Irina Schrotter: „Pentru mine moda e un business, nu e un moft”

Irina Schrotter, unul dintre numele de referință ale industriei de modă românești, a fondat brandul cu același nume în urmă cu peste 30 de ani. Deși a studiat medicina, aceasta și-a dat seama că își dorește altceva și a pus bazele propriului business. Trei decenii mai târziu, brandul numără magazine și fabricii proprii și sute de angajați, fiind prezent în peste 17 țări.

Irina este și organizatorul Romanian Creative Week, cel mai important eveniment dedicat industriilor creative din Uniunea Europeană, pe care îl construiește din dorința de a da mai departe ceea ce a acumulat ea, alături de „breasla” din care face parte, pe parcursul timpului.

Un interviu despre RCW (Romanian Creative Week), cum a ajuns în acest punct și ce se pregătește pentru anul acesta, despre parcursul Irinei, industria de modă, business și tânăra generație. 

Credit foto: Raluca Ciornea

Romanian Creative Week este familia extinsă a Romanian Fashion Week, care este un eveniment organizat la Iași din 1999.

A trecut prin mai multe variante de denumire până a ajuns la Romanian Fashion Week, dar inițial a început la Iași ca un festival internațional de modă. S-a mizat destul de mult la momentul respectiv pe designeri mari, de talie internațională.

Au fost nume importante pe podiumul de la Iași atunci, însă organizatorii și-au dat seama foarte repede, după reacțiile publicului ieșean, și nu numai, chiar și după audiențele din televiziune, că audiențele cele mai mari și prezența cea mai mare la podium erau atunci când prezentau designerii români.

Începând cu anul 2010, a existat o pauză de Romanian Fashion Week pentru că designerii au plecat cu brandul Romanian Designers pe podiumul de la Berlin, unde au avut show-uri colective.

 

Ești sufletul și motorul Romanian Creative Week, cel mai mare eveniment dedicat industriilor creative din UE, din punctul de vedere al numărului de industrii adunate la un loc. Ce te-a inspirat să te implici atât de activ în promovarea industriei creative din România?

 

Cred că, dacă îmi amintesc bine, la prima participare pe podiumul de la Berlin, am fost 7-9 designeri pe podium într-un singur show. Am apărut la Euronews sub comentariul simplu: „școala de modă românească pe podiumul de la Berlin”. Am avut o strategie bună, ca breaslă, din punct de vedere al organizării industriei de modă în România.

Exista industria textilă, cu un istoric și cu o tradiție importantă, dar nu exista o industrie a modei, ori lumea se schimba. Tinerii, adică noi la vremea aceea, aveam un cuvânt și ne doream să ne manifestăm artistic pe zone de creație, dar piața nu era(și nici acum nu este) organizată ca afară.

Noi, cei din industria modei din România, nu beneficiem de un sistem de buyeri care să vină să contracteze ceea ce noi oferim, astfel încât și noi să ne diminuăm riscurile. Noi lucram totul pe riscul nostru. Dar am știut să ne organizăm, în primul rând, din punctul de vedere al șansei pe care noi, ca breslă, am dat-o tinerilor din industria noastră. Și asta se vede.

Am trecut împreună prin tot felul de situații nu neapărat confortabile, pentru că și în breasla noastră există foarte multe orgolii, dar am știut să le depășim cu tact și cu înțelepciune și să ajungem la un capăt de drum.

După 10 ani în care am fost pe podiumuri internaționale ca Romanian Designers, a venit momentul să ne întoarcem acasă.

Și a venit anul 2019 când am spus: „ok, este 2020, suntem după 10 ani după ce am fost pe scena internațională, putem să ne întoarcem acasă”. Aș recunoaște că a fost o idee a băiatului meu, căruia îi plăcea foarte mult Romanian Fashion Week și s-a ținut mult de mine și a spus că e păcat totuși să nu refacem evenimentul acela, care pentru el și însemna atât de mult.

Astfel am creat un format de tipul Fashion and Friends. Și ne-am invitat la prima ediție alături toate industriile creative cu care noi, cei din zona de modă, lucram de-o viață, pe care îi cunoșteam: arhitecți, artiști vizuali, artiști în media, muzică, toate zonele astea pe care noi le folosim în munca noastră de zi cu zi și în care cunoșteam partenerii și oamenii pe care îi invităm alături de noi.

E complicat să-ți imaginezi că poți să faci un asemenea eveniment fără să ai o echipă pe care să te bazezi sau sprijinul administrației locale, al instituțiilor de stat care se ocupă de cultură și aici mă refer la Ministerul Culturii, de educație și aici mă refer la Ministerul Educației. În plus, administrația locală e foarte importantă într-un asemenea demers. Noi am avut norocul să avem la Iași un primar care a simțit potențialul evenimentului și a avut încredere și în mine, dar și în tot ce am făcut noi în Iași în toată această perioadă și ne-a sprijinit nu doar cu vorba, dar și financiar.

Asta trebuia să se întâmple în 2020, dar a venit pandemia, drept pentru care am amânat un an și am avut prima ediție în 2021. Anul acesta suntem la ediția a 4-a, am crescut de la 5 zile în prima ediție la 210 zile acum, de la aproximativ 50 de evenimente la prima ediție, acum suntem la 170. Este un maraton din toate punctele de vedere, dar care pentru noi e o provocare și o bucurie pentru că noi funcționăm cel mai bine sub presiune.

Credit foto: Raluca Ciornea

Așa suntem, așa funcționăm bine și pare că se confirmă la nivel de grup că suntem capabili să funcționăm foarte bine sub presiune și sub presiune îndelungată, să livrăm la standardul pe care noi ca organizatori îl așteptăm, să fim serioși, să ne păstrăm cuvântul dat și lumea să fie până la urmă mulțumită. Pentru că lumea Romanian Creative Week nu se rezumă doar la artiști, peste o mie care sunt invitați în evenimentul de la Iași, dar înseamnă publicul de la Iași, înseamnă cetățenii orașului Iași, care prin bugetele acordate de Primăria Iași până la urmă finanțează evenimentul.

Și pentru mine, pentru noi, e foarte important ca publicul din Iași, care e un public foarte generos de altfel, să se simtă bine și să înțeleagă că banii lor sunt bine investiți și că ei un return of investment, adică primesc un lucru corect, cu respect față de comunitate, față de oraș. 

 

Cum ați descrie impactul Romanian Creative Week asupra industriei creative la nivel de România. Dar la nivel de UE?

 

Principalul impact este asupra tinerilor designeri pe care I-am și menționat anterior, dar revenind la comunitate, am propus lucruri îndrăznețe comunității din Iași, care e o comunitate conservatoare și tradiționalistă, dar în același timp deschisă și dornică să experimenteze. Sigur, cu excepții, care își au originea poate și în unele explicații mai puțin clare date publicului care ia contact cu ceea ce noi propunem, cu arta pe care o propunem sau pe care o scoatem în stradă. Aici cred că putem ușor să împărțim culpa și nu vorbesc de evenimentul nostru, deși și evenimentul nostru anul trecut, prin instalația ”A Walk in the Park” în care l-am avut invitat pe artistul ieșean Cristian Rusu, a stârnit o emoție în comunitatea ieșeană.

Dar, până la urmă, lucrurile s-au calmat, lumea a început să înțeleagă și cred că pentru comunitatea din Iași e un proces de educație continuă, care eu estimez că în maxim 3-4 ani se va simți la o scară foarte importantă în oraș. Publicul a luat contact cu tot ce înseamnă arta contemporană și new media.

Eu știu spectacole de dans contemporan, tot ce înseamnă podiumul de modă pe care Iașiul îl cunoștea și pe care-l iubea și așa mai departe, dar sunt propuneri îndrăznețe ale unei generații de tineri din zonele astea creative, care, până la urmă, trebuie să aibă un contact cu un public care e și pretențios, dar și conservator și tradiționalist, adică un public greu, pe care, dacă reușești să-l mulțumești, se cheamă că ai găsit o soluție de a ajunge la public și de a-l determina să se întoarcă și al doilea an și al treilea an să vadă, să fie curios, să pună întrebări.

Poate că în primul an publicul nu a îndrăznit să ne chestioneze foarte mult, dar iată că în al treilea an a avut și comentarii și destul de pertinente, ceea ce pe noi ne-a bucurat, pentru că, până la urmă, platforma ”A Walk in the Park” e o platformă în care noi tocmai provocăm comunitatea la dialog și sunt convinsă că, pe an ce trece, vom avea comentarii și opinii din partea comunității, care ne vor ajuta și ne vor pune pe direcția corectă față de comunitate. Pentru că ceea ce credem noi despre ceea ce își dorește o comunitate e una și ceea ce, până la urmă, își dorește comunitatea se vede doar atunci când ai contact cu ea.

Eu cred că manifestările astea sunt importante pentru comunitățile din orașe mari, cum sunt și Iașiul și Clujul și este foarte important de observat cum reacționează, pentru că, evident, și Clujul are manifestări cu tradiție, care au un istoric și au o performanță extraordinară. Și eu sunt curioasă, de exemplu, cum reacționează comunitatea din Cluj la Untold. M-am întrebat tot timpul. La Iași, de exemplu, lumea e foarte bucuroasă, comunitatea ne primește foarte frumos. Nu pleacă nimeni din oraș, dimpotrivă lumea își ia concediu, vrea să se bucure alături de artiștii noștri, să ne întâlnească pe stradă, să ne întrebe, să se bucure alături de noi. Sunt curioși.

Ediția trecută am văzut foarte multă lume care mergea cu hărțile noastre în mână pe stradă și bifa. Știți cum faci la Design Week, de exemplu, că ai traseu cu toate locațiile pe care vrei să le vezi și îți bifezi ce ai văzut? Asta se întâmpla în Iași și erau ieșenii care își propuseseră să vadă cât mai mult. Și atunci luau harta și mergeau și bifau unul câte unul din ceea ce e de văzut. 

Romanian Creative Week e în principal un eveniment educativ, atât pentru comunitate, cât și pentru artiștii tineri. Pentru că noi în eveniment avem 60% dintre invitați artiști la început de carieră. Unii la debut, alții la începutul carierei, adică în primii ani, care vin alături de seniori, de artiști consacrați, într-o încercare a noastră de a-i ajuta să sară etape. Deci, să învețe din greșelile pe care noi le-am făcut și pe care suntem bucuroși de le împărtășim, să nu le repete și ei, să le arătăm scurtături, pentru că în orice industrie există și scurtături, dar este nevoie ca cineva să aibă deschiderea și să le spună. Pur și simplu, să-i vadă presa într-un sistem organizat, pentru că altfel presa nu îi bagă în seamă pe tineri.

E complicat să atragi atenția presei, fie ea presa tradițională sau social media. Aducem echipe întregi de influenceri și instagramări și tiktokeri pe diverse generații pentru că noi încercăm să comunicăm pentru toate vârstele, începând chiar de la 10-12 ani. Avem și activități pentru copii în programul nostru, deci suntem atenți și ce creștem în spate.

Avem un eveniment în Grădina Botanică din Iași, pe dans contemporan, care are cel mai mic performer, o fetiță de 4 ani, și acolo vârsta crește până la 20 și ceva de ani. Sau avem o activare cu arhitecții de la Universitatea de Arhitectură din Iași, pe care o facem într-o piață mare din oraș, unde, invităm copiii din comunitate să fie creativi împreună cu arhitecții tineri de la Facultatea de Arhitectură. Sunt diferite forme în care încercăm să îi atragem alături de noi pe cei care poate n-au avut ocazia să experimenteze o întâlnire cu industriile creative.

 

Legat de această ediție, care este momentul pe care îl așteptați sau care este momentul care vă este cel mai aproape de suflet? 

 

Cel mai mult pot să spun că îmi place atmosfera care se creează atunci când ne întâlnim mai mulți invitați în eveniment din bresle diferite. Acela e momentul în care începem rapid să avem curiozitatea să aflăm pe cine avem în față, cu ce se ocupă, la ce proiecte lucrează și ascultând poveștile fiecăruia, vedem cum fiecare dintre noi vine cu câte o idee de colaborare cu cineva dintre restul artiștilor. De fapt, este un networking generator de idei și de proiecte noi pe care stând în bula ta, nu le poți avea niciodată.

Îmi place de la an la an să văd ce generează aceste întâlniri, pentru că noi în Romanian Creative Week discutăm ce ne propunem pentru ediția viitoare și încercăm, prin multidisciplinaritatea pe care o promovăm în cadrul evenimentului, să surprindem toată audiența. De fapt, acesta e exercițiul cel mai frumos. Când ai la masă un arhitect, un scenograf, un autor de muzică, un artist din media, un artist vizual, un designer vestimentar, niciodată nu poți să știi unde ajunge la final cu discuția.

Asta e foarte frumos și e un accelerator în sine, de care altfel foarte greu poți să ai parte. De fapt, Romanian Creative Week este o platformă de accelerare. Nu accelerăm doar cariere, cât și colaborări.

Irina Schrotter este absolventă a Facultății de Medicină Generală din Iași. A terminat chiar în anul Revoluției, în 1989. A lucrat un an ca medic, stagiar, la Chirurgie Plastică și Reparatorie, la Spitalul de Urgență din Iași și a avut ocazia și oportunitatea să prindă legea privatizării chiar de la început. A făcut un pas în afara meseriei în care se pregătise și a intrat în business.

 

Recent ați fost distinsă cu titlul de Doctor Honoris Causa de către UAD. Ce reprezintă pentru dumneavoastră această recunoaștere?

 

Dintotdeauna mi-am dorit să nu se spună despre mine că sunt cel mai bun medic dintre designeri sau cel mai bun designer dintre medici. Adică să dau în bară din ambele planuri. Ar fi complicat să spuneți despre mine că sunt un designer oricum, pentru că eu nu m-am prezentat niciodată ca designer. Am întotdeauna alături de mine, echipe de profesioniști.

Eu lucrez cu designeri, așa cum, de exemplu, unul dintre directorii artistici ai brand-ului meu a fost Lucian Broscățean, iar timp de șase ani de zile l-am avut pe Răzvan Ciobanu alături de mine. Am știut să-mi iau colaboratori care aveau pregătirea și skill-uri necesare.

Revenind la generoasa distincție pe care am primit-o, e o surpriză pentru mine, evident că e o surpriză plăcută, neașteptată, pentru că în clipa în care am făcut un pas din zona pentru care am pregătire academică, adică din medicină, nu m-am gândit că voi avea vreodată șansa de a sta în fața unui auditoriu atât de important, cum e auditoriul de la Universitatea de Arte și Design din Cluj. Este foarte plăcut să vezi că munca ta este observată și este apreciată, e un lucru care se întâmplă rar, de foarte puține ori în piață și care e cu atât mai plăcut cu cât nu ți l-ai propus.

Sincer să vă spun, eu nu conștientizez încă foarte clar dimensiunea gestului pe care UAD-ul l-a făcut față de mine. Am înțeles acest gest ca pe o răsplată și față de mentoratul pe care eu îl fac de aproape 10 ani cu studenții de la UAD. Îl iau ca pe un exemplu al faptului că dacă alegi căile corecte și nu numai etice, dar corecte din perspectiva generațională, adică dacă vrei să lași ceva în urma ta și o faci altruist și deschis și cu bunătate, lucrurile acestea se văd. Cred că așa am făcut tot ceea ce am făcut eu împreună cu UAD-ul sau împreună cu breasla de care aparțin acum.

Apoi, să vezi că o universitate de calibrul UAD oferă o asemenea distincție unui antreprenor pentru susținerea pe care a dat-o industriei în care se află e o motivație extraordinară ca mult mai mulți antreprenori să se aplece, să se uite către o industrie, către o instituție de învățământ superior și să încerce să îndrepte lucrurile în direcția câștigătoare și pentru tineri, și pentru instituția respectivă, și pentru industria în care activează.

Pentru că noi așa putem accelera lucrurile. Până la urmă, cred că acesta este obiectivul pe care ar trebui să ni-l propunem cu toții, să nu lăsăm copiii, tinerii, să facă aceleași greșeli pe care noi le-am făcut. Și asta nu poți să o faci, decât împărtășind din experiența ta.

 

Sunt sute și mii de designeri care au talent și au dorința să facă lucruri. Pe lângă aceste atribute pe care le-ați menționat, care mai sunt lucrurile de care ar trebui să țină cont pentru o carieră în acest domeniu?

 

Eu n-am fost pe podium la New York și la Milano, dar am fost în evenimente în aceste orașe. Am avut showroom în Milano, de exemplu. În urma experienței mele de peste 30 de ani în industrie, am înțeles că prezența pe un podium de acest tip: Paris, Milano, New York, Londra, nu contează, nu are nicio valoare dacă tu nu reușești să monetizezi.

Este un miraj. Degeaba faci efortul să te duci acolo, dacă tu nu ai banii să plătești o agenție care să poată să-ți facă PR-ul de care tu ai nevoie pentru a avea return of investment, adică să vină comenzi și clienți care să justifice efortul tău. Dacă vrei să faci lucrul acesta doar pentru imagine și să spui că ai fost acolo, e altceva. Eu n-am fost niciodată interesată să fac așa ceva, pentru mine moda e un business, nu e un moft, e un business în care eu dau salarii la sute de oameni și exact cum spuneam și referitor la partenerii mei, eu nu-mi permit să mă joc cu acești oameni, trebuie să fiu capabilă să plătesc salariile și toate datoriile în fiecare lună și asta nu se face cu mofturi și cu plimbări la Milano și la Paris să fac o poză lângă cineva sau pe un podium.

Când vrei să te duci la Milano, te duci într-un sistem și într-un mod în care poți să faci bani de acolo. Dacă nu poți să faci bani, stai acasă. În rest trebuie să construiești pas cu pas, să știi ce poți, când poți, cât poți, dacă poți. Nu te arunci așa cu capul înainte, te trezești că ai făcut o mulțime de datorii pe care nu ai cum să le susții ulterior. 

Și vedeți, acestea sunt informații pe care designerii care vin la Iași le pot obține, pentru că noi povestim aceste lucruri.

 

Ați primit numeroase distincții de-a lungul timpului, iar brand-ul Irina Schrotter este vândut pe multiple continente. Am putea spune că are succes și se vede foarte frumos și din online, și din presă. Totuși, sunt convinsă că au fost provocări, momente de cumpănă, momente dificile. Vă vin în minte niște exemple concrete? 

 

Da. Crizele, în care a trebuit cu toții să facem față, au fost momentele cel mai grele de încercare pentru brand-ul meu, pentru că brand-ul pe care l-am creat este unul care se adresează unui segment superior de piață, în general, femeilor puternice, antreprenori sau în funcții de conducere sau femei cu o carieră și cu realizări în spate. Și exact acest segment este cel mai sensibil la tot ce înseamnă pericol economic sau geopolitic.

Și ei sunt primul segment care reacționează. De ce spun asta? De exemplu, în 2008, eu am avut o scădere de 70% în decembrie a vânzărilor, într-o lună. 

Să reziști la un șoc de scădere de vânzări cu 70% vă asigur că e o încercare de care treci cu foarte mare greutate. Soluția pe care am găsit-o: am dat drumul unei linii inferioare, am intrat în hipermarket-uri, am intrat în rețeaua Metro și Carrefour, în momentul in care mi-am dat seama că se va vinde doar foarte ieftin. În cât timp s-a întâmplat această soluție? În trei luni am implementat-o și am început să livrez.

În industria noastră n-ai timp, reacția trebuie să fie foarte rapidă. În industria modei, schimbările sunt cele mai mari, din toate industriile care există. La trei luni de zile vrem, nu vrem, ieșim cu o altă colecție.

Noi suntem antrenați în stres și avem exercițiu. Suntem foarte flexibili și ne adaptăm foarte rapid. Altfel, nu avem ce căuta în industria asta. Pentru că la noi simți imediat când ceva nu merge în piață. Vezi că scoți o linie și nu funcționează. Poți să faci ceva cu ea, să vii cu altceva. Altfel, zilele trec, tu nu vinzi, costurile se adună. De aceea sunt și foarte multe falimente și foarte puțini designeri care reușesc să dezvolte un business mai mare, care să reziste.

Credit foto: Raluca Ciornea

România mai are un minus. Nu avem finanțatori care să mizeze pe numele nostru, care să investească în numele nostru. În străinătate, majoritatea designerilor găsesc finanțatori. Nu reușesc să dezvolte un brand din ceea ce ei produc, ci le vine în spate un fond mare care investește în ei.

În România nu suntem în punctul acela, din păcate. Poate va veni. Iar eu sper sincer că va veni, pentru că văd ce tineri în zona de design vin din spate. Cred că nu mai avem foarte mult, până când vor veni și niște fonduri care vor spune că arată bine, că ar putea investi în ei. În domeniile acestea banii ori vin foarte greu, ori vin deodată foarte ușor. Nu există linie de mijloc.

 

Antreprenoriatul. Cum credeți că ați dezvoltat acest fler? Este intuiție sau ceva ce ați învățat pe parcursul timpului? 

 

Cred că este un talent. Cred că eu cu asta m-am născut.

Sunt lucruri pe care le poți învăța, dar sunt lucruri pe care se întâmplă ca unii dintre noi să le aibă. Talentul meu este să simt încotro să duce piața, să simt încotro să duce gustul, preferințele clienților. Și atunci tot ceea ce face brandul meu urmărește până la urmă direcția pe care eu o dau, dar e pe aceste două planuri. Pentru că restul, design-ul, modelele pe care le alegem urmăresc aceste două obiective. 

Cum am rezistat eu 30 și ceva de ani în piață? Pur și simplu am rezistat încercând să îmi elimin riscurile, testând piața, încercând să înțeleg, fără să produc foarte mult pe stoc, ceea ce-și doresc femeile. Și cred că acesta e talentul pe care eu l-am moștenit de la mama mea, că și ea avea flerul acesta de a alege ce urma să fie foarte apreciat de restul femeilor.

Eu am gândit tot ce a însemnat evoluția brand-ului în short-term business, care nu era neapărat să reziste, nu să îl las moștenire, ci avea obiectivul de a face profit, ca orice antreprenor. Așa a fost startul, ca orice om care începe un business, dar care nu are neapărat pregătirea antreprenorială, pentru că pregătirea mea era cu totul alta, academic vorbind, era în cu totul altă direcție, dar am constatat repede că dacă te folosești de logică și de bun simț, lucrurile funcționează. Dacă știi să-ți respecți partenerii și să-ți ții cuvântul dat, lucrurile devin și mai ușoare.

Credit foto: Raluca Ciornea

Tot ce am construit, am construit fără să mă împrumut la bănci, am construit pe încrederea pe care am reușit să o dau partenerilor mei de afaceri. Lucrurile sunt încă simple la un anumit nivel, adică eu am parteneri cu care dacă discut telefonic și le propun ceva, oamenii nu-mi cer să semnez un contract, pentru că știu că așa e sau știu că chiar dacă mă încurc, să spunem, și nu e așa și depășesc un termen, pun mâna pe telefon și spun că am o problemă, iar în curând se rezolvă. Și atunci lucrurile funcționează. 

Asta m-a ajutat nu numai în business, asta m-a ajutat, de exemplu, să reconstruiesc o emisiune creativă, m-a ajutat ca administrația noastră locală să aibă încredere că eu ceea ce spun voi face. Poate multă lume se întreabă cum am reușit să conving Consiliul Local și administrația locală că merită să susțină evenimentul și de ce alții nu reușesc. E complicat să dai un răspuns la întrebarea asta. Pentru că lumea nu prea se gândește că un om politic calculează totul din punct de vedere electoral și pentru el este fundamental să livrezi ceea ce i-ai spus când i-ai spus. Nu ești capabil să faci lucrurile astea, nu ai valoare pentru el.

Apoi, un om politic, ca și un om de afaceri, trebuie să aibă încredere în partenerul din fața lui, că dacă tu vii și îi vinzi visul tău cel mai frumos pe care vrei să-l faci pe bani publici, cel din fața ta trebuie să creadă că ești în stare să faci lucrul acela. Chiar dacă îi place foarte mult, dacă tu nu-l convingi și el nu crede că tu vei reuși să faci asta, nu își va asuma niciodată riscul. Pentru că nici tu nu ți l-ai asuma în locul lui.  

Eu cred că în primul rând trebuie să fii corect și trebuie să fii onest și să-ți respecți cuvântul. Cred că dacă bifezi aceste trei lucruri reușești în orice îți dorești să faci, lucrurile intră surprinzător de repede pe direcția bună.  

 

Tematica aleasă de The Woman în acest an este Timeless Over Trends. Vreau să vă întreb dacă brandul Irina Schrotter a simțit, la un moment dat mai puternic influența fast fashion-ului. 

 

Da, ne afectează, dar nu avem ce face.

Din punctul meu de vedere, singura soluție este ca noi să fim mai creativi. Mereu spun echipelor mele de creație că noi trebuie să fim atât de buni, încât femeia, când vede un produs de la noi, pur și simplu să îl vrea. Dacă femeia iese din magazin sau de pe online și nu simte că îi trebuie produsul acela, am pierdut-o, nu se mai întoarce. Deci, da, ne afectează, dar, în același timp, ne și provoacă să fim mai creativi, să fim mai exigenți cu noi, să ne aplecăm mai mult asupra detaliilor, asupra finisajelor, asupra ceea ce oferim până la urmă. Noi trebuie să oferim un produs care să nu semene cu nimic din zona fast fashion.

irinaschrotter.com

În clipa în care se găsește o asemănare între oferta noastră și ceva din zona fast fashion, sunt sigură că și noi, precum clienții, vom opta pentru fast fashion. E simplu. Trebuie să te diferențiezi cu ceva, trebuie să faci clienta să spună „vreau, dacă nu am produsul acela, mor, acum îmi trebuie, acum îmi place foarte mult”.

Nu e simplu. Dar acesta este obiectivul. Dacă nu suntem în stare să livrăm așa, dispărem.

 

Peste 30 de ani în antreprenoriat în piața locală și în piața internațională. Cum vedeți evoluția industriei modei de-a lungul acestui timp? Și care sunt principalele tendințe sau schimbări după care s-a dictat în piața locală? 

 

Industria modei în acești 30 și ceva de ani, în primul rând, s-a organizat. Dar comerțul retail nu a ținut pasul cu noi. Sigur, aici există și presiunea care vine din Asia, din Turcia, din zonele mai ieftine, în care unii comercianți preferă să meargă și să facă achiziții. E și problema noastră că nu am reușit să convingem buyerii în târguri sau în evenimente de profil, să vină să cumpere de la noi.

Nu poți să te bați cu Zara sau cu H&M pentru că ei au niște volume în care fac achizițiile, cu niște prețuri care cred că sunt 10% din prețurile pe care le plătim noi, la fel și la manopere. Deci gândul măcar că ai putea să fii în competiție cu un asemenea producător, e din start perdant. Nu poți.

Poți doar să aștepți ca clientul să vadă că produsul respectiv e un produs de proastă calitate( în clipa în care îl curăță sau îl spală, îl pierde în majoritatea cazurilor). Dar pentru asta unii dintre designeri nu au timp să aștepte ca lumea să se convingă.

După cum spunea bunica mea: „e mai bine să ai un produs de calitate, decât să ai 10 proaste”. Că acela unul îl porți toată viața, mai ales dacă știi să-l alegi, pe când pe celălalt trebuie să îl arunci imediat. Societatea nu e dispusă să judece așa în acest moment. Și atunci singura formulă, singura soluție este să te diferențiezi. Asta e concluzia la care am ajuns. 

E din ce în ce mai greu, pentru că, din păcate, calitatea produselor, a materiilor prime scade în mod constant, an de an. Nu mai e cum era acum 30 de ani, când te duceai în Italia sau Franța și îți luai niște materiale și nu mai aveai mari lucruri de făcut, pentru că materialul vindea produsul indiscutabil. Acum materialele scad din punct de vedere calitativ foarte mult. Și atunci nu poți să pui în plus decât creativitate, lucru manual, tot felul de soluții care să facă produsul tău diferit.

 

Care este visul pe care îl aveți pentru viitorul industriei creative din România? Și ce rol credeți că veți juca în realizarea acestui vis, în contextul brandului, în contextul Romanian Creative Week  și a tuturor inițiativelor care s-au coagulat?

 

Ce îmi doresc eu foarte mult este să reușesc să construiesc o echipă care să poată să continue demersul Romanian Creative Week și după ce eu nu voi mai fi sau nu voi mai avea putere. Este unul dintre lucrurile la care lucrez deja.

Al doilea lucru derivă, recunosc, din frustrările mele de peste 30 de ani care sunt legate de faptul că, din păcate, pentru marile companii care sprijină creativitatea și evenimentele de acest gen, numerele contează. Și un singur oraș, de talia Iași, nu poate contracara niciodată Bucureștiul. Și atunci, un al doilea vis pe care îl am și pe care poate voi reuși să îl îndeplinesc, este să reușim să facem o platformă de conectare rapidă Iași-Cluj. Vreau să propun un sezon de primăvară, în care să se facă la Iași-Romanian Creative Week și toamna să încercăm să organizăm la Cluj.

În felul acesta, vom vorbi despre alte numere și vom fi o contrapondere importantă la ceea ce înseamnă o capitală, în speță Bucureștiul. Dacă vom reuși lucrul acesta, cred că în foarte puțin timp, artiștii din ambele zone, din Moldova și din Transilvania și din zona de vest, vor avea brusc o expansiune a pieței și a posibilităților pe care altfel de unii singuri le-ar fi aproape imposibil să o genereze.

Cred că un asemenea demers și o asemenea platformă ar fi un ajutor și pentru bucureșteni, pentru că capitalele în general suferă de autosuficiență, și atunci pentru ei lucrurile sunt mai ușoare decât sunt pentru noi și uneori pierd din ritm. Cel puțin din punctul de vedere al evenimentelor pe zona creativă, noi suntem înaintea Bucureștiului. Asta este percepția mea.

Am învățat în atâția ani că, într-adevăr, cheia succesului stă în competiție. Pentru că dacă ești unul singur, cel mai deștept, cel mai frumos, nu mai ai de ce să te chinui prea tare. Când îți suflă cineva în ceafă, începi să te gândești un pic. 

În plus, acum beneficiem de instrumente în care nu mai contează unde suntem, și când e vorba de creativitate, lucrurile se multiplică exponențial foarte ușor.

 

Revenind la femeia Irina Schrotter, dincolo de business și online, cum se descrie ea astăzi? 

Un pic obosită, însă găsesc energia tocmai în toate task-urile astea pe care le fac cu mare drag.

Credit foto: Raluca Ciornea

Editor: Crina Ciocian