Irina Georgescu este Director Executiv al Asociației Open Minds, o organizație neguvernamentală care facilitează accesul organizațiilor în comunitățile subreprezentate din România, prin dezvoltarea de programe de Diversitate și Incluziune în arii multiple: de la femei în poziții de conducere, neurodiversitate, diversitate de gen și migranți la incluziunea persoanelor cu dizabilități și diversitate generațională.
Irina ne spune că în momentul în care a crescut mare a conștientizat că poate să facă bine și având un alt job, decât cele la care te gândești inițial când spui că vrei să salvezi lumea. Toate rolurile sale profesionale de până acum au pregătit-o pentru cel pe care îl are astăzi în cadrul Open Minds.
Ne-a povestit astăzi despre Diversitate și Incluziune – ce presupun acestea, cum sunt integrate în companii, de unde ar trebui să pornească educația înspre acestea și care este rolul nostru, al tuturor. La finalul lunii noiembrie, Open Minds a organizat Conferința despre Diversitate și Incluziune, despre a cărei organizare, provocări și rezultate ne-a povestit Irina în acest interviu.
Irina, în cadrul experienței tale anterioare te regăsim ca „PR & Communication Officer”, „Project Manager” sau „UX Researcher”. Cum s-a conturat pentru tine povestea Asociației Open Minds?
Cine nu și-a dorit vreodată să facă bine? În copilărie cu toții ne doream să fim eroi, să salvăm lumea. Când eram întrebați ce vrem să devenim când vom crește mari, cei mai mulți dintre noi răspundeau doctor, polițist, bucătar, avocat.
Mai târziu, când am crescut mare, am realizat cât de mult bine pot face și din prisma altor roluri sociale, direct de la firul ierbii. Și asta fac de peste 13 ani. Mi-a plăcut diversitatea, inclusiv în viața profesională, pentru că toate experiențele ne formează și ne ajută să devenim mai buni. Rolurile mele anterioare, ca „PR & Communication Officer”, „Project Manager” sau „UX Researcher”, contribuie la Irina de astăzi, fiindcă mi-au oferit contextele în care să-mi conturez multe dintre abilitățile necesare rolului din Asociația Open Minds. Este o continuare firească a activității mele din sectorul neguvernamental, public și din sustenabilitate.
Care sunt scopul și misiunea Open Minds? Cum privești viața în ONG?
Asociația Open Minds a venit cu un scop clar: facilităm dezvoltarea de programe de diversitate și incluziune prin aducerea la aceeași masă a organizațiilor, companiilor și comunităților care pot contribui și beneficia, în același timp, de valoarea acestora. La Open Minds nu ne raportăm la acțiuni punctuale, ci la programe, fiindcă, după cum știm, este nevoie de timp pentru a produce schimbări sociale pozitive și de durată. Ne dorim să deschidem mințile, ceea ce vine la pachet nu cu un deadline stabilit, ci cu acțiuni concrete: proiecte care conectează forțele companiilor cu nevoile și resursele comunităților locale.
Viața în ONG e diversă și cu provocări, ceea ce ne face cu atât mai inventivi și mai creativi în a găsi soluții eficiente. Trăim mereu cu presiunea, destul de puternică, de a crea impact pozitiv REAL în societate, deci cu responsabilități infinite. Un ONG este ca un acoperiș sub care ai vrea să-i adăpostești, dacă s-ar putea, pe toți oamenii, toți având nevoi multe și diverse. Dar când ai lângă tine colegi și parteneri care vor cu adevărat să facă bine și care dau mai departe din ce au și din ce știu, atunci chiar se pot face schimbări reale, în bine.
Asociația a organizat, la finalul lunii noiembrie, Conferința despre Diversitate și Incluziune. Cum a venit ideea organizării unei conferințe? Care au fost temele? Cine au fost speakerii și cum i-ați ales?
Ideea conferinței a venit din realitatea de pe teren. Nu a fost un „Aha! moment”, pentru că o astfel de conferință este de mult necesară și era în planurile Open Minds și Exploratist. Cu background-ul nostru din comunități și prezența constantă în rândul organizațiilor din România, am decis, alături de Andrei Petran, Președintele Asociației Open Minds și Managing Director Exploratist (agenția care a înființat asociația), să lansăm prima ediție a „Conferinței despre Diversitate și Incluziune | O experiență Open Minds” – un spațiu în care ne dorim ca fiecare persoană interesată de D&I să găsească inspirație și extra-motivație.
Am creat un cadru experiențial, în care oamenii să simtă și să trăiască ceea ce învață, și am abordat 6 teme de discuție: Reprezentarea femeilor în poziții de leadership, Diversitate generațională, Incluziunea persoanelor cu dizabilități, LGBTQIA+, Neurodiversitate, Migranți – toate raportate la universul Diversității și Incluziunii. Am mai discutat și despre legătura dintre AI și ESG, despre cum dezvoltăm politici publice empatice, despre rolul D&I în terapie și despre multe altele.
Pentru fiecare dintre aceste teme am avut alături de noi specialiști și experți cu voci puternice, reprezentanți atât din partea unor organizații importante, cât și ai comunităților subreprezentate, precum: Cori Cimpoca (Fondatoarea MKOR), Roxana Andrei (HR Director, Brink’s România), Ciprian Stănescu (Președinte Social Innovation Solutions), Mara Calista (Membră a Camerei Deputaților), Bogdan Florișteanu (HR Director, Heineken România), Remus Anghel (Cercetător la ISPMN), Matei Stănculescu (Psihoterapeut, Eka), Roxana Crăciun (Advisory Board Member în cadrul Business Women Forum Romania), Ionuț Oprea (Fondator Studiourile Ferentari), Iris Popescu (Arhitect specializat în proiectare incluzivă și accesibilizare), Tedy Necula (Regizor și Producător de filme și publicitate inspiraționale), Marina Gainova (People and Culture Director, Coca-Cola România), Radu Bordea (Strateg DEI, IBM), Cristina Săracu (Strateg DEI și activist LGBTQIA+), Mihai Păun (People & Cultures Operations Manager, Philip Morris International), Monica Zdrancota (HR Director, McDonald’s România) și Larisa Bucur (Co-founder și Director Executiv, Asociația Down Plus București.
Cum se raportează companiile la Diversitate și Incluziune în 2023? Care sunt aspectele pozitive și unde mai avem de lucrat?
Companiile învață odată cu societatea. Oamenii încă nu sunt conștienți de beneficiile diversității și pentru mulți nu este clar la ce se referă.
Dacă ne uităm la studiul MKOR realizat anul acesta, vedem că 77% dintre angajați nu au beneficiat de traininguri pe teme de diversitate și incluziune în 2023, semn că diversitatea nu face, încă, echipă cu incluziunea. Realitatea e că în organizații întâlnim aceleași bariere precum cele de care ne lovim pe stradă, fiindcă suntem oameni și ne luăm prejudecățile peste tot.
Companiile mari sunt cele care alocă, preponderent, bugete destinate implementării programelor D&I. Dar, undeva, pe drum, încă se mai pierd aspecte importante, cum ar fi design-ul incluziv al clădirilor în care organizațiile își desfășoară activitatea – de la arhitectură și configurarea spațiului, până la elemente fizice de asistență (în cazul persoanelor cu dizabilități).
În ceea ce privește IMM-urile, companiile mijlocii și cele din sectorul public, dincolo de resurse, acestea au nevoie și de curaj. La nivel organizațional, aspectele de D&I trebuie promovate începând cu top management-ul, inclusiv prin traininguri speciale, pentru că susținerea din partea leadershipului va asigura resurse, îi încurajează și îi inspiră pe angajați, creând, în același timp, și un cadru de siguranță psihologică.
Ce mă bucură, însă, e că există o tot mai mare conștientizare a nevoilor de diversitate și incluziune ale acestor comunități! Iar directorii de resurse umane, de exemplu, își îndreaptă atenția către implementarea politicilor incluzive de recrutare și management al carierei, crearea de comunități interne ERG și alte programe de diversitate și incluziune.
În calitate de organizator al unei conferințe, cum vezi importanța acordării de interes din partea companiilor și implicit a unor bugete din partea acestora în implementarea de politici D&I?
Văd aceste mișcări ca fiind firești. Mi-aș dori ca ele să se întâmple pentru ca oamenii să conștientizeze importanța acestor demersuri și să își dorească să producă schimbări cu impact și cu sens, nu doar din obligativitate sau pentru aliniere la trendurile globale, respectiv la standarde europene. De altfel, nu e suficient ca organizațiile să acorde bugete dacă nu integrează principiile și comportamentele de D&I în cultura organizației și în procesele de business și, mai ales, dacă nu dezvoltă instrumente de măsurare a progresului de implementare a politicilor și/sau programelor D&I. Open Minds abordează holistic diversitatea și incluziunea, oferind perspective în oglindă și o imagine 360 de grade a domeniului. Cum spuneam, vrem să fim acel pilon strategic și veriga de legătură dintre organizații, ONG-uri și comunități, pentru a dezvolta parteneriate cu impact.
Mă opresc puțin asupra persoanelor cu dizabilități. La conferință, cei prezenți au aflat cu stupoare că în România există 780.000 de persoane cu dizabilități, dintre care doar 17.500 sunt angajate, și că majoritatea companiilor preferă să plătească taxa anuală pe dizabilitate în detrimentul angajării acestora. Astfel, în fiecare an se strâng 457 milioane de euro din taxa pe dizabilitate, bani care nu ajung direct la oamenii care au nevoie de ei. Deci, nu e doar despre resurse. Chiar ne spunea Tedy Necula că în România există peste 5.000 de unități protejate, în care oamenii furnizează diverse servicii pentru companii. Supărător e că sprijinirea acestora este greșit interpretată ca fiind un act de caritate, când, în realitate, este o colaborare B2B și ar trebui privită și tratată ca atare.
Care au fost provocările în organizarea unei conferințe pe acest subiect?
Este un subiect pe care încă îl dezbatem și noi intern, fiindcă, de-a lungul comunicării conferinței, am întâmpinat câteva bariere, la care ne așteptam de altfel. În această călătorie a normalizării dialogului pe teme D&I în societatea românească îți asumi că te lupți să demontezi tabu-uri și prejudecăți. Provocări au fost multe, de la atragerea resurselor, promovarea conferinței în presă și în rândul creatorilor de conținut, până la factorii imprevizibili din ziua conferinței. Inițial ne-am dorit ca evenimentul să includă și ateliere și sesiuni imersive, însă am realizat că în prima ediție era important să ne concentrăm pe informație și conținut cu aplicabilitate largă, care să răspundă întrebărilor, curiozităților și nevoilor celor interesați.
În același timp, conferința în sine a fost o provocare. Am atins 6 teme delicate, pentru care a trebuit sa alegem speakeri relevanți, care să rezoneze cu subiectele, să aibă legătură cu ele și să fie, ei înșiși, modele de bune practici pentru participanți.
O provocare a fost și faptul că în dimineața conferinței am fost nevoiți să decalăm programul ca urmare a restricțiilor de circulație cauzate de repetițiile trupelor militare pentru parada de 1 Decembrie. Ne-a fost teamă că oamenii nu vor mai dori sau nu vor mai reuși să ajungă la eveniment. Cine mai vrea să stea în trafic cel puțin o oră? Iată că 300 de persoane au demonstrat că și-au dorit această conferință și că se poate. Sunt recunoscătoare tuturor celor care au acceptat să susțină și să facă parte dintr-un proiect atât de necesar și în care noi am pus suflet!
În opinia ta, cum putem face locurile de muncă cu adevărat incluzive? Vorbind despre diversitate, cunosc românii beneficiile acesteia?
Un prim pas este fix acesta: să facem cunoscute beneficiile diversității publicului larg. Ce nu înțeleg, încă, multe organizații este că 67% dintre potențialii angajați iau în considerare diversitatea și incluziunea atunci când își caută un loc de muncă, astfel că politicile de D&I ale unei organizații câștigă încrederea candidaților și cresc dedicarea și loialitatea angajaților.
O altă cifră interesantă arată că 40% dintre angajații români nu știu cine sunt persoanele responsabile pentru inițiativele de D&I în organizațiile în care lucrează. Asta înseamnă că este nevoie de mai multă comunicare în organizații și de implicarea angajaților în implementarea politicilor și practicilor de D&I. De asemenea, conform MKOR, cele mai comune limitări sociale în acceptarea diversității la locul de muncă sunt prejudecățile și ignoranța, așa că este timpul să lucrăm cu toții, individual și împreună, la eliminarea lor.
Privind puțin înainte de angajare, care consideri că sunt motivele pentru care educația pe teme D&I ar trebui să înceapă în școli? Care este rolul părinților în cadrul acesteia?
Familia și școala sunt două influențe puternice în viața unei persoane. Cultivarea unei atitudini deschise, empatice, orientată spre înțelegerea diferențelor este de dorit a se întâmpla cât mai din timp. În unele cazuri, familia este primul univers pentru formarea unui spirit incluziv. În același timp, școala oferă un cadru instituționalizat pentru învățare și formare și de aceea este important ca o parte din conținutul livrat să contribuie la dezvoltarea capacității de a înțelege beneficiile diversității. Totodată, e important ca școala să formeze oameni în spiritul diversității și incluziunii, adică oameni empatici, deschiși, buni comunicatori, cu respect și curiorizitate față de diferențe, oameni care au o gândire constructivă și care doresc ca tuturor să le fie bine. În plus, în unele cazuri, școala are puterea de a îmbunătăți perspective mai puțin incluzive deprinse în familie.
În același timp, există părinți și bunici care se tem să-și trimită copiii la școală de teamă că vor fi hărțuiți și umiliți. E nevoie de schimbări în abordarea didactică, iar profesorii și părinții trebuie să fie instruiți, să știe cum să reacționeze și cum să gestioneze astfel de fenomene. E nevoie de colaborare între părți și de înțelegerea mecanismelor psihologice și emoționale ale tuturor celor implicați. Așa se creează soluțiile. Din fericire, D&I nu mai este un subiect care să se discute cu ușile închise.
Consideri că este important pentru Generația Z ca organizațiile să fie orientate spre aceste practici și valori? De ce?
Un mare DA! Tinerii din Generația Z au toleranță 0 față de lipsa unor astfel de practici în organizații și reacționează imediat dacă devin victime ale bullying-ului sau dacă sunt martori în contexte discriminatorii. De altfel, diversitatea generațională este o temă importantă pe care am abordat-o în cadrul conferinței. E important să avem încredere în tinerii din Generația Z și să înțelegem că pot veni cu așteptări și nevoi diferite. Iar pentru că Generația Z înseamnă 13 ani +, e esențial să înțelegem că vorbim despre tineri care au nevoie și de orientare în carieră. Asociația Open Minds acoperă acest gap, prin ateliere, programe și exerciții de empatie care le cultivă încrederea în sine, în talentele și abilitățile lor.
Care au fost așteptările cu privire la conferință? Dar dacă vorbim despre viitor, cum arată planurile pentru Open Minds?
Ne-am dorit ca oamenii să vină și să fie cu mintea și cu inima deschise. Am vrut să stăm umăr lângă umăr, fără diferențieri, și să spargem bulele sociale în care trăim.
Am gândit evenimentul ca pe un mix între date și informație, pe de o parte, și emoții și poveste, pe de altă parte – un mix care a susținut, în egală măsură, învățarea și empatia, și i-a menținut pe participanți atenți și implicați. Ne bucură foarte mult ceea ce am reușit să realizăm în această primă ediție a Conferinței despre Diversitate și Incluziune, de anul acesta – care este și anul înființării asociației. Bucurie care vine la pachet și cu multă responsabilitate! Iar pentru că ne dorim ca această conferință să fie o experiență recurentă, în paralel cu programele pe care le desfășurăm în comunități, deja pregătim următoarea ediție a conferinței.
Acum am făcut o primă invitație la parteneriat. Am arătat că resursele financiare ale companiilor trebuie unite cu expertiza ONG-urilor și aliniate la nevoile comunităților. Acesta este circuitul D&I în societate. E nevoie de un sat ca să crești un copil. Așa e și în cazul nostru: ca să creăm un viitor echitabil, în care diversitatea să fie valorizată și fiecare om să se simtă inclus, e important să ne implicăm cu toții în acest circuit al D&I-ului. Împreună, trebuie să facem trecerea de la gândul incluziv la comportamentul incluziv!
–
Editor: