Mihaela Chiș este avocat coordonator în cadrul cabinetului cu același nume. După absolvirea Facultății de Drept din cadrul Universității „Babeș Bolyai”, experiența profesională a fost canalizată în jurul dreptului civil, dar mai ales, a contractelor civile și comerciale, unde au fost înregistrate succese importante.
Această experiență în materie, a facilitat trecerea înspre contractele medicale și domeniul dreptului medical, prin reprezentarea, cu succes, a personalului medical și a pacienților, dar nu înainte de aprofundarea unor cunoștințe teoretice din cadrul studiilor universitare de masterat „Malpraxisul în practica medicală”, din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”.
În plus, reprezentarea companiilor naționale sau străine, respectiv a autorităților publice locale au adus extinderea ariei de expertiză a acesteia, în domeniul dreptului afacerilor, societăților comerciale, a dreptului muncii și a dreptului administrativ.
În cadrul acestui interviu Mihaela ne-a vorbit despre ce a determinat-o să aleagă această profesie, mentorii care au ghidat-o pe parcursul carierei, dar și despre carențele și îmbunătățirile din domeniul juridic.
Ce te-a determinat să alegi această profesie?
Alegerea profesiei de avocat, în ceea ce mă privește, are o poveste foarte veche, de când aveam doar 9 (nouă) ani și eram în clasa a II a. În acea vreme, când mă întorceam acasă, de la meditațiile de limba franceză, se difuza pe Pro TV o emisiune, de tip reality show, care înfățișa procese simulate. Acestea erau prezentate, în detaliu, cu probe (martori), judecător și avocați pledanți. Îmi amintesc și acum povestea unui divorț, în care era disputat pianul soției, de către fostul soț, care avea o relație cu fiica vitregă. Aceste procese simulate mi-au format ideea asupra acestei profesii și au constituit temelia alegerii acesteia.
În acest context mi-a fost înfățișată roba, de care m-am îndrăgostit, iremediabil. Îmi plăcea enorm de mult aerul imperial, pe care îl sugera aceasta. În aceeași măsură, tatăl meu m-a încurajat, încă de pe atunci, să urmez o profesie în domeniul juridic. Așa s-a format alegerea vocațională, iar, mai apoi, alegerile educaționale, au fost determinate strict de pregătirea necesară, din domeniul juridic. Am urmat o școală generală, cu profil științe sociale, și un liceu umanist. Îmi amintesc că alegerea profesională, era pusă la îndoială, deseori, de către profesori sau colegi, în liceu, fără să influențeze decizia adoptată.
Au existat momente în care ai vrut să schimbi domeniul sau să renunți?
Nu am avut în vedere, niciodată, schimbarea domeniului juridic, cu alte domenii, deși admiterea în Barou a presupus examene dificile. În perioada în care am promovat examenul au fost admiși, inițial, doar, aproximativ, 70 de candidați, dintre cei 2.000 de candidați înscriși. A fost anul în care au fost admiși cei mai puțini candidați. Studiul pentru asemenea examene este asiduu, iar un program de 8 (opt) ore pentru studiu, părea, mereu, insuficient. Nici atunci nu m-am gândit la reprofilarea înspre alte domenii.
Canalizarea întregului efort, în vederea edificării unei cariere juridice, de la o vârstă fragedă, a exclus orice gând de abandonare a domeniul juridic. M-am gândit, în schimb, în primii ani după admiterea în Barou, la cariera de magistrat. Aceste gânduri au fost favorizate de aparența unui program mai lejer și a unei încărcături profesionale mai reduse. Acest moment de cotitură m-a determinat, să realizez că îmi este menită profesia aleasă, care se potrivește, cel mai bine, profilului meu.
Din acel moment, mă conving, în fiecare zi, că am făcut cea mai bună alegere profesională și mă simt, mereu, norocoasă. Îmi iubesc profesia, care, în concepția mea, reclamă calități umane extraordinare, înainte de deprinderi profesionale desăvârșite, iar excelența nu va putea fi atinsă niciodată, decât dacă este fundamentată de dorința asiduă și cotidiană de a face bine. Aceste aptitudini vor determina, mereu, diferența dintre mediocritate și excelență, fără a fi întâlnit vreodată buni profesioniști, care să fie lipsiți de această caracteristică. Profesiile juridice și, implicit, profesia de avocat este despre a face bine. Dacă am pierdut această abilitate, am pierdut orice șansă de a fi bun(i) profesionist(ști).
Există un mentor care te ghidează sau a existat de-a lungul timpului? Dacă da, cine a fost acesta și cum te-a ajutat?
Profesiile care presupun stagii de pregătire, după absolvire, implică, invariabil, mentori, ale căror aptitudini și caractere sunt preluate, chiar involuntar, de către discipoli. Am remarcat acest lucru, deseori, în profesia din care fac parte și în domeniul medical. În ceea ce mă privește, existența mentorilor a fost cel mai prolific lucru. Cariera mea a fost marcată de 3 (trei) momente, cu influențe diferite.
În prima parte a carierei am fost ghidată de către dl. Prof. univ. dr. Ovidiu Podaru, de la care am depins cele mai importante informații și principii, care mă călăuzesc și astăzi, după 6 (șase) ani de la încheierea stagiaturii. Dânsul mi-a insuflat una dintre cele mai importante strategii, care m-a ghidat peste ani – să nu înșel niciodată magistratul, în apărarea exercitată, deoarece o atare tactică se va întoarce împotriva clientului. Sub îndrumarea dânsului am deprins cele mai importante aptitudini – cunoștințe, spirit analitic, umanitate și corectitudine. Aportul acestuia a reprezentat unul dintre cele mai importante elemente, în evoluția mea profesională.
Mai apoi, am primit îndrumări, din partea dlui. Av. Băraș Ioan, de la care mi-am însușit atitudinea de învingătoare, spiritul combatant și cutezanța în exprimarea poziției, care mi-au desăvârșit cariera profesională.
Cea din urmă etapă profesională, de astăzi, este marcată de figura unui medic, dl. Conf. univ. dr. Romeo Chira, care este profesor îndrumător, în cadrul programului de masterat urmat – malpraxisul în practica medicală. Îmi amintesc pregnant entuziasmul acestuia, când prezenta modul de manipulare și structura pistoalelor pentru biopsie, care păreau niște jucării, în mâinile dânsului, în pofida concepției generale, cu privire la prelevarea probelor histopatologice (biopsia). Activitatea sa m-a determinat să înțeleg că trecerea de la nivelul mediu înspre nivelul înalt, va fi determinată, exclusiv, de pasiune și de empatia față de oameni. Așa a apărut motivația pentru evoluția înspre cariera științifică.
2020 a fost un an atipic, dificil pentru foarte multe industrii. Cum a fost pentru tine?
Anul 2020 a fost un an interesant, din punct de vedere profesional. Pe durata stării de urgență, am muncit intens, poate cel mai mult, din perioada aferentă anului 2020. În acest interval, nu am resimțit scăderi ale activității desfășurate sau ale veniturilor realizate. Ba din contră, am putut semnala creșteri ușoare ale volumului de muncă, resimțite an de an, care marchează o evoluție.
Ce ți-ar plăcea să vezi mai mult în industria din care faci parte?
Domeniul juridic, are nevoie stringentă, ca și orice alte domenii, de multă umanitate, empatie, demnitate, disponibilitate și, mai ales, pregătire profesională temeinică. Acest domeniu ar trebui să fie mânat de dorința de a restabili echilibrul rupt și de a face bine. Majoritatea dezastrelor, din domeniu, se nasc din comoditate, primordialitatea foloaselor materiale și, îndeosebi, din insuficienta pregătire profesională. Îmi permit să afirm că, în ultima perioadă, responsabilitatea majorității soluțiilor se datorează avocatului și, izolat, magistratului (datorită lipsei studiului dosarului sau a aplicării incorecte a normelor de drept).
Se discută de multe ori despre sistem ca fiind deteriorat, greșit. Dacă ai putea să schimbi ceva la sistem, ce anume ai schimba?
În prezent, sistemul judiciar se îndreaptă înspre o pantă ascendentă. Resimt o evoluție satisfăcătoare a acestuia. Am denunțat aprig, disfuncțiile acestuia, la momentul la care am resimțit carențe și derapaje, în anul 2017. Astăzi, au fost îndreptate o serie de probleme, care țin de disponibilitatea magistratului și de atitudinea acestuia față de justițiabil. Este salutar criteriul de promovare al magistraților, prin raportare la atitudinea acestora față de justițiabili și avocați, care reprezenta unul dintre punctele nevralgice ale sistemului, în unele situații, devenite, în ultima perioadă, excepționale.
Remarc, tot mai frecvent, că am devenit parteneri ai magistraților, în realizarea obiectivului comun – soluționarea problemelor justițiabililor și buna înfăptuire a actului de justiție, iar relaționarea cu aceștia se înfățișează, tot mai frecvent, ca un veritabil parteneriat, care dezvoltă armonia în instanță și care diminuează, categoric, orice alte nemulțumiri. Este minunat să identifici în magistrat un partener de dialog, situație care determină o veritabilă satisfacție profesională. Există, în continuare, excepții, însă regula este reprezentată de cele arătate.
Sistemul a apărut, ca fiind deteriorat, deoarece s-au resimțit o multitudine de inflexiuni totalitariste. Discuțiile referitoare la deficiențele organizării judiciare au fost declanșate, ca urmare a vulnerabilităților sistemului de răspundere a magistratului, care, în continuare, suscită numeroase discuții și care sunt departe de a fi rezolvate.
Sistemul trebuie să se purifice de comoditate, dezinteres și ignoranță, care pot fi remarcate, în continuare, însă tot mai izolat. Consider că acest deziderat ar putea fi realizat prin efectivitatea verificărilor periodice ale magistraților, de către comisii de specialitate, constituite la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii sau la nivelul Curților de Apel. În prezent, sunt realizate „evaluări periodice” ale activității magistraților (art. 39 din Legea nr. 303/2004), însă aceste verificări sunt pur formale, fiind realizate de persoane din cadrul aceleiași comunități – conducătorul comunității și persoane imediat ierarhic superioare (din rândul unității ierarhic superioare), ceea ce oferă o doză de subiectivism verificării și aruncă îndoieli asupra obiectivității acesteia.
Existența unor comisii specializate, care desfășoară, în mod predilect, activități de verificare a calității activităţii, eficienţei, integrității magistratului, ar garanta obiectivitatea verificării și ar purifica sistemul. Această cerință ar trebui dublată de remunerarea corespunzătoare a magistraților eficienți, capabili și integri.
De asemenea, trebuie remediată problema deficitului de personal, care este o problemă stringentă, în prezent, și care impietează grav asupra calității actului de justiție, asupra timpului destinat studiului dosarului și asupra nivelului de încărcare al magistratului. Această deficiență trebuie remediată, de urgență, și poate fi identificată în rândul magistraților, cât și în rândul personalului auxiliar și nu constituie, deloc, o problemă izolată sau neglijabilă.
Cartea de pe noptieră: Fiodor Mihailovici Dostoievski – Idiotul;
Cafea sau ceai? Cafea – Volumul de muncă îmi restrânge drastic programul de somn, care trebuie suplinit cu o doză semnificativă de energizant;
Artistul preferat: Sia – Versurile par a fi rezumate din cărți motivaționale, iar ritmul este apt să alunge orice stare apatică;
Note to self: Where is passion, there is no way to fail!
Credit foto: @ Paul Inoan
—
Editor:
