Alexandrina Hristov este o artistă în adevăratul sens al cuvântului, originară din Republica Moldova. Activitatea să se leagă de muzică, pictură și poezie.
A absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău și cântă în română, franceză și rusă, jonglând cu stiluri precum pop acustic, rock contemporan, alternative, jazz și soul. Alexandrina este mama Valentinei, „iubirea ei”.
Valentina a studiat Creative Business în Olanda. Aceasta face parte din categoria content creatorilor ce nu se încadrează în tiparul clasic de estetic. Comunică sincer și natural și nu colaborează decât cu branduri cu care deja interacționează, aspecte care au ajutat-o să își construiască o comunitate numeroasă. Pentru Valentina, mama ei este „principalul pilon de susținere”, de la care a învățat să creadă mereu în forțele proprii.
Asemănarea dintre cele două este vizibilă chiar și din modul în care acestea văd relația mamă-fiică. Alexandrina descrie „perioade în care îngerii cântă în cor amestecate cu perioade în care vorbesc limbi diferite”, iar Valentina adaugă un „haos plin de iubire”.
Alexandrina Hristov
Alexandrina, ești un artist în adevăratul sens al cuvântului. Cânți, pictezi și scrii poezii. Consideri că latura artistică se moștenește sau e un aspect care se dezvoltă pe parcursul vieții? Ce consideri că ai moștenit de la părinții tăi, având în vedere partea aceasta?
Tatăl meu este pictor. În tinerețe a cântat în fanfară la trombon. Tata e un suflător înnăscut, știe și la flaut și la fluier și la nai. Mama, a fost filolog, doctor în științe, profesor la Universitatea de Stat din Chișinău, scria dicționare frazeologice. Avea o voce minunată, a jucat în teatrul studențesc.
Copilul absoarbe ca un burete tot ceea ce vede. Cu alte cuvinte, în primii șapte ani de acasă, care sunt cei mai importanți, moștenește sau copiază toate „obiceiurile” din familie.
Dar asta e doar primul pas. Pasul doi e să cultivi pasiunea în tine, prin muncă și exercițiu, oricât de banal ar suna.
Ai copilărit în Republica Moldova. Cum a fost copilăria ta? Au existat evenimente, momente, obiceiuri care ți-au influențat parcursul și te-au făcut să devii artista care ești astăzi? Cum a fost prin comparație copilăria Valentinei?
Am avut o copilărie foarte frumoasă, într-o familie mare, plină de căldură și iubire care s-a întrerupt brusc, peste noapte. Mămica a decedat la varsta de 43 de ani.
Această tragedie ne-a zguduit întreaga familie. La mine, personal, s-a suprapus cu perioada de pubertate, așa că am devenit un haos ambulant, total fără scop. A început „perioada neagră”, uram oamenii, școala. Acea profundă durere a pierderii a persistat ca un junghi în corp până când a apărut Valentina. Doar în momentul în care am devenit mamă, viața a prins din nou culoare.
Nu știu cum poți să compari copilăria. Valentina a crescut altfel, îi are pe ambii părinți în viață.
Creezi artă sub toate formele ei, de la muzică și pictură, până la poezie și fotografie. Ce te inspiră și unde îți găsești inspirația?
Inspirația umblă liberă printre noi și e pretutindeni. Ochi să ai să vezi, urechi să auzi. În cazul meu, vine cel mai mult din joacă, din experimentele pe care le fac. Sau poate că vine de undeva de unde nu știu nici eu.
Arta, indiferent de forma ei, este ceva ce rămâne drept moștenire generațiilor următoare. Te gândești și te ghidezi după acest aspect în momentul în care creezi? Cum vezi tu ideea de moștenire, din prisma artistului?
În momentul în care creez sunt doar eu cu percepțiile mele. Creația este o meditație care mă înaripează, așa că în primul rând, creez pentru mine, să fiu bine. Moștenirea artistului e urma pe care acesta o lasă. Oamenii, în general, lasă urme. Și dacă această urmă ar umple măcar un mic gol sau ar inspira pe alții, artistul, dacă ar mai fi în viață, s-ar simți fericit, probabil.
Cum ai prezenta-o într-o frază pe fiica ta, Valentina?
Valentina este iubirea mea. Atât.
Ce consideri că a moștenit Valentina de la tine? Este o fire artistică asemenea ție sau, dimpotrivă, este mai pragmatică? Unde îți seamănă Valentina? Dar unde acționează complet diferit?
Pasiunea pentru muzică cu tot cu voce, simțul umorului. Valentina știe să cânte la violoncel și la harpa. Dar a moștenit și perfecționismul, pe care eu la rândul meu l-am moștenit de la mama. Iar mama de la bunica. Acest perfecționism nu întotdeauna este de ajutor, pentru că în multe cazuri te ține pe loc, sau îți poate provoca frici.
Valentina este un artist sensibil al generației noi. Dar tot ceea ce face Valentina acum, din punctul meu de vedere, e doar o mică încălzire înainte de saltul tigrului înspre arenă.
Pragmatismul este indispensabil vremurilor în care trăim. Nu ai cum să nu fii pragmatic în aceste vremuri. Valentina dacă are un scop în care crede, merge până în pânzele albe pentru a-l atinge..
Și chiar dacă o mai ghidează intuiția, îi place să programeze, organizeze și să analizeze. Eu nu mă ocup cu așa ceva. Intuiția e credința mea.
Cum este relația ta cu Valentina? Care sunt obiceiurile care vă apropie cel mai mult?
Cum poate fi o relație dintre un scorpion și un taur. Noi ne aflăm la poli diametral opuși din perspectiva roții horoscopului chinezesc. Așa că avem perioade de pace și înțelegere divină, când toți îngerii ne cântă în cor, dar și perioade când vorbim pe limbi diferite.
Avem mai multe obiceiuri, dar cel mai îndrăgit e „misiunea dulapul”. Deschidem dulapul care e peste tot în casă, pe scaune, pe standere, pe jos, și începem să probăm și să analizăm hainele. Totul se desfășoară în hohote, bineînțeles, pentru că unele haine zici că au greșit atât dulapul cât și secolul.
Care este cea mai importantă lecție pe care Valentina ți-a oferit-o?
Să pot iubi din nou, chiar mai puternic ca înainte.
Valentina a călătorit foarte mult și chiar și-a început propriul business. Se poate spune că este independentă. Cum ai simțit aceste schimbări? Ce ai sfătuit-o pe Valentina legat de acestea?
Valentina a plecat de acasă la 18 ani și atunci am fost distrusă. În toți acei 18 ani ea a fost cea mai apropiată persoană, de care nu mă despărțeam aproape deloc, cu excepția deplasărilor mele în cadrul concertelor.
Dar, ca orice mamă, a trebuit să trec peste pentru că nu era vorba despre mine, ci despre viitorul ei. Cred că orice om trebuie să călătorească mult, să vadă și alte lumi, și ce se mai întâmplă în curtea vecinului pentru că asta, de fapt, face diferența între o persoană deschisă și una inhibată. Știam că o să-i fie greu dar greutățile ne întăresc, până la urmă.
Este independentă, da. Nu am ce sfaturi să-i dau pentru că doar ea știe cum e cel mai bine.
Ce altceva dorești să îi lași moștenire fiicei tale?
Tot ce nu am eu: vreo doua-trei case, o mașină de lux, diamante și o pădure de brazi pe malul oceanului și o carte scrisă de mama ei.
Valentina Pundev
Valentina, ești foarte cunoscută în mediul online, unde mii de oameni te urmăresc și te apreciază zi de zi. Ai spus despre conținutul tău că e mai mult simțit decât gândit. Care sunt, din punctul tău de vedere, motivele pentru care oamenii apreciază tipul acesta de activitate pe Social Media?
Consider că întotdeauna când o persoană este întru totul autentică și se prezintă exact așa cum e, oamenii o să graviteze în jurul ei. Consider că ce fac eu este exemplificarea pusă în practică a ceea ce am spus anterior. Ați menționat că, în ceea ce privește conținutul meu, acesta este mai mult simțit decât gândit, ceea ce este cu totul adevărat, însă nu mereu pentru mai bine. În cei doi ani ai mei în online, am realizat că nu aș putea să nu fiu în totalitate eu.
Înainte de terminarea facultății ți-ai deschis propriul business. Cum a venit această decizie?
Proiectul „Maison Margele” a făcut parte din licența mea. Ideea mi-a venit când mi s-a spus la facultate că ar exista opțiunea de a absolvi cu propriul meu business. Dintotdeauna mi s-a părut interesantă ideea de a-mi crea propria afacere și mă bucur că am reușit să o fac mai devreme decât mă așteptam.
Ce consideri că ai moștenit de la mama ta, indiferent că vorbim de partea personală, de business sau de activitatea ta din online?
Ar fi ușor să răspund cu trăsături evidente, dar prefer să împărtășesc cu voi ceva mai adânc, de care nici eu nu sunt sigură ca ar avea sens.
Lucrul principal pe care l-am moștenit de la Alexandrina este capacitatea de a trăi în propria-mi lume. O să încerc să explic. Toate lucrurile creative pe care le vedeți și pe care le fac pornesc strict din mintea mea.
Încurajată de mama mea, niciodată nu am stat să mă uit stânga sau dreapta sau să mă compar cu altcineva. Acesta fiind și motivul pentru care nu am fost și probabil nici nu voi fi niciodată afectată de părerile oamenilor din jur.
Cum ai descrie, în câteva cuvinte, relația pe care o ai cu mama ta?
Un haos plin de iubire.
Care sunt cele mai important sfaturi pe care mama ți le-a oferit?
Să cred mereu în mine și că absolut orice este posibil atâta timp cât mă dedic în totalitate acelui lucru.
Care sunt activitățile pe care le faceți cel mai des împreună?
Activitatea noastra preferata este mersul la târguri de antichități. Oriunde e un târg în România, ori am fost, ori probabil o să ne vedeți acolo.
Dacă ar fi să o caracterizezi pe mama ta în câteva cuvinte, acestea ar fi:
Alexandrina este un artist în toate sensurile cuvântului și pilonul meu principal de susținere.
—
Interviul a fost publicat in Revista print The Woman (Moștenirea/Spring 2022).
Revista poate fi comandată de pe site-ul www.thewoman.ro (transportul este gratuit).
—
Editor: Mara Rusu
