Laura Gârdu a zburat timp de 15 ani pentru o companie românească ce opera cu avioane de tip Boeing 737, iar de aproximativ un an face parte din echipa DAN AIR. A zburat în zeci de țări de pe mai multe continente. În ceea ce privește experiența sa de zbor are la activ 8000 de ore de zbor pe avioane comerciale, ca și copilot, comandant și instructor. În cadrul școlii de pilotaj, când era elev-pilot, a zburat pe avioane de mici dimensiuni, dar și pe elicoptere de tipul Eurocopter. După ce obținut licența de pilot profesionist, am operat pe aeronave de pasageri de tip Boeing 737, iar în momentul de față zboară cu multă plăcere pe aeronave din familia Airbus 320.
Andreea Penca lucrează în aviație din 2007 și am mai lucrat pentru o companie 100% românească în trecut. A operat zboruri în Europa, Asia, Africa și US. În prezent are aproximativ 1500 de ore de zbor pe avioane comerciale, cele mai relevante sunt Boeing 737 și Airbus A320.
La manșa avionului, Cristina Preda, a zburat peste tot în Europa. Cel mai la nord a aterizat la Rejkavik (Islanda), cel mai la vest în insulele Azore, iar cel mai la est la Dubai. În Sud a zburat cel mai departe în Africa de Vest și Africa Centrală, iar recent s-a întors din Coasta de Fildeş unde a zburat timp de o lună. Are 5.400 de ore de zbor în total, dintre care 2500 de ore de pilot comandant. Boeing 737 a fost primul avion comercial pe care a zburat la o companie aeriană și este avionul pe care are momentan cele mai multe ore de zbor. De aproximativ un an zboară cu avioane din familia Airbus 320 în cadrul companiei DAN AIR.
Un interviu despre visuri, pasiune și determinare, despre perseverență și disciplină, despre responsabilitate, învățare continuă și „soarele de dincolo de nori”. Un interviu despre leadership feminin în aviație.
Cristina, cum ai ajuns în lumea industriei aviației? Ce te-a determinat să renunți la cariera de până atunci în marketing?
Cristina Preda: Tatăl meu a fost pilot și mi-am dorit și eu să urmez această meserie, încă de când eram mică, în ciuda faptului că el a încercat să mă convingă de faptul că nu este cea mai potrivită activitate pentru o fată, și mai ales pentru o viață de familie. Inițial, întrucât atunci când am terminat liceul nu se organiza examen de admitere la Școala Superioară de Aviație Civilă, am ales o altă carieră.
Am obținut o diplomă îm Management și Marketing în Elveția, urmat de un master în dezvoltarea Internațională a afacerilor. Ulterior, m-am întors în țară și am lucrat 6 ani la Scania România, unde am descoperit lumea camioanelor suedeze. Deși îmi plăcea ceea ce făceam, dorința de zbor și de a avea un job în afara biroului, cu program neregulat, era din ce în ce mai mare și mă gândeam că trebuie să fac asta până la 30 de ani. Am reuşit exact cum mi-am propus şi nu regret alegerea făcută.
Din momentul în care am luat decizia de a mă face pilot, totul a mers foarte repede, nimic nu mi-a stat în cale. Acest lucru mi-a dat încrederea că am ales drumul potrivit. În doar doi ani am terminat cursurile de la Școala Superioară de Aviație Civilă și mi-am schimbat profesia, ajungând să zbor un avion comercial.
Cum a arătat drumul de la First Officer la Căpitan, în mod concret? Care sunt pașii pe care i-ai urmat și care au fost cele mai mai mari obstacole? Cum le-ai depășit?
Cristina Preda: Pentru a face trecerea de la First Officer la Comandant este în primul rând nevoie de un anumit număr de ore de zbor, de experiență.
Apoi trebuie să fie nevoie de comandanți în compania pentru care lucrezi, că să poți face această trecere, dacă instructorii din companie consideră că ai calitățile necesare pentru a fi un bun comandant. Pentru mine această trecere s-a făcut în urmă unui examen scris și a unui interviu cu o comisie care m-a evaluat la momentul respectiv. Au urmat apoi niște ședințe de simulator pentru a mă obișnui cu toate manevrele de pe partea stângă. Comandantul zboară de pe partea stângă, iar copilotul de pe partea dreaptă. Ulterior a trebui să zbor câteva curse cu instructor și în final a fost un ultim zbor cu instructor examinator. Mi s-a părut o trecere firească, la momentul potrivit și sunt recunoscătoare că a fost aşa.
Laura, când a apărut în viața ta ideea de a deveni pilot? Cum ți-ai descrie acest drum de la primul gând la cariera de astăzi?
Laura Gârdu: Am luat această hotărâre în perioada liceului, când aveam vreo 16 ani, într-un moment de idealism al vârstei. Până atunci nu avusesem nicio legătură cu domeniul aviației și nici nu provin dintr-o familie de aviatori. Chiar din contră, părinții mă vedeau fiecare urmând o carieră diferită, mama dorind să devin medic, ca și ea, iar tata considerând că mi se potrivește o meserie în domeniul limbilor străine.
Însă după ce mi-am prezentat alegerea în fața lor, părinții m-au susținut și încurajat, aspect care a contribuit mult la realizarea dorinței mele de a ajunge pilot. Am trecut prin fiecare etapă necesară, respectiv am început prin a susține examenele pentru a fi acceptată la o școală de aviație, după trei ani de cursuri și antrenament în zbor am obținut licența de pilot comercial de avioane, după care m-am angajat la o companie românească ce opera cu avioane de tip Boeing 737. La angajare am fost încadrată cu funcția de copilot, iar pe parcursul timpului, în funcție de experiența dobândită și de rezultatele obținute la evaluările în zbor și la simulator, am fost promovată în funcția de comandant de aeronavă și ulterior la cea de instructor de zbor.
Care este rutina de pregătire a ta și a piloților înainte de zbor?
Laura Gârdu: Nu am o rutină specială înainte de a pleca spre aeroport, în afară de a-mi îmbrăca uniforma de zbor.
Din momentul în care mă întâlnesc cu echipajul, respectiv copilotul și echipajul de cabină, urmăm împreună procedurile privind pregătirea zborului. Acestea constau în verificarea tuturor documentelor relevante, incluzând situația meteorologică, starea tehnică a aeronavei, consultarea informărilor emise de autoritățile aeroportuare sau stabilirea cantității de combustibil necesare pentru executarea zborului respectiv.
Andreea, povestește-ne despre tine și cum ai ajuns la manșă. Cum ai ales acest drum și ce simți astăzi privind în urmă?
Andreea Penca: Cred că nu eu am ales această meserie, ci meseria m-a ales pe mine. Cumva știam din adolescență că asta îmi doresc și 20 de ani mai târziu, două stive de cărți și multă pregătire și uite-mă aici. Domeniul aviației este foarte bine legiferat și structurat.
Poți face lucrurile doar pas cu pas și așa am început și eu, pilotând avioane mici pe aerodromul din Clinceni, urmând o întreagă serie de călătorii și calificări de la one engine, la multi engine, până la avioane comerciale.
Privind în urmă, mă bucur că am putut depăși toate obstacolele care au apărut, iar cu răbdare, dorință și perseverență, iată că îmi trăiesc visul.
Ne poți împărtăși câteva insight-uri din industrie? Ce crezi că nu știu majoritatea oamenilor despre pilotaj și ți-ar plăcea să afle?
Andreea Penca: Ceea ce nu știu oamenii este ambiția și determinarea, pasiunea și efortul depus de fiecare pilot să ajungă cu licență în mâna. Școală de aviație nu este ieftină deloc, drumul este lung și doar pasiunea plus dorința ta de a reuși te pot face să ajungi la capăt. Probabil dacă oamenii ar vedea nivelul de disciplină și determinare s-ar simți mult mai în siguranță.
Cum a arătat pentru voi primul zbor?
Cristina Preda: Dacă ne referim la primul zbor cu un avion mic, la şcoală, a fost pentru mine la Strejnic, lângă Ploieşti. Am fost cu un prieten de-al tatălui meu să văd cum este și cât de mult îmi place şi a fost pentru mine momentul decisiv în care am știut că vreau să-mi schimb cariera.
Primul zbor cu pasageri a fost de la Otopeni la Luton (Londra) și nu îmi mai amintesc mare lucru sincer. La început eşti destul de copleşit de cantitatea de lucruri pe care le ai de făcut pentru că sunt încă noi, nu fac parte din rutină cum ajung să fie după ceva timp.
Andreea Penca: Primul zbor cu avioane mici a fost la Aerodromul Clinceni, un zbor de aclimatizare de 30 de minute, pentru a vedea dacă îmi place și cred că pot face asta. Răspunsul a fost pozitiv, urmând de atunci să zbor aproape zilnic la Clinceni. Primul zbor cu pasageri a fost de la Otopeni la Antalia, un zbor relativ scurt care în mintea mea s-a derulat și mai repede. Este destul de copleșitor când începi, ți se pare că n-ai timp pentru toate task-urile pe care le ai de făcut la manșă, dar la final rămâi cu un sentiment de împlinire și satisfacție.
Laura Gârdu: Aș vrea să menționez absolut primul zbor din viața mea, momentul în care am pășit pentru prima dată la bordul unui avion de linie, în calitate de pasager. S-a întâmplat pe când eram doar o adolescentă și nu aveam cunoștințe de specialitate, însă un sentiment nedefinit m-a făcut atunci să cred că nu va fi și ultima dată când voi zbura. Abia peste mulți ani, când deja activam ca pilot profesionist, am realizat că acel zbor nu a fost doar o simplă excursie cu avionul pentru mine.
Care ați spune că sunt cele mai dificile etape ale pilotajului? Dar cele mai frumoase?
Cristina Preda: Cel mai dificil cred că este începutul carierei, până acumulezi puțină experiență. În viața de zi cu zi fiecare zbor vine cu provocări diferite. Un exemplu ar putea fi vremea: ploaie torențială, zăpadă, ceață sau vânt puternic… acestea sunt elemente pe care le întâlnim frecvent în activitatea noastră și pot fi ceva mai provocatoare. Decolarea și aterizarea sunt momente care necesită concentrare maximă din partea noastră.
Cel mai frumos moment pentru mine este senzația de a fi acolo sus, senzația de libertate și apropiere de divinitate. De la 10-11000 de metri îți dai seama cât de mică este lumea. Îmi plac foarte mult răsăriturile de soare, dar și de lună, apusurile și lumina soarelui atunci când ieșim din nori, mai ales într-o zi ploioasă, urâtă. Acesta este un alt aspect frumos al meseriei: vedem soarele mai des, chiar dacă acasă este înnorat.
Andreea Penca: Cred că cel mai greu este atunci când începi, până îți găsești „locul în scaun”, până devii confortabil cu avionul, până începi să simți fiecare mișcare a lui.
Cel mai frumos moment pentru mine este senzația de libertate. Îmi plac foarte mult peisajele superbe pe care le vedem în aterizare către anumite destinații, mai ales atunci când ele apar la ieșirea din nori.
Laura Gârdu: Nu cred că greșesc dacă spun că în aviație, de multe ori, momentele cele mai dificile sunt și cele mai frumoase. Pilotajul presupune multă pregătire, concentrare și atenție, însă toate acestea nu exclud provocările de toate tipurile pe care le întâlnim aproape la fiecare zbor. Pentru mine, faptul că reușesc să fac față cu succes obstacolelor ce îmi apar în cale, transformă provocarea în satisfacție și dificilul în frumos.
Cum arată pregătirea voastră în calitate de piloți? Cum a fost la început și cum arată aceasta astăzi?
Cristina Preda: Piloții învață continuu, avem testări anuale și simulatoare de două ori pe an, pentru a fi pregătiți în permanență pentru orice situație.
Andreea Penca: Pregătirea noastră nu se termină până la sfârșitul carierei, cursurile la sol se repetă anual, simulatoarele de două ori pe an, examinarea în zbor o dată pe an. Suntem constant pregătiți pentru orice, indiferent de tipul de avion pe care îl zburăm.
Laura Gârdu: Pregătirea unui pilot începe din timpul școlii de pilotaj și continuă pe toată perioada în care acesta deține o licență de zbor. Pentru a-și păstra dreptul de a zbura, piloții trec prin evaluări periodice ale aptitudinilor, cursuri teoretice, verificări în zbor și la simulator.
Ce v-au învățat nou despre voi aviația și pilotajul, odată cu descoperirea acestora, profesional și personal vorbind?
Cristina Preda: Cred ca am învățat să mă focusez mai bine, să las acasă orice alte griji şi să mă bucur de zbor. Am descoperit că atunci când îmbrac uniforma îmi schimb puțin atitudinea, îmbrac un rol, nu doar nişte haine, un rol care vine cu responsabilitate, seriozitate şi încredere că voi face foarte bine ceea ce am de făcut.
Andreea Penca: Profesional aviația m-a maturizat foarte mult, m-a învățat ce înseamnă disciplina, regulile și responsabilitățile. Toate astea s-au transpus și în viață mea personală, acum fiind mult mai prezentă în toate, mult mai responsabilă și disciplinată.
Laura Gârdu: Aviația m-a ajutat încă de la început să evoluez, să îmi corectez sau ameliorez unele defecte și să îmi dezvolt punctele forte. Am învățat de la zbor să fiu mai răbdătoare și mai înțelegătoare cu cei din jurul meu, să privesc orice situație obiectiv și să iau decizii rapide în situații limită. Pilotajul mi-a deschis cu adevărat orizonturile, atât din perspectiva călătoriilor pe care le presupune, cât și din punct de vedere personal.
Având în vedere călătoria voastră până acum, ce ne puteți spune despre leadershipul feminin în această industrie? Cum sunteți voi ca lideri, ce reguli urmați? Cum vă simțiți în rolul de lider într-o industrie în care femeile sunt subreprezentate în mod tradițional?
Andreea Penca: Da, momentan aviația este o lume a bărbaților și sunt convinsă că este mai dificil pentru orice femeie să intre în această lume, dar cred că lucrurile se schimbă și vor evolua favorabil pentru noi femeile și în viitor. La fel ca bărbații, cred că și femeile, pentru a deveni lideri respectați trebuie să dea dovadă de foarte multă responsabilitate, profesionalism și ambiție. În această meserie, e nevoie, de asemenea, și de multă răbdare și perseverență, astfel că, având aceste calități, orice femeie poate să își găsească locul în această industrie dominată de bărbați.
Laura Gârdu: Deși a crescut ușor în ultimul deceniu, numărul femeilor în aviație rămâne încă mult mai mic decât cel al bărbaților. Totuși, nu putem ignora reușitele deosebite ale femeilor-pioner ale aviației române și mondiale, femei care s-au ridicat și au atins performanța între atâția bărbați. Îndrăznesc astfel să răspund că aviația nu este o lume exclusiv a bărbaților. Este doar o lume a celor temerari, a celor care nu renunță. Ca lider în orice industrie, și în aviație trebuie multă seriozitate, perseverență, determinare. În acest fel reușești să câștigi respectul și încrederea colegilor fie că sunt femei sau bărbați. Cred că un lider adevărat este și cel care reușește să dea mai departe ceea ce știe, iar eu am avut una dintre cele mai mari satisfacții atunci când am reușit să transmit și altora cunoștințele și pasiunea pentru zbor, respectiv elevilor care studiau pentru a deveni piloți profesioniști.
Cristina Preda: Cred că femeile își fac treaba la fel de bine ca și bărbații, iar epoca în care era mai greu pentru noi a cam apus. După cum spuneam, și tatăl meu a avut prejudecăți, iar ca el cu siguranță și alți bărbați din industrie. Pentru a deveni lider în acest domeniu trebuie să comunici extrem de bine, să știi să lucrezi în echipă, să ai o capacitate de adaptare uriașă pentru a găsi soluții rapide și a face față tuturor provocărilor care apar. Cred că rigoarea, seriozitatea, ambiția și perseverența te pot transforma într-un lider în această industrie fie că ești bărbat sau femeie. Iată, noi suntem dovada că poți atinge succesul în această meserie, dacă o faci cu maxim de profesionalism.
Ce sfaturi ați oferi tinerelor care își doresc să devină piloți și să urmeze o carieră în aviație? Ce calități considerați că nu trebuie să le lipsească? Pentru ce ar trebui să fie pregătite?
Andreea Penca: Sfatul meu pentru cele care doresc să cucerească cerul la manșa unui avion este să nu se lase niciodată descurajate pentru că niciodată nu este prea târziu să își transforme visul în realitate. În ceea ce privește calitățile cred că ai nevoie de seriozitate, perseverență, determinare și dedicare continuă. Aviația este un domeniu care te provoacă constant și îți cere să fii mereu într-o transformare continuă din punct de vedere profesional. În această meserie învățarea nu cred că încetează niciodată.
Laura Gârdu: Sfatul meu pentru ele este să privească fiecare provocare pline de curaj, să lupte permanent pentru ceea ce își doresc și să nu renunțe indiferent câte obstacole întâlnesc pe parcurs. Știu că pare o frază scoasă dintr-un discurs motivațional, dar în cele din urmă, aceasta este singura cale corectă pentru a obține ceea ce îți dorești. În plus, vreau să le reamintesc că atunci când o femeie își dorește cu adevărat ceva, întrebarea nu este dacă va reuși să obțină, ci când.
Cristina Preda: Sfatul meu pentru ele ar fi să nu renunțe, să nu se lase descurajate, să privească provocările și obstacolele cu zâmbetul pe buze și să muncească până își văd visul împlinit. Pentru a avea această determinare, e important ca ele să fie sigure că aviația e domeniul pe care și-l doresc. Prestigiul, libertatea, călătoriile sunt lucruri pentru care și eu am idealizat această meserie. Însă în egală măsură este o carieră grea, pentru care trebuie să faci multe sacrificii mai ales din punct de vedere personal. Eu una știu că nu aș da înapoi niciodată.
Care a fost cel mai frumos moment din timpul unui zbor?
Andreea Penca: Odată ajunsă în cockpit cu toate certificările necesare, nu ai cum să nu te bucuri de fiecare decolare și aterizare către diverse destinații, fiecare cu particularitățile ei de la exotismul locului, până la caracteristicile pistelor de aterizare. Cea mai frumoasă amintire este perioada de instrucție zbor instrumental, petrecută în Miami, unde 3 din 5 zboruri le făceam către Bahamas. Și va rog să vă imaginați cum e să înveți să zbori și să aterizezi aproape zilnic pe o insula paradisiacă.
Laura Gârdu: Sunt mai multe aspecte care fac meseria de pilot să fie frumoasă, iar pentru mine chiar cea mai frumoasă, căci de aceea am și ales-o. Totuși, dacă trebuie să numesc doar unul, atunci este senzația de libertate pe care mi-o dă zborul, faptul că ești sus, în aer, atât de departe de ceilalți și în același timp atât de aproape.
Cristina Preda: Mie personal îmi place senzația de zbor și faptul că nicio zi nu seamănă cu alta. Zburăm cu alți colegi, întâlnim oameni diferiți, situații diferite, condiții meteo diferite în fiecare zi, îmi place diversitatea pe care o oferă această meserie. Uneori, când văd apusuri, răsărituri, luna plină și alte peisaje incredibile din cabina de pilotaj, mă gândesc cât de norocoasă sunt că am putut să îmbrățișez această meserie.
Cine sunteți când nu vă aflați la manșa avionului? Ce vă place să faceți în timpul liber?
Cristina Preda: Fac mult sport în timpul liber, particip și la concursuri, de plăcere. Fac kite-surfing în vacanțe, îmi place sa zbor şi pe apă, este un sport care îmi oferă senzația de libertate, joacă și prezență în momentul respectiv.
Laura Gârdu: Atunci când nu sunt la zbor, îmi petrec cea mai mare parte a timpului alături de soțul meu și de cei trei băieți ai noștri. Îmi place să citesc, să merg la spectacole, să mă plimb în aer liber și ocazional practic sporturi de agrement.
Andreea Penca: Când nu mă aflu în cockpit, de cele mai multe ori mă găsiți la birou, lucrând în cadrul departamentul de training DAN AIR. În restul timpului pot fi găsită la diverse evenimente urbane, expoziții, târguri de artiști locali etc., dar și la DisneyLand, LegoLand sau oriunde copilul meu vrea să meargă.
–
Editor:
