce ați dori să lăsați în urmă cetățenilor de care sunteți atât de apropiată?
Ce aș dori să las eu moștenire este o comunitate unită – pentru că un popor dezbinat este ușor de controlat. O comunitate activă în societatea civilă, care să își cunoască drepturile.
Eu am mai venit cu ceva cu totul nou, dar totuși atât de natural: iubirea aproapelui și binele, iar asta este și moștenirea pe care vreau să o las, chiar dacă e greu, chiar dacă poate necesită pentru mulți mai mult consum de energie. Să faci rău e mult mai ușor, de regulă. Dar eu i-aș întreba pe români: dacă ar veni la ei în living cineva și ar arunca restul de mâncare sau orice alt gunoi pe covorul persan nu i-ai atrage atenția? Până când noi nu o să conștientizăm că tot al nostru este și ceea ce găsim dincolo de ușa apartamentului, nu o să se schimbe nimic, vor fi toate la fel. Este o culme a ignoranței să crezi că poți schimba rezultatul făcând același lucru.
Îmi mai doresc să se ducă din mintea oamenilor faptul că Primarul este un vătaf, că la Primar trebuie să vii cu capul plecat, când Primarul este chiar cel care are cu adevărat onoarea să lucreze în interesul oamenilor, să chibzuiască fiecare ban din taxele și impozitele pe care aceștia le plătesc, iar Primăria este locul unde găsesc soluții.
Mi-a luat foarte mult timp să îi învăț pe colegii mei de la poartă să spună „Bună ziua, bine ați venit, cu ce vă putem ajuta?” sau când răspund la telefon să zâmbească „Bună ziua, Primăria Câmpulung, cu ce vă putem ajuta?”. Zâmbetul, chiar dacă nu se vede, se simte.
Cred că lucrurile astea sunt foarte importante și cred că de aici ar trebui să plecăm: de la faptul că trebuie să fim împreună. Doar împreună putem să schimbăm lumea.
Așadar, satisfacția mea cea mai mare vine din a dărui și din a fi împreună.
Ce considerați că ați lăsat moștenire colegilor predecesori (din TV sau de la job-urile anterioare)?
Avem uneori obiceiul de a fi personaje diferite pentru oameni diferiți, în funcție de context, însă asta este epuizant și tocmai de aceea cu toată lumea am fost la fel și cred că ceea ce am lăsat moștenire colegilor mei este dorința de a face bine.
Eram și sunt genul de colegă care lucrează excelent în echipă (nu îmi place solitudinea) și care știa detalii despre viața lor – dar asta cu scopul de a face tot ce puteam să le fiu sprijin și să ne bucurăm împreună de reușite.
Care ar fi câteva cuvinte pe care le-ar spune despre Elena Lasconi cel mai apropiat om de sufletul ei?
În primul rând, love (citit așa cum se scrie). Mi se pare haios pentru că e scurt și asta dau mai departe: iubire și energie bună.
Apoi, cele mai frumoase două complimente pe care le-am primit sunt din viața personală și din viața de primar:
De la fiica mea care mi-a zis: „dacă tu nu ai fi mama, ai fi cel mai bun prieten al meu” – mi s-a părut cel mai frumos compliment pentru că ea trebuie totuși să țină cont că eu sunt mama și ne place să spunem că suntem ca două boabe într-o păstaie;
Iar de când sunt primar, cel mai frumos compliment care mi-a umplut instantaneu ochii de lacrimi: „Doamna Primar, dumneavoastră sunteți mândria noastră.”.
Cum a fost până acum să aveți o funcție atât de importantă într-un univers condus sau dictat de bărbați?
Eu îmi doresc să inspir oameni de bună credință din țara asta, care își iubesc comunitatea în care trăiesc sau pe care o găsesc, așa cum am găsit eu Câmpulungul, să se implice. Altfel nu o să se schimbe nimic în țara asta, o să avem exact aceiași oameni pe scena politică din România, care, fie vorba între noi, majoritatea sunt posedați de propriile interese, de funcții șamd.
Nu pot să fiu ca o zână care are o baghetă magică și schimbă lucrurile peste noapte, mai ales că am găsit multe lucruri putrede aici și sunt absolut convinsă că este nevoie de mai mult timp pentru a se schimba și menține lucrurile în bine. Sunt și multe bețe în roate, pentru că de ce să facă o blondă într-un mandat ceea ce nu s-a putut face în 32 de ani?
Dar nu sunt singură și am alături de mine oameni care își doresc de asemenea binele acestui oraș. Iar cei care încearcă să pună bețe în roate mă motivează să fiu tot mai puternică. Pe măsură ce ei se înverșunează mai tare, eu mă simt mai bine și îmi adun forțele să le arăt că se poate.
Timp de aproximativ șapte luni din 2021 am trăit o campanie de ură, denigrare, umilire, înjurături pe care adunat, primarii din ultimii 32 de ani nu au trăit-o, tocmai pentru că sunt femeie și mi se spunea că nu ar trebui să ocup o asemenea funcție. Genul ăsta al meu de a fi este periculos pentru politică, pentru că pot deveni un simbol și o inspirație pentru oameni, iar la putere nu este nevoie de așa ceva.
Știm că Dumnezeu a făcut prima dată bărbatul și după a făcut femeia. Nu este clar că a doua oară a făcut un lucru mai bun?
Ce credeți că a moștenit fiica de la dumneavoastră?
Empatia. Bunătatea. Meticulozitatea. Îmi doresc să las în urmă calitate și mici detalii de rafinament cu care cred că orice femeie este înzestrată. Și eu mă bucur teribil că sunt femeie.
Aveți un sfat pentru cititoarele The Woman, ce ar fi ideal să se gândească să lase moștenire?
Cel mai important lucru pe care am avut ocazia să îl învăț de la bunica mea este să fii tu. Iar cea mai importantă trăire pe care o au oamenii, pe care o pot transmite și o pot primi este emoția – doar asta te poate face să te simți viu. Dacă nu este autentică, nu poate fi nici primită, nici transmisă, nici trăită.
Este atât de ușor să muncești ce îți place și să trăiești cum ești tu, cu oameni care te iubesc și te apreciază pentru ceea ce ești tu, nu pentru masca pe care o porți pentru a fi personajul X, Y, Z. În momentul în care ești tu poți să primești emoție, să o transmiți, să te simți viu și abia atunci poți să lași o moștenire autentică, despre care copiii, nepoții, strănepoții tăi să vorbească cu mândrie.
Lasă în urmă iubire, pentru că iubirea este cel mai de preț dar de pe pământ. Este grozav să iubești și din fiecare clipă poți scoate un sâmbure de iubire.
Este demonstrat științific că la fiecare a doua, a treia generație moștenirea fizică (case, bani) se pierde. Dar ce este în suflet nu se pierde niciodată.
Totul în viață este despre iubire, iar Elena Lasconi este dovada vie a faptului că prin iubire cucerești lumea. Sperăm ca la un moment dat să avem în bibliotecă o carte scrisă de ea, pe care să o lăsăm moștenire.
—
Interviul a fost publicat in Revista print The Woman (Moștenirea/Spring 2022).
Revista poate fi comandată de pe site-ul www.thewoman.ro (transportul este gratuit).
—
Editor: Corina-Maria Scheianu
Despre Corina-Maria Scheianu:
Nici nu mi-am dat seama când am făcut trecerea de la fetița care croia haine pentru păpuși la femeia însetată de cunoaștere. Am crescut în sânul unei familii iubitoare, cu un răsfăț fără margini și o libertate asemenea. Astfel, parcă într-o clipă, tot ceea ce am învățat de acasă a trebuit să pun în practică în momentul în care am luat viața în propriile mâini. Și iată că au trecut deja 14 ani de când lucrez în publicitate online și tot atâția de când descopăr imensitatea acestei lumi, printr-o simplă urcare în avion și coborâre… unde o fi, ne adaptăm pe parcurs – ca-n viață. Mă puteți descoperi pe rețelele sociale sau pe blogul personal (korinams.ro), dar și pe TheWoman.ro