Jurnal de antreprenor by Ilinca Păun, CEO The Entrepreneurship Academy

Ilinca, nu mai avem lapte, cum facem?” Simplitatea întrebării m-a făcut să zâmbesc. Trecusem de greul procesului de adaptare la mediul antreprenorial, eram deja de 3 luni aici. Eram manager al unui program în educație, deschis împreună cu prieteni în 2015. Mai precis o facultate de business, The Entrepreneurship Academy.

Antreprenor în educație…ce idee…

M-am băgat în treaba asta din pasiune pentru educație și de dragul de a preda și de a lucra cu tineri. Poate pentru că voiam să contribui la viitorul lor altfel, poate pentru că ei păreau să creadă mai ușor ce spun și mă încărcau cu energie privindu-le seninătatea. Poate că nu mai voiam presiunea de corporație, cea în care să dovedesc zi de zi că sunt un manager excelent, chiar și când nu am chef sau nu am putere să o fac. Poate că munca în corporație storsese ce era mai bun din mine, și eu din ea și nu mai aveam ce să ne spunem valoros. Ca într-o relație, e un punct când știi că s-a terminat, că dimineața nu mai vrei să te duci acolo, ci dincolo. Aveam o amantă de 2 ani, pe care o vizitam săptămânal, deși o doream zilnic. Cumva voiam să mă și căsătoresc cu ea.

M-am dus ca CEO la The Entrepreneurship Academy deschisă la minte, cel puţin așa am crezut. Dar am descoperit câte convingeri, obiceiuri, prejudecăți și sisteme mentale create în 18 ani de corporație aduceam cu mine.

Colliers Intl mi-a fost corporație, tată și mamă, prieten și iubit pentru 10 ani, dar și copil pentru cei din urmă 8 ani, cât am fost CEO. Am plecat fiind convinsă că pot replica ceea ce lăsam în urmă și că parcursul va fi la fel. Poate că pot, dar nu știu dacă asta e util cuiva.

În primele zile m-a frustrat că e diferit. Prea diferit, prea ca la start-up. Mă simțeam cu mâinile legate. Voiam să fac multe și nu reușeam nimic. Nu era nicio persoană care să cumpere lapte, banii erau drămuiți și deciziile nu aveau precedent, nu puteai previziona, nici bugeta bazat pe trecut. Nu aveam loc de parcare, nici asigurare medicală, nici asistentă personală. Mă gândeam des la ea.

Și la colegii experți de la Colliers, care știau pe dinafară piața, clienții și aveau răspunsul corect la orice. Știau ce se poate, ce nu și cum merg lucrurile în industrie.

La EA părea greu, descopeream zi cu zi cum să facem lucrurile, zilnic se auzea Evrica! sau Ooops!. Te trezești și iei săpăliga, alegi un loc în mână și începi să sapi, sperând să dai de aur. Nu ai resurse să validezi înainte că e aur acolo, nu s-a inventat echipamentul pentru asta. Și chiar dacă s-a inventat, nu ai avea bani pentru el.

Pe toate astea m-am ferit să i le spun unui prieten drag.  El e unul dintre mulți care au gândit, dar singurul care a avut curajul să mă întrebe direct, când l-am anunțat că plec de la Colliers în educație: “Auzi, acum spune drept, te-au dat afară?”. Cum să lași un statut, un venit, o companie serioasă, pentru un start up în educație? Sună irațional pentru mulți. Mai ales pentru bărbați. Fără să fiu feministă de fel, mai degrabă opusul, femeile au fost mult mai încântate de ideea mea decât bărbații. Sau poate au fost mai sincere cu ele și au zis: “ce cool, ce valoros pentru noi toți, pentru România, mi-ar plăcea să am puterea să fac asta, grozav că tu reușești”.

În privat am primit multe emailuri (gender balanced ca număr), cu mesajul : „poate pot ajuta și eu în vreun fel, m-ar bucura mult”.

Următoarele luni am înțeles cu adevărat ce valoros este EA pentru mine și mulți alții. M-a pasionat întotdeauna să mă gândesc la idei de business și la companii, la ce fac și cum fac de le merge bine… sau prost. Și văd aici, la EA, niște elemente care mă bucură mult.

42525456_1164392110393672_5629458500095574016_o

Aici e foarte bine, chiar și iarna, pentru că oamenii au căldură la ei tot timpul. Pe chipuri vezi doar prietenie și intenții bune. Sunt tineri și adulți, la grămadă, în bucătărie mâncând și râzând. Apoi, discută idei de business și își recomandă cărți și alte articole unul altuia. „Pot să te ajut cu ceva?” se aude pe holuri ca un refren la o poezie scrisă de mai mulți deodată.

Orice idee merită testată, nimic nu se dă la o parte pentru că „la noi nu ar merge”. Învățam să testăm cu puține resurse, ca să ne putem opri la timp, fără pierderi mari. Nu e nimeni expert, toți suntem exploratori. Echipa nu se uită la mine pentru decizii, eu mă uit la ea pentru a înțelege ce au nevoie.

Nimeni nu își apără scaunul, pentru că avem alte lucruri mai importante de protejat, cum ar fi viitorul României. E un cuvânt mare și sună poate arogant, știu, dar spun cu modestie că ne-am propus să dăm României 100 de antreprenori pe an și suntem destul de determinați să o facem.

Se mai aude ceva dacă ești atent și ciulești urechea. Ceva magic. E dialogul. E un vânt ușor, de progres, ce îți mângâie obrazul. Adică cineva vede o problemă, conversația e despre subiect, la obiect, nu personal, nu e despre putere, nu e despre menajat relația sau politica promovărilor, e despre adevăr, curaj și maturitate. E despre construcție, nu demolare.

Paralizia corporaţiilor în propriile sisteme nu se poate vedea din interiorul lor, doar din afară. Colliers este probabil una dintre cele fericite, pentru că are focus pe autonomie și învățare, dar multe altele mor pe dinăuntru încet, la foc mic, ca broasca din apa încălzită ușor în ibric.

Încercările de a crea sisteme noi care să le îmbunătățească pe cele vechi eșuează lamentabil. Pentru că sistemele noi sunt făcute tot de cei care le-au făcut pe cele vechi. Pot fi exact aceleași persoane sau altele, care se trag din acestea pe lanțul moştenirii de putere, de stil, de idei, de mentalitate. În timp, se complac în mediocritatea de tip “good enough” și caută cu disperare sisteme și oameni care să asigure predictibilitatea, nu succesul.

În primii ani de director la Colliers am fost penalizată de către directorul regional pentru că am avut la sfârșitul unui an un rezultat mai bun decât cel anunțat. Adică am depășit bugetul și am primit o mustrare, pentru că nu am știut să anticipez un succes mai mare, pe care să îl trec în raport. Hilar când te gândești, dar totodată real în multe companii. Încă îmi amintesc de acea discuție cu șeful meu pe regiune. S-a rupt ceva în mine atunci. Am încercat, apoi, ani de zile să dau liber oamenilor din echipă, să simtă că pot și au voie să zboare cât de sus vor și să nu conteze rapoartele. Am reușit, probabil, jumătate din cât mi-aș fi dorit.

Aici la EA – The Entrepreneurship Academy am treabă de altă natură, pentru că aici oamenii zboară sus de felul lor, nu trebuie să le dea nimeni voie. Lucrăm la bază, la fundament. Gândim cum trebuie să arate produsul nostru, cine sunt clienții, de ce să cumpere. Construim value proposition, product market fit, învățam despre cum să construim comunități și despre cum să generăm efecte de tip network.

Am prins gust de antreprenoriat, pentru că e o aventură, în libertate, cu oameni la fel ca mine, pe care o căutăm de mult. În curând se deschide şi prima locație 3House, un co-working start up în care sunt partener. E tare fain sentimentul de creație și început.

Mi-e frică puțin de toate astea, recunosc, mai ales pentru că cer de la mine să fiu în formă, să iau decizii bune, să înțeleg ce se întâmplă și să găsesc soluții.
Mai este riscul de a pierde bani și, mai ales, riscul de a da prea puțin timp și iubire copiilor și celor dragi. Mi-e cel mai teamă de asta, pentru că mi s-a mai întâmplat să mă pierd în propriile angoase profesionale și personale, uitând să îi pun pe primul plan. Iar unele lucruri sunt azi ireversibile. Petrec azi mai mult timp cu ei ca oricând și sper, cumva și cândva, să mă împac cu faptul că în trecut nu am ales bine luptele care cu adevărat meritau câștigate.

Dar cu toate acest riscuri mă simt bine, pentru că sunt ale mele alese și culese personal din univers.

Și sper să fac treabă bună.

 

 

 

 

By Ilinca Păun – CEO The Entrepreneurship Academy

The-Woman-Magazine_Ilinca-Paun

llinca Păun a fost, timp de 8 ani, Managing Director Colliers International Romania și, din luna martie 2018, este CEO al EA- The Entrepreneurship Academy, singura facultate din România și din Sud-Estul Europei, dedicată antreprenoriatului, unde și predă o serie de cursuri.

Parte din board-ul facultații încă de la implementarea acestui concept în România, în urmă cu doi ani, odată cu preluarea noului mandat de CEO, Ilinca își propune: Mandatul meu este de dezvoltare a unei facultăți cu reputație excelentă, care să fie printre opțiunile principale ale tinerilor ce vor o educație modernă, internațională, eficientă, de business aplicat”, asta pentru că dorim ca impactul pe care îl vor avea studenții prin modul lor de a face business să fie pozitiv și să aducă progres sănătos în societate”.