Deși desena de multă vreme, Ioana Tocoaie a luat decizia de a-și consolida drumul în lumea artei, la finalul studiilor gimnaziale. Astfel, a ales Liceul de Artă din Sibiu și mai apoi Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, iar lucrările sale au început să „iasă la lumină”, nemaifiind doar finalizate și îndosariate.
Ne povestește că în prezent se află într-un proces de consolidare a parcursului ei din ultimii 3 ani: „Am urcat o treaptă afirmând că-mi doresc să urmez arta, și de atunci urc constant”. Îi place să picteze după lăsarea serii, spunându-ne că acela este momentul în care poate fi prezentă cu adevărat, în atelier, doar ea cu ideile sale și operele sale au mereu în centru personajul feminin – „propria oglindire”.
Am stat de vorbă cu Ioana despre călătoria ei ca artist, despre începuturi, evoluție, prezent, dar și cum s-a schimbat din momentul în care a devenit mamă. Ne-a vorbit despre stilul pe care îl abordează, cum și de unde se inspiră și despre rolul publicului în operele sale. Ne-a mărturisit că simte nevoia de mai multă încredere în artiștii emergenți, o bună modalitate fiind integrarea artei în spații neconvenționale: „Este necesar să scoatem din ateliere operele noastre și să le arătăm unui public.. și nu întotdeauna celui avizat. Ceea ce se întâmplă în prezent la Meron este un prim pas”.
Te-am descoperit în cadrul expoziției ”UNSEEN BY THE NAKED EYE”, găzduită de Meron Horea. De ce acest titlu al expoziției? Descrie-ne puțin piesele expuse.
Lucrările din cadrul expoziției transpun o lume ireală, fantastică, un periplu într-un univers paralel, într-o lume onirică, a viselor. Din acest context am preluat și titlul ce nu sugerează altceva decât accesarea unui tărâm al lucrurilor nevăzute. Ele sunt compuse din fragmente recognoscibile, asamblări de elemente, deformări, juxtapuneri toate contopite cu ajutorul spontaneității.
Lumea fantastică transpusă are în centrul ei femeia, un element supradimensionat și transpus cu ajutorul unor colaje de forme. Ca o reîntregire a tabloului final, animalele distorsionate sau obiectele transpuse pe pânză dau un context personajului principal, asemenea unei scenografii teatrale.
Cum a arătat prima ta întâlnire cu arta? Care a fost momentul în care ți-ai dat seama că asta vrei să faci?
Contrar multor povești auzite și micilor istorioare citite despre alți artiști, eu am aprofundat interesul asupra picturii la finalul clasei a 8-a. Perioada a coincis cu etapa de alegere a liceului. Cu doar trei luni înainte am luat ferma decizie de a urma Liceul de Artă, o adevărată surpriză chiar și pentru cele mai apropiate persoane, părinții.
Desenam în liniște și după finalizarea lucrărilor le îndosariam fără să le arăt multor persoane.
Am urcat o treaptă afirmând că-mi doresc să urmez arta, și de atunci urc constant.
Ai urmat cursurile Liceului de Artă din Sibiu și apoi cele ale Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca. Cum ai descrie perioada studiilor? Crezi ca poți deveni un artist apreciat fără studii de profil?
Perioada studiilor aș oglindi-o prin cuvintele evoluție și aprofundare. Am fost unul dintre studenții care după finalizarea orelor de atelier mai voiau sa lucreze puțin, fie ca vorbim de pictat în mica mansardă a părinților mei sau în garsoniera ce m-a găzduit în Cluj. Am căutat constant să dobândesc noi aptitudini, cunoștințe. Nu am fost privată de ieșiri, însă am iubit ceea ce făceam și am uitat de ele.
Acum uitându-mă în trecut constat că în liceu a luat avânt o dorință în a demonstra că pot să fac artă. Iar facultatea a fost un periplu în a mă regăsi pe mine, învățând să apreciez timpul petrecut pictând. Astfel, lucrarea finală poate să fie în antiteză cu schița inițială și cu multe alte lucrări și idei pe lângă.
Artist/pictor nu te fac anumite studii de profil, însă ele pot influența demersul tău artistic. Prin provocări te pot influența și ajuta să descoperi modul de lucru în care te regăsești.
Ce ne poți spune despre stilul tău artistic? Cum ți-ai conturat de-a lungul timpului acest stil și cum a evoluat pe parcurs?
Ceea ce fac în prezent este o consolidare a ultimilor 3 ani de studii. Totul a pornit de la un colaj realizat digital și uitat în calculator, urmat de imaginea întipărită în minte și încercarea mea de a transpune pe pânză ce-a mai rămas în gând. Nu este o oglindire fidelă a unei schițe, și asta apreciez la etapele realizării unei lucrări. Îmi dau frâu liber, lucrez în paralel pe diferite suprafețe, suprapun imagini văzute în decursul zilei. Este un joc în care mă las condusă de spontaneitate.
Am convingerea că ceea ce fac în prezent poate fi o etapă, și este normal să fie așa. Sunt într-o continuă căutare, fapt ce poate duce la nașterea unor noi idei.
Din perspectiva unui neavizat lucrările tale sunt vii si pline de culoare, privitorul experimentând stări de surpriză la primul contact cu operele tale. Ce crezi că spune portofoliul tău despre tine? Ce dorești tu să transmiți publicului prin creațiile tale?
Primul impact pe care il are privitorul văzând lucrările mele, consider că este unul de „niciodată văzut”, consumând spectacolul vizual înainte de a-l descifra. Asta datorită abordării și a fragmentelor preluate din lumi diferite, aflate în antiteza ce se descotorosesc de orice simetrie, abătându-se voit de la reguli.
Un hazard sau un univers paralel constituit după legile visului, așa aș defini întregul demers pictural. Lucrările mele, indiferent de tema sau subiectul abordat, reprezintă o detașare aparent ilogică de imaginea fidelă a realului.
Întotdeauna m-a fascinat implicarea privitorului în lucrările mele deoarece acesta este obligat să-și folosească propriul bagaj de cunoștințe pentru interpretarea firului narativ. Suculența lucrărilor mele constă tocmai în diferitele abordări pe care acestea le primesc din partea privitorului ce se lasă transportat în scenografiile teatrale create.
Îmi doresc să transmit un joc de forțe, de lumini, stări, o poezie vizuală contaminată de o cromatică puternică ce aduce în prim plan personajul feminin omniprezent. Propria oglindire.
De unde te inspiri pentru a crea? Care sunt pașii, să le spunem, pe care îi urmezi înainte de a începe să creezi? Cum știi că ești „suficient de pregătită” să pui pensula pe pânză?
Niciodată nu sunt suficient de pregătită pentru a începe o lucrare, și este fascinant să spun asta. Nu știu care va fi rezultatul final, ce cromatică voi aborda sau câte elemente voi transpune. Știu însă că voi parcurge un periplu până să ating rezultatul final.
Pornesc de la o idee, sau mai multe elemente pe care le contopesc doar lucrând. Sunt influențată de imaginile văzute în timpul zilei, elemente, fotografii, fragmente citite sau colajele de imagine pe care le realizez în orice moment al zilei. Mă folosesc de colajul de imagine drept exercițiu imaginativ, niciodată nu se regăsesc transpuse fidel pe pânză. Imaginea impregnată în minte, contopită cu multe alte elemente uneori alese voit, alteori realizate spontan ajung să fie transpuse pe suprafața albă. Mă opresc în clipa în care consider că am epuizat subiectul, contrar faptului că las unele suprafețe nelucrate.
Împărtășește-ne câteva detalii despre procesul creației: cât durează să termini o operă, cum îți împarți timpul, cum te simți când pictezi și cum îți găsești starea necesară pentru a crea.
Mă las influențată de tot ceea ce mă înconjoară fie că vorbim de elemente simple, de povești auzite, experiențe trăite. Consider că acesta este primul pas în procesul creației. Ulterior le transpun în schițe, colaje, desene pe care le am constant impregnate în gând și care sunt un reper în consolidarea compozițiilor mele.
Faptul că lucrez în paralel pe diferite suprafețe mă ajută să transpun subiecte și să nu uit detalii, fragmente pe care îmi doresc să le utilizez.
Abordarea pe care o am asupra artei se folosește de fantastic, o unealtă remarcabilă ce mi-a permis să reconfigurez teritoriul vizibilului, într-unul imaginar, al posibilului.
Nu-mi impun limite compoziționale, cromatice sau de suprafață, pun accent pe întreg proces ce naște alte schițe, idei, conexiuni.
Încă din liceu apreciam să lucrez odată cu lăsarea întunericului deoarece atunci pot fi doar eu cu ideile, fără întreruperi, pot fi cu adevărat prezentă. Obicei pe care mi l-am păstrat și în prezent.
Operele tale au în centru o figură feminină. De ce nu lipsește niciodată aceasta? A fost asa dintotdeauna? Cum te raportezi tu la feminitate?
Figura feminină omniprezentă este o oglindire asupra propriei persoane. Element pe care îl utilizez în cadrul lucrărilor din ultimii 4 ani. Partea feminină este reprezentată și prin detalii precum plantele grandioase ce inundă de multe ori suprafața pânzei sau protecția oferită animalelor, fie și ele fantastice. Nudul din picturi nu născocește erotism sau idei de neimaginat, ci prin complexitatea, poeticul liniei, sau jocul de pete și forme te poartă dincolo de corp. Încerc o poetizare a decorului cotidian prin transpunerea egalității dintre forme, aducând în prim plan mișcările feminine corporale în desfășurarea lor.
Această transpunere a pornit din dorința mea de a mă regăsi. Apreciez puterea feminină, și acum că sunt mamă, am ajuns să mă identific întru totul cu ceea ce transpun.
Vorbind de partea mai puțin plăcută a artei, cea financiară, cum vezi tu acest aspect? Este nevoie de mai multă susținere pentru sectorul creativ? Care consideri că sunt posibilele soluții?
Consider că este necesară acordarea încrederii și în artiștii emergenți sau chiar studenți. Exista un număr mare de galerii ce se focusează pe creșterea unui artist preponderent, fără să se uite împrejur. Ar trebui să ne îndepărtăm de crearea unei competiții și de divizarea artiștilor.
Eu pun accent pe procesul creativ și am încredere în ceea ce fac și în parcursul meu cu pași mărunți în sfera artei. Mi-aș dori să ofer o soluție în ceea ce privește susținerea unui număr cât mai mare de artiști aflați în plină evoluție, însă nu dispun de resursele necesare.
Însă pot confirma că integrarea artei în diferite spații neconvenționale poate ajuta la consolidarea contactului dintre un om simplu și arta. Este necesar să scoatem din ateliere operele noastre și să le arătăm unui public.. și nu întotdeauna celui avizat. Ceea ce se întâmplă în prezent la Meron este un prim pas.
Cum s-a schimbat perspectiva ta asupra artei și a muncii tale de când ai devenit mamă?
E fascinant modul în care statutul de mamă mi-a influențat percepția asupra artei. În decursul zilei sunt mamă cu normă întreagă deoarece îmi doresc să fiu prezentă pentru fiul meu în orice moment, iar seara mă detașez de realitate și mă apuc de pictat. Faptul că am un timp limitat în spațiul de lucru mă face să fiu mult mai prezentă, să mă bucur mai mult de timpul petrecut cu pensula în mână.
Pe de altă parte, în seria de picturi la care lucrez a mai apărut un personaj și anume copilul. Inspirate din „Madonna cu pruncul”, transpuse în cadre diferite și utilizând același colaj de fragmente, însă rezultând în ansamblu o imagine comună vieții mele actuale.
Ce crezi ca te motivează să pictezi? Crezi că este nevoie de un drive interior? Sau nevoia de exprimare „te impinge” să pictezi?
În ceea ce mă privește pe mine, chiar dacă este necesar să-mi gestionez timpul cu grijă pentru că nu-mi doresc să pierd niciun moment al zilei, dorința de a-mi transpune ideile mă face să-mi ratez somnurile de cele mai multe ori. Este solicitant, dar nu greu. Este împlinitor să pot fi prezentă pe toate fronturile, mamă, femeie, pictoriță, soție.
Și cred că din acest cumul de evenimente petrecute în jurul meu îmi trag seva de lucru.
Ce ar însemna pentru tine un apogeu al carierei tale? Care sunt planurile pe următorii ani?
Consider că dacă ne stabilim un reper atât de îndepărtat numit „apogeu”, uităm de etapele intermediare, de micile obiective și reușite.
Îmi doresc să lucrez la fel de mult și să-mi ofer timp de liniște, de analiză și evoluție treptată. Nu aș ști cum să gestionez un salt mare, și am încredere în pașii mici pe care îi parcurg.
Un plan pe care îl am constant în vizor este să ies cu lucrările din atelier, să ofer privitorului posibilitatea de a vedea ceea ce eu realizez, nu doar în fotografii.
Opera ta preferata: Întotdeauna ultima
De ce? – Deoarece întrunește ultimele stări, gânduri, idei avute
Artistul favorit: Dana Schutz
O zi în atelier descrisă în 3 cuvinte: Spontaneitate, poezie vizuală și muzică bună
O experiență pe care ai recomanda-o oricui: În momente de impas, de blocaj creativ mă folosesc de o pânză albă și ochii închiși, dând frâu liber mâinii și pictând cu gândul. Este o adevărată terapie prin spontaneitate, pe care o recomand oricui.
Note to self: Ai curaj, mamă, pictoriță și femeie!
Credit foto copertă: Perju Florin
–
Editori: Crina Ciocian și Mara Rusu