Jurnalistă independentă, Laura Ștefănuț își manifestă constant preocuparea către industria media din România, contribuind activ la motivarea interesului public, în primul rând printr-un conținut de calitate. Promotor al drepturilor fundamentale ale omului, Laura Ștefănuț a înțeles cum funcționează realitățile din jur și pentru prima dată, a adus în atenția publică în anul 2011, abuzurile domestice asupra muncitoarelor filipineze.
Pe parcursul celor aproape 10 ani de jurnalism, aceasta a urmărit o evoluție profesională remarcabilă, începând cu postul de reporter la Ziarul România Liberă și colaborând cu postul de televiziune germană ARD Studio Sudosteuropa Wien, și Digi România, continuând cu publicația Decât o Revistă, a ajuns până la implicarea în diverse proiecte: Think Outside the Box, Casa Jurnalistului și cel mai recent, publicația Brrlog.
Care a fost contextul în care ai decis faptul că jurnalismul va face parte din viața ta?
Prima dată am ales fără să înțeleg ce e jurnalismul, credeam că înseamnă să-ți exprimi o părere public. Eram o studentă bursieră orbită de instinctele de competiție și câștig la vremea aia. Dorința de a performa mi-a adus însă ceva bun: am încercat să îmi fac treaba cât mai bine, ceea ce a însemnat multă muncă de teren și zeci de interviuri cu oameni din diverse categorii sociale. Am început să înțeleg cum funcționează realitățile din jur și importanța jurnalismului bine făcut. La nivel personal, mi-am realizat poziția privilegiată și am început să mă întreb ce pot întoarce către societate. De când l-am descoperit cu adevărat, jurnalismul a devenit piesă vitală în mecanismele mele.
De ce are nevoie un jurnalist bun pentru a livra conținut de calitate publicului?
Trebuie să fie motivat de interesul public, să fie perseverent și să accepte că se poate înșela. Pe lângă asta, e nevoie de cât mai mulți jurnaliști pe care să îi intereseze depistarea problemelor sistemice și chiar schimbarea narativei — sunt multe subiecte unde media repetă aceeași narativă incompletă sau chiar eronată. Dacă un jurnalist pleacă la drum cu ideea că știe cel mai bine cum stau lucrurile, dacă are ca miză popularitatea sau dictatura propriei opinii, astea-s bazele eșecului. Iar eșecul jurnaliștilor poate avea consecințe sociale majore.
Vorbește-ne puțin despre proiectul Casa Jurnalistului. Care este direcția acestuia și cum funcționează din punct de vedere al monetizării ?
Casa Jurnalistului funcționează de șase ani și se bazează integral pe donațiile cititorilor — unii dintre jurnaliști au însă joburi separate și lucrează la Casă în timpul liber. Acum un deceniu, când lucram la ziarul România liberă împreună cu Vlad Ursulean primeam sfaturi să scriem mai mult, dar mai superficial “că oricum nu mai citește nimeni”. Pe de altă parte, observam că cu cât documentam mai mult un subiect, cu atât avea mai mulți cititori. Așa că Vlad tot insista că e nevoie să facem o platformă independentă. Casa a fost ideea lui care a crescut încet-încet până la ce e azi: o comunitate de jurnaliști care își propun să acopere în profunzime subiecte relevante.
Între timp au apărut mai multe proiecte independente în jurnalismul românesc, menținute mai degrabă de entuziasmul și dedicația unor oameni, decât de oportunitățile financiare.
Cum se diferențiază jurnalismul din România în raport cu industria media din afara țării?
La nivel macro, jurnalismul performează cel mai bine în SUA, din punctul meu de vedere. Peste tot sunt probleme în media, fiindcă modelele de business au eșuat în mare parte și ne-am trezit că presa nu mai servește interesul public ci pe cel al patronului, sau se tabloidizează în goana după audiență.
La noi există multe platforme independente care fac treabă foarte bună, ceea ce nu e cazul în multe alte state europene. Un model de succes din Europa ar fi De Correspondent, iar în SUA platforma online independentă ProPublica a luat Pulitzer încă din 2010.
În România, jurnalismul independent este complementar presei mainstream, unde sunt mulți jurnaliști buni, care însă nu au timp să acopere subiectele în profunzime.
Care sunt pasiunile Laurei Ștefănuț?
Îmi place să descopăr și să încerc să dau mai departe ce am reușit să înțeleg din lumea asta. În rest, sunt pasionată de multe lucruri omenești.
În cadrul Galei Premiilor The Woman, ai câștigat premiul The Woman Journalist of the Year Award, ce a însemnat pentru tine această recunoaștere a activității profesionale din ultimii aproape 10 de ani?
Orice recunoaștere mă onorează și vine la pachet cu responsabilitatea de a continua să-mi fac treaba.
Dacă ai putea să te caracterizezi în 2 cuvinte, care ar fi acelea?
DECISIVELY WONDERING.