Laura Baldini, fondatoarea brandului cu același nume, ne povestește astăzi despre călătoria numită antreprenoriat. Viața plină de greutăți dinainte de comunism i-a dezvoltat reziliența și creativitatea, calități pe care le consideră necesare în business. Seriozitatea din viața profesională i-a deschis drumul către propria afacere, mărturisindu-ne că adesea găsește bucurie în efort și fiind de părere că singurele limite sunt acelea pe care chiar noi ni le setăm.
Despre începuturile în business, greutățile de pe parcurs și cum a evoluat piața de-a lungul timpului, despre alegeri și planuri de viitor, despre zile de muncă și leadership, dar și despre timp de calitate, în interviu următor.
De unde a venit această pasiune pentru a face business? Ați avut un model în copilărie?
După cum știți, înainte de 1989 nu prea existau antreprenori. Însă, viața aceea plină de minusuri te făcea să-ți dezvolți – vrând-nevrând – niște abilități care mai apoi s-au dovedit a fi atât de necesare pentru a reuși în anii de după 1989: reziliență și creativitatea.
Mama a fost într-adevăr modelul meu, o persoană foarte independentă, care găsea mereu soluții, foarte hotărâtă, pe care nimic nu o oprea sau descuraja. Ne-a responsabilizat de la vârste mici și cred că asta ne-a ajutat foarte mult să ne dezvoltăm în direcția antreprenorială.
Ați pornit pe calea antreprenoriatului încă de la începutul carierei dvs. profesionale? Sau ați cochetat și cu alte domenii înainte de a vă decide să aveți propria companie?
Traseul a fost destul de întortocheat, fără bani și fără experiență. A durat ceva timp până ne-am găsit calea.
La început, înainte să lucrez pe cont propriu, am fost agent de vânzări pentru alte firme. Am făcut de toate: am preluat comenzi, am pregătit marfa, am facturat, am încasat, am livrat. Așa era atunci, fiecare om făcea de toate, orice era nevoie, ca și cum ar fi fost firma lui. Cred că acesta a fost și motivul principal pentru care unul dintre furnizorii firmei la care lucram ne-a remarcat și ne-a întrebat de ce nu ne deschidem propria companie.
Deși nu ne cunoștea decât foarte puțin, ne-a împrumutat banii pentru a lansa firma și așa a început totul. Inițial, am vândut produsele altor companii, iar după câțiva ani, în care am deschis piețe pentru diferite branduri, am decis că a venit momentul să ne dezvoltăm propriile branduri, pentru a fi cu adevărat independenți.
Dintotdeauna, publicul feminin a fost mult mai sofisticat decât cel masculin. Și, totuși, ați plusat în această direcție. Ca o concluzie, s-a dovedit a fi o mare provocare de-a lungul timpului?
Da, dar una frumoasă. Când am pornit în această direcție, ne doream ca dresurile noastre să fie „dresul Coca-Cola”, adică să le găsești în orice magazin, în orice parte a țării. Și la început așa a și fost, aveam o singură linie care conținea doar șapte articole de bază, care ajungeau în peste 20.000 de magazine mici, prin intermediul distribuitorilor – pentru că pe vremea aceea nu existau lanțurile internaționale de magazine.
În anul 2000 am făcut o schimbare majoră, după ce am înțeles că, din păcate, dresurile de damă nu mai erau „pâinea” garderobei feminine – o nevoie de fiecare zi, ci începuseră să devină o „prăjitură” servită doar din când în când. Atunci am decis să lărgim gama de produse, să facem mai multe linii, cu articole mai sofisticate și să mărim numărul de culori – de exemplu linia Colorissima a avut la lansare 63 de culori.
Cum caracterizați publicul feminin din România prin comparație cu publicul feminin din țările vestice? Sunt româncele atente la detalii în materie de modă?
Femeia din România este în continuare mult mai cochetă decât cea din vest. Dar, din nefericire, acest lucru se atenuează din ce în ce mai tare și mai rapid. Asistăm tot mai mult la un proces de „masculinizare” accelerată. Cred că e păcat, deoarece feminitatea este un mare dar, iar dacă e folosită inteligent poate deveni și un mare avantaj.
Cu siguranță, perioada COVID-19 nu a ajutat deloc. După trei ani în care am stat în haine de casă și pantofi fără toc, ne este mai greu acum să ne întoarcem la vechile obiceiuri, chiar dacă vorbim în acest caz de obiceiuri bune.
Considerați că, la nivelul pieței de modă din România, sunt unele aspecte pe care ar trebui să le îmbunătățim?
Dresurile sunt acele accesorii care pot pune în evidență sau pot distruge o ținută. Alegând corect, putem să găsim echilibrul între practic sau comod și feminin, iar lucrul acesta ne va face să ne simțim altfel. Atunci când suntem mai feminine, ne simțim mai puternice.
De cele mai multe ori, cumpărăm compulsiv, ceea ce ne aduce în punctul de a strânge lucruri pe care nu le vom folosi niciodată. Cum putem deveni mai sustenabili? Cum putem avea acces la o educație constructivă pe acest palier, al modei?
Less is more! Un dres mai scump înseamnă un dres mai rezistent, adică o economie de bani. Am lansat linia SECOND SKIN care are doi ani garanție, fiind singurul brand de dresuri ce oferă garanție. Este o linie făcută dintr-o microfibră specială, 3D, care aderă perfect pe picior, nu se agață, nu se scămoșează și își păstrează aspectul impecabil în timp. Odată ce încerci aceste produse, sigur nu mai vrei să te întorci la microfibra normală.
De asemenea, avem articole cu fir dublu acoperit, a căror rezistență este mult mai mare decât a unui dres normal. Vrem ca, în acest fel, să încurajăm un consum responsabil, fără ca femeia să fie nevoită să renunțe la ceva. În final, va constata că, de fapt, a cheltuit mai puțin, pentru că dresurile au rezistat mai mult. Plus că nivelul calitativ a fost mult peste cel al dresurilor obișnuite.
La fel și pentru produsele cosmetice: folosirea unor produse naturale, de calitate înseamnă o piele mai sănătoasă. Pielea este cel mai mare organ pe care îl avem, de aceea cosmeticele pe care le folosim ne vor impacta vizibil sănătatea. În plus, să nu uităm că orice face rău naturii (substanțe chimice, create artificial într-un mod nesustenabil), în timp va ajunge să ne facă rău și nouă.
În prezent, care este publicul țintă al afacerii dumneavoastră? Lucrați și cu clienți din zona corporate?
Ne adresăm în principal femeilor cu vârste între 16 și 65 ani. Mă bucura să văd că o parte din publicul tânăr feminin a reînceput să poarte dresurile transparente, pe care eu le asociez foarte mult cu eleganța și feminitatea. Este adevărat că pantoful cu toc este mai puțin prezent, însă dresurile arată foarte bine și cu balerini sau chiar cu pantofi sport. Deocamdată, nu lucrăm în zona corporate, dar nu excludem ca acest lucru să se întâmple în viitor.
Dacă ar fi să creionați propriul portret, dumneavoastră – în calitate de lider – în raport cu angajații companiei, cum ar suna această descriere? Ce calități ar trebui să aibă un lider?
Cred că în compania noastră lucrează oameni extrem de buni, care au aceleași aspirații și aceeași dorință de a reuși ca noi. Lucrăm împreună de mulți ani, ne înțelegem bine și suntem ca o mare familie.
Eu, personal, mă consider un om onest, adaptabil și creativ (uneori cam stresat). Aș mai spune și: perseverentă, înțelegătoare, dar exigentă. Cred că mai am încă de lucrat la răbdare și la delegare. Dar mă străduiesc să fac progrese. Îmi place să motivez oamenii, să fac lucrurile să meargă și consider că singurele limite sunt cele pe care ni le punem noi.
Din punctul meu de vedere, definiția succesului este „să poți să fii ceea ce îți dorești să fii, făcând ceea ce îți dorești să faci”.
În privința afacerii pe care o conduceți, la nivel de strategie, care au fost momentele marcante, cu impact pozitiv de-a lungul timpului?
În primii ani, am „deschis piața” în zona de vest pentru multe branduri mari, care au venit în România în anii ’90 și, astfel, am câștigat multă experiență. Am trăit în vremuri tulburi, după Revoluția din ’89, când nu știa nimeni ce înseamnă inflație și depreciere a leului, dar toți simțeam că scade puterea de cumpărare, iar prețurile cresc de la o zi la alta.
Dar tot ce am trăit atunci a fost o lecție pentru viitorul meu în antreprenoriat. În cei peste 25 de ani de activitate, au fost multe momente importante și mi-e greu să aleg numai câteva, însă îmi vine în minte momentul în care am decis să vindem doar brandul propriu.
Apoi, importantă a fost și perioada în care am realizat că trebuie să lucrăm cu mai multe fabrici dacă ne dorim diversitate de gamă și că este imposibil ca cineva să producă „in house” toate modelele de dresuri la prețuri foarte competitive. De asemenea, un moment important a fost când am pierdut aproape tot și am învățat că trebuie să lucrăm diferit dacă vrem să avem succes în această industrie.
În prezent, care sunt planurile pentru creșterea afacerii?
De fiecare dată, noi am încercat să ne gândim afacerea pe termen mai lung. De obicei, ne facem strategia pentru următorii trei-cinci ani. În prezent, încercăm să ieșim puțin din zona noastră de confort și să ne focusăm nu doar pe vânzările offline, ci să începem să vindem și online, prin website-ul propriu sau prin parteneri. Este un canal care nu a fost încă exploatat suficient și credem că vânzările online vor continua să crească.
Un alt aspect al creșterii afacerii noastre se referă la echilibrarea sezonalității produselor. În general, dresurile se vând toamna, iarna și primăvara. Încercăm să completăm gama de produse cu alte categorii care se vând și vara, spre exemplu.
Cum arată o zi de lucru din viața dumneavoastră? Cum ați defini-o în câteva cuvinte?
Înainte sau după COVID-19? Cred că nu doar pentru mine lucrurile s-au schimbat radical.
Înainte: planificare, armonizare, socializare, optimizare, celebrare rezultate. Eram fericiți, dar nu știam ce viață simplă avem.
Acum: viteză, super-multitasking, găsit soluții, dezvoltare rapidă în direcții foarte diferite. Mi se pare că m-am întors în timp cu cel puțin 25 de ani.
Care este cel mai plăcut moment dintr-o zi de muncă?
Îmi plac toate momentele dintr-o zi. Cred că sunt printre fericiții care găsesc bucurie în efort. Recunosc, totuși, că îmi plac foarte mult începuturile, perioada aceea în care îți imaginezi cum va arăta finalul și începi să vezi cum prinde viață o idee.
Care a fost cea mai frumoasă vacanță în care ați mers?
Aș reface oricare dintre vacanțele noastre cu copiii, vacanțe care s-au legat mereu în trei săptămâni, într-un loc relativ izolat. Doar cu familia, fără device-uri și pe cât posibil fără internet (din păcate cred că acest lucru ar fi acum mult mai dificil).
De obicei, pe o insulă din Grecia (Marea Ionică e în continuare preferata noastră), cât mai aproape de malul mării, să te culci și să te trezești cu sunetul valurilor în urechi, fără să ai nevoie de prea multe lucruri. Simplu, fără pretenții și extrem de relaxant. În prima săptămână, încetează treptat zumzetul din minte, în a doua, începi să te liniștești, iar în ultima, savurezi cu adevărat odihna, uitând complet unde și în ce zi ești. Iar când vine momentul plecării (pe care de multe ori chiar l-am amânat), te desprinzi atât de greu, încât uneori îți vine să plângi.
O carte pe care ați recomanda-o oricui. Și de ce?
Sunt multe cărți care mi-au plăcut foarte tare, care m-au marcat și m-au ajutat să evoluez, însă, după ani de zile, pot spune că pentru mine Biblia este cea care le întrece pe toate, pentru că este o sursă de înțelepciune și pace inegalabilă.