Andreea Sandu, fondator al galeriei Galateca, este – după cum se descrie ea însăși – „o persoană creativă, un iubitor de artă și un antreprenor cultural care și-a îngemănat destinul cu cel al experiențelor și experimentelor creative pe care le compune”. Copilăria sa timpurie a fost marcată de artă, arhitectură și ateliere de pictori. Descoperea, încă de pe atunci, albume de artă din anii ’80.
Are, încă, și în ziua de astăzi o amintire foarte clară cu raftul din biblioteca familiei sale, pe care se găsea un album cu picturi de-ale lui Henri de Toulouse-Lautrec. Andreea își amintește că o fascina imaginea de pe coperta albumului, cu tutu-ul balerinei redate în pictură: aceasta este una dintre lucrările artistice care și-a lăsat amprenta asupra perioadei copilăriei sale și pe care o leagă și astăzi de aceasta.
Cu la fel de mult drag mi-a împărtășit că-și amintește și cufărul vechi pe care îl deschidea constant ca să mai studieze o dată marama sau micul dicționar de limba franceză de la început de secol XX… Ulterior, crescând, deși a făcut o școală de artă, unde formarea sa a însemnat desen și sculptură, până la urmă a terminat informatică și management.
„Cred că ceea ce ne definește cel mai mult sunt alegerile pe care le facem în calitate de adulți și consecvența cu care le urmăm.”
În ultimii ani de facultate a devenit antreprenor şi a început să conştientizeze că își poate manifesta creativitatea în moduri diverse. Nu după mult timp, a început să se scrie și să se rafineze povestea Andreei în calitate de fondator al galeriei Galateca, prima galerie din România care și-a propus, încă de la început, să-și contureze activitatea în jurul conceptelor de inovație și new media.
Care a fost factorul care a cântărit cel mai mult în decizia de a termina, mai degrabă, informatica și managementul?
În instabilitatea și, deopotrivă, efervescența anilor ’90, majoritatea părinților și-au îndreptat copiii către meserii percepute ca fiind pragmatice – sau, după cum li se spunea, „de viitor” –, iar informatica și economia erau pe primele poziții.
Formarea mea în informatică și project management m-a ajutat mult în antreprenoriatul și managementul cultural. Pe de altă parte am urmărit mereu muzee, galerii și evenimente internaționale în domenii interdisciplinare; de aceste intersecții m-am simțit mereu apropiată.
„Inovația este parte din preocupările mele constante.”
Noile media în artă, art&science sau arta eco sunt concepte care s-au dezvoltat împreună cu noile tehnologii sau ca reacție la problemele de mediu, deci încă din anii ’60 – ’70. Ele nu sunt neapărat divergente, ci au deja manifestări din ce în ce mai prezente în ultimul deceniu pe scena culturală internațională, în bienale, muzee sau galerii.
Programul galeriei Galateca și activitatea mea au avut încă de la început o componentă de inovație și new media. Am fost prima galerie cu această viziune de la noi din țară și cred că noua rețea Art Connect pe care am inițiat-o va reuși să documenteze ce este relevant.
Cum a arătat primul moment în care ai luat contact cu antreprenoriatul?
Sunt o fire independentă și creativă, așa că pur și simplu am simțit că activitatea mea trebuie să fie la fel. Evident că am avut, ca orice tânăr, și câteva joburi și intershipuri, așadar am avut și termen de comparație.
În urmă cu peste 20 de ani nu existau nici pași de urmat în antreprenoriat, nici huburi sau alte spații fizice sau online pentru informare… Era un fel de haiducie: învățam pe măsură ce făceam și invers.
Când ai simțit că e momentul să spui – „da, antreprenoriatul e potrivit pentru mine, mai degrabă decât un job obișnuit”?
Majoritatea industriilor creative erau la început. Am deschis o mică firmă și am început să facem grafică în Corel; apoi am sărit cu capul înainte și am descoperit oportunitățile și posibilitățile pe măsură ce creșteam.
Spuneai, într-un interviu, că spiritul creativ se aseamănă cu o neliniște: „Este esențial ca oamenii care au această neliniște – pentru că spiritul creativ se aseamănă cu o neliniște – să-și poată urma visul, chiar dacă e mult mai greu decât a urma calea bătătorită a unui job obișnuit.” Când ai simțit pentru prima dată spiritul creativ ca pe o neliniște?
„Creativitatea o ai sau nu. Nu există un moment în care o conștientizezi. Te naști cu ea și alegi dacă să o manifești în toate aspectele vieții tale – sau nu.”
În timpul facultății am luat ceva ce știam să fac și l-am transformat într-un mijloc de trai. Cumva, când ești foarte tânăr, apetența către risc este mai mare și, când am văzut că se poate, am început să conștientizez totul…
A durat mulți ani de zbateri, greșeli și eșecuri pentru a găsi o cale. A fost un proces, un parcurs transformator, și încă este așa.
Atunci când ai terminat facultatea și te-ai implicat în proiecte de antreprenoriat, cum ai simțit faptul că erai, încă, în căutarea îndeplinirii visului tău artistic?
Partea cu galeria a venit după 10 ani în care am învățat să construiesc, să rămân consecventă și, când este complicat sau când pare imposibil, să-mi asum responsabilitatea pentru mine și, mai important, pentru cei angajați.
În urmă cu 10 – 15 ani eram câțiva tineri care visau la un centru de artă și știință sau la un spațiu multi-media precum Galateca… De aceea am și reluat ideea centrului în 2021, în timpul pandemiei, și cred că de această dată Neo Art Center va deveni realitate. 😊
Într-un alt interviu povesteai astfel: „Am fost norocoasă, am dezvoltat ca antreprenor diverse proiecte, am profesat în management de proiect şi apoi, când s-a ivit oportunitatea de a mă reîntoarce la prima mea dragoste, arta, am avut curajul să fac acest pas.” Care au fost câteva dintre proiectele în care te-ai implicat în calitate de antreprenor și care au condus natural la punerea bazelor galeriei Galateca?
Am lucrat, preț de câțiva ani, împreună cu o echipă, la adunarea de informații pentru crearea unui centru de artă și știintă. În paralel am fost parte dintr-o serie de evenimente de educație informală pe zona de dezvoltare durabilă și utilizarea creativității sub formă de ateliere sau dezbateri pentru conștientizare și implicarea tinerei generații în activități sustenabile.
Astfel, treptat am început să construiesc o echipă creativă. Am dezvoltat un plan curatorial și un plan de afaceri și, în momentul în care nu am reușit să găsim un spațiu suficient de mare pentru centru, am transformat proiectul într-unul modular, mai mic, cu pași, primul pas fiind deschiderea galeriei Galateca în 2011 – 2012.
De peste 10 ani, Galateca propune proiecte inovatoare, manifest, realizate de cei mai inspirați creatori – artiști, designeri, arhitecți. A fost primul spațiu de artă contemporană care a expus în regim de muzeu benzi desenate realizate de 14 artiști reprezentativi, într-o manieră ce a permis vizionarea formatului original în care autorii și-au gândit lucrările, în cadrul expoziției „Povești în imagini, benzi desenate, comicsuri”. Și aceasta a fost prima expoziție organizată de noi. Acest element inovator ne-a urmărit pe parcursul celor 10 ani de activitate, definind direcția galeriei.
Cărei nevoi de-a pieței de la momentul respectiv îi răspundea Galeria Galateca și cum s-a adaptat galeria la nevoile schimbătoare ale acesteia pe parcursul anilor de activitate? Dar cărei nevoi de-ale tale, personale, îi răspundea proiectul Galeriei Galateca?
Galateca este un spațiu inovator. Este o platformă multidisciplinară ce cumulează într-un mod structurat interdisciplinaritatea. Ne-am orientat către proiectele de artă multimedia, colaborative și, astfel, am reușit să inițiem trenduri.
Am colaborat cu echipe extraordinare din multe domenii – inclusiv performance sau arhitectură –, am încercat să ne racordăm la ce este nou și inovator, să conectăm tinerii artiști cu publicul lor, să creăm experiențe.
„Am putea spune că Galateca este un spațiu al premierelor: prima expunere muzeală a benzii desenate, a iei ca obiect de artă și identitate, în cadrul proiectului Măiastra, deja o referință în domeniu, fiind itinerată atât în țară, cât și în străinătate. Suntem prima galerie care a promovat eco-arta și design, proiecte de sustenabilitate, dar și inovație, artă și știință.”
Am adus arta contemporană cât mai aproape de public în manifestări precum Arta la intrare. Am promovat tânăra generație de artiști prin proiectele NeoStudio și Grafica tânără. Am creat cea mai mare expoziție online #contactless, cu sute de artiști, adaptându-ne în vremuri dificile și menținând interesul publicului pentru artă. Ne-am racordat la teme actuale cum ar fi sustenabilitatea, în proiectul #csweek. Am creat Prima Anuală și platforma de artă și știință, Neo Art Connect. Și mereu am încercat să conectăm publicul din țară și străinătate.
Galeria Galateca are, ca strategie, mai multe componente care stau la baza activității sale: expoziţii şi proiecte de artă contemporană interdisciplinare sau transndiaciplinare, evenimente corporate și proiecte culturale ce exced spaţiul galeriei, shop-ul NeoGalateca, un spațiu fizic și online de unde se pot cumpăra obiecte de artă și design curatoriate cu atenție.
Putem spune, așadar, că ne-am adaptat permanent, dar am păstrat același spirit și fir roșu.
La fel este și pentru mine, o manifestare permanentă a sinelui, a viziunii și creșterii mele, inovație permanentă, învățare permanentă, provocări, dar și bucurii, într-un spațiu imaginar transpus în realitate. Înlâlniri cu personalități memorabile, creare de proiecte extraodinare, implicare, însemnătate, comunitate, prietenie, spirit.
Cum a prins contur ideea fiecăreia dintre cele trei componente care stau la baza activității galeriei de astăzi?
Expoziţiile şi proiectele de artă contemporană sunt în ADN-ul spațiului de artă Galateca. Sutele de proiecte expoziționale, itinerante, anuale sau punctuale au marcat memoria publicului prin abordarea inedită și originalitate.
Mare parte din expoziții nu sunt cu vânzare, deși încurajam în mod constant investiția în artă, și avem un portofoliu de artiști pe care îi promovăm spre vânzare. Evenimentele corporate au fost un element de extindere și încercare de susținere a proiectelor artistice, dar și de conectare a unui public de business cu arta. Am creat și concepte speciale în acest sens, seri speciale precum „De amorul artei” dedicate acestui public.
Este esențială implicarea companiilor în susținerea artei, a proiectelor dedicate tinerilor artiști și a celor care au un grad înalt de experiment sau cercetare. Proiectele culturale transdisciplinare sau cele ce exced spațiul galeriei au fost un pas firesc de creștere a activității galeriei, încă de la început am construit programe pe care le-am dezvoltat, Măiastra, Arta la intrare, #contactless, CSWeek sau Neo Art Connect reușind să atragă un număr record de vizitatori din țară și străinătate și să răspundă unor teme actuale precum sustenabilitatea, impactul tehnologiei asupra mediului și vieții.
NeoGalateca s-a născut organic din dorința de a promova tinerii artiști și designeri, dar și pe cei consacrați. Am cultivat un public aparte interesat de obiectele de design și artă, bijuteria de autor, colecțiile vestimentare sau cadourile corporate.
Cine îți sunt clienții de la galerie și cumpărătorii de artă?
Clienții noștri sunt foarte diverși: am reușit să atragem atenția atât unui public tânăr, dar și celor ce cunosc bine piața de artă contemporană.
Cu fiecare proiect încercăm să ne extindem publicul, să descoperim exact ce își doresc clienții noștri și să le întreținem interesul. Important pentru noi este să aducem mereu ceva nou în fața publicului și în același timp să promovăm temele asumate.
„Cu multă muncă, împreună cu o echipă de artiști, arhitecți, designeri, oameni din zona vizuală şi a comunicării, dorindu-ne un spațiu viu în care să facem proiecte culturale interdisciplinare, am început să conturăm un proiect care să nu fie galeria clasică, în care intri cu o anumită teamă.” Cum își propune Galeria Galateca să apropie arta de oameni și să facă astfel încât să nu le mai fie teamă să pătrundă în interiorul galeriei?
Intenția noastră a fost să aducem publicul cât mai aproape de proiectele de artă contemporană și design.
Am creat un spațiu prietenos, am creat o comunitate, căci Galateca este mai mult decât o galerie, este un loc viu, în care poți descoperi expoziții interesante sau interactive, sau în care poți să te apropii efectiv de obiecte de artă și design. Ne place să credem că nu vorbim doar de vizitatori, ci de prieteni.
În drumul tău spre casă sau birou, Galateca este o oprire plăcută pentru un moment de relaxare, de deconectare, de descoperire. Nu există presiunea de a cumpăra sau de a ști ceva despre artiștii prezentați. Încercăm să ne deschidem porțile către generațiile noi care sunt mult mai interesate de tot ce este vizual.
Pe de altă parte, publicul online sau publicul proiectelor naționale este divers, în creștere, acestui public ne adresăm în mod constant cu o comunicare prietenoasă, creată împreună cu zeci de parteneri media sau instituționali, menită să îi apropie de artă.
Care este cea mai mare provocare pe care-ți amintești s-o fi întâmpinat de la începutul activității tale până astăzi, în calitate de galerist – și cum ai reușit s-o depășești?
Provocarea cea mai mare în domeniul cultural este cea financiară. Asigurarea unui cash flow constant poate fi o misiune dificilă. De aici și sofisticarea portofoliului de servicii și a metodelor de finanțare, de la clasicul Afcn, până la evenimentele corporate pe care le organizăm.
Cum se conturează munca ta în calitate de galerist, spre deosebire de munca artiștilor cu care lucrezi?
Creativitatea este un punct comun pe care artiștii și galeriștii îl au. Dar munca este destul de diferită: este complementară și, în acelaști timp, convergentă cu scopurile noastre comune.
Rolurile s-au diversificat și responsabilitățile fiecăruia sunt diferite în acestă nouă paradigmă în care tehnologia are un impact uriaș asupra tuturor aspectelor vieții. Vizibilitatea este mai mare, dar și segmentarea este mai mare.
Pentru mine, munca cea mai complexă este aceea de a contura programele și proiectele; de a integra elementele necesare implementării: de la finanțare până la atingerea scopului artistic, precum și la a asigura atât artiștilor, cât și echipei, un cadru coerent și sigur de manifestare.
Cele mai importante trei valori de-ale tale, care se reflectă și în Galeria Galateca astăzi:
Inovație, responsabilitate și creativitate.
Un proiect de-al Galeriei Galateca pe care l-ai mai repeta:
Toate proiectele anuale, pentru că iubesc să le văd dezvoltându-se: Neo Art Connect, CSWeek, Arta la intrare, Măiastra și altele.
Un artist expus în a căror creații te regăsești:
Anca Boeriu.
O expoziție pe care visezi s-o organizezi:
O expoziție a lui Olafur Eliasson și toate expozițiile permenente și temporare ale Centrului de artă și știință Neo Art (Neo Art Center).
Culoarea care simți că te reprezintă cel mai bine – și de ce:
Alb.
_
Editor: Carina-Marisa Cichi