Amalia Bhalli este fondatoarea academiei care îi poartă numele și a cărei prag este trecut de toți cei care își doresc să învețe sau să își perfecționeze limba engleză.
Amalia și-a dat seama de importanța limbii engleze odată cu momentul în care a început să călătorească: o excursie în Viena și mai apoi un schimb de experiențe în UK au făcut-o să își dorească „să trăiască și să gândească în engleză”. A pus bazele academiei fiind conștientă că povestea ei, a unei fetițe dintr-o comună care și-a dorit mai mult și nu a renunțat chiar dacă nu mereu i-a fost ușor, ar putea deveni inspirație pentru alții. Au urmat apoi provocările care vin la pachet cu antreprenoriatul, dar Amalia nu ar fi deveni liderul de astăzi, dacă nu ar fi pornit de una singură și nu ar fi făcut totul pe cont propriu la început, după cum chiar ea ne spune.
Amalia ne-a povestit despre academia sa, despre temeri și motivații, dar și despre povești de succes ale celor care au urmat cursurile. Ne-a vorbit despre importanța de a cunoaște limba engleză, despre echipă, business și lecții învățate. O poveste despre depășirea limitelor, în interviul următor cu Amalia Bhalli.
Amalia, cum ai descrie importanța cunoașterii limbii engleze în prezent?
Vorbim mult în ultima vreme despre growth și dezvoltare personală, iar într-o lume atât de internaționalizată ca a noastră, cred că a nu vorbi engleza devine un soi de handicap. Dacă ești interesată de dezvoltare și să crești ca persoană, sunt multe resurse de calitate ce vin în limba engleză, iar dacă vrei să crești ca brand sau business, comunicarea fără ezitare în limba engleză aduce cu sine o multitudine de oportunități. Mie îmi place să spun că limba engleză te ajută să treci orice fel de granițe, limite și bariere: teritoriale, emoționale, de dezvoltare, ori culturale.
Spuneai, într-un interviu anterior, că engleza a fost biletul tău spre libertate și independență, iar, de curând, povesteai pe instagram despre cât de mult te-a ajutat cunoașterea acesteia, ajungând la un job mai bun, care să îți ofere și timp pentru tine. Cum ți-ai dat seama că engleza va deveni pentru tine acest bilet? Cum ai învățat limba și unde ai întâmpinat cele mai mari greutăți? Ce simți astăzi, privind în urmă către drumul parcurs până aici?
Aș vrea să spun că am știut punctual, de la început, cum mă va ajuta, însă aș exagera. Am crescut la țară, într-o comună cu 280 de case din județul Sălaj și am știut de mic copil că nu vreau să rămân acolo, dar habar nu aveam cum se vor întoarce lucrurile. Eram o elevă conștiincioasă, inclusiv la limba engleză, însă nu motivată din interior, ci de factori precum note, laudele altora, sau teama de a nu dezamăgi.
Am avut 2 momente de „aha!”.
Primul, când în vacanța de vară a clasei a 9-a am petrecut 3 săptămâni la mătușa mea, în Viena. Străzile cu arhitectură impresionantă, rețeaua de metrouri, vitrine atrăgătoare cu de toate, oameni cu porturi diferite, de rase diferite, m-au fascinat. Și mi-am dat seama că singura limbă în care am putut comunica în vreun fel, stâlcit, a fost limba engleză. Întoarsă la liceu, am început să citesc cărți de ficțiune în limba engleză și în combinație cu gramatica de la clasă, a fost rețeta perfectă pentru mine. Deja, știam de ce vreau să o învăț!
Al doilea „Aha!” a fost o consecință a eforturilor mele anterioare, căci în clasa a 10-a, în urma mediilor școlare și abilității de vorbire a limbii engleze, am fost selectată să particip într-un schimb de experiență la un liceu din Watford, UK. Am știut din primele 2-3 zile acolo că eu vreau să mă întorc, să studiez aici, să trăiesc în engleză, să gândesc în engleză, să o folosesc ca un bilet spre personalitatea mea reală și autentică.
Sincer, din perioada aceea, nu-mi aduc aminte de greutăți în învățare. Următorul nivel, însă, universitatea în UK, a venit cu de toate: note mici, greșeli de exprimare academică, lipsa noțiunilor de critical thinking și cum le pui în cuvinte, anxietate și multă multă oboseală. Cred că am trecut peste toate acestea fiindcă întoarcerea în România ar fi însemnat să renunț la libertatea mea, la independență și să trăiesc cu „n-am putut”.
Uitându-mă înapoi, n-am știut nicio clipă că o sa ajung exact aici. Am știut însă, că nu merită să renunți la visuri doar pentru că e greu sau pentru că ai eșuat într-un anumit moment. Convingerea mea de atunci și până acum e că dacă nu irosești oportunitățile, îți asumi riscuri, ai curaj și muncești și nu renunți – chiar și atunci când vezi ziduri mai înalte decât tine – vei obține tot ce vrei.
Cum ai decis să mergi mai departe și să pui bazele unei academii? Ce te-a făcut să vrei să îi ajuți și pe ceilalți în rezolvarea unor situații pe care chiar tu le-ai întâmpinat?
Am avut ocazia să predau limba engleză în UK și la nivel universitar, studenților internaționali, dar și liceenilor, elevi britanici. Trecând prin ambele experiențe, mi-am dat seama că povestea mea de viață, parcursul meu din România spre UK, poate fi un exemplu și o inspirație pentru cei ce vorbesc engleza ca limbă străină.
Totodată, ce am învățat și preluat din povestea mea, din mindset-ul și cultura britanică, din studiile făcute aici, e convingerea că absolut oricine poate învăța o limbă străină. Am învățat că nu depinde de cât de bun ai fost la școală, ci de a avea suportul necesar pentru a învăța, fie metode, profesor, cunoaștere de sine, motivație.
Dincolo de gramatică și vocabular, îmi place să îmi ajut studenții să prindă aripi, încredere în ei înșiși, să își dorească mai mult, să înțeleagă unde se îmbină limba engleză cu obiceiurile și cultura locului și să vadă avantajele din viața de zi cu zi când pot comunica liber. Sună tipic, însă toate acestea combinate, chiar schimbă perspective și vieți.
Asta e misiunea Amalia Bhalli Academy.
Odată cu înființarea academiei, ai devenit și antreprenor. Cum ai învățat să fii om de business?
Învățând din greșeli și punând studenții și echipa pe primul loc. Am început singură și am făcut totul pe cont propriu în prima fază: livrarea cursurilor, materiale, contabilitate, marketing și vânzări, strategie de creștere, tot. Acesta, cred eu, e motivul pentru care am devenit ulterior un manager și lider bun – am trecut prin toate procesele și task-urile, cunoșteam provocările și am știut cum să îmi sprijin echipa eficient.
Am avut de depășit convingeri limitative și greșite legate de marketing, am făcut cursuri de dezvoltare și am crescut. Am încercat lucruri noi și am profitat de fiecare oportunitate. De reușite m-am bucurat, iar din eșecuri am învățat și am încercat din nou.
Pentru mine, business înseamnă să creez o comunitate de oameni care au aceleași valori, lucrează împreună să atingă obiective, cu focus pe a livra ceea ce promitem în mod transparent, corect și etic.
Echipa este formată doar din femei. Cum le-ai ales? Consideri că femeile sunt pedagogi mai buni? Cum vezi tu parteneriatul între femei, raportat la activitatea voastră?
Mă bucur tare că mă întrebi de ele! Alexandra Teodor, Diana Costea, Raluca Tudosă, Lorena Oprița, Loredana Leonte și Ioana Ionescu sunt super-femeile cu care lucrez și care investesc timp, dedicare și muncă în Amalia Bhalli Academy. Pregătirea academică și nivelul de limba engleză au fost criteriile în prima fază de selecție, însă mai important pentru mine a fost atitudinea față de pedagogie, deschiderea spre noi metode de predare, umanitate și recunoașterea greșelilor ca parte vitală din procesul de învățare. Dorința sinceră de a inspira și de a aduce o contribuție reală în viața cuiva.
Nu cred că femeile sunt neapărat pedagogi mai buni, ci mai degrabă, cred că femeile sunt dispuse să fie mai vulnerabile în fața altora, iar asta le face puternice și inspiră.
Suntem o echipă foarte închegată, am lucrat inclusiv în terapie de grup cu Iulia Popescu, de la Iulia Alderman Therapy și țin să menționez asta fiindcă a contribuit mult la armonizarea noastră. Nu concurăm una cu alta, nu ne comparăm, ci ne sprijinim să creștem fiecare în felul nostru, iar eu ca lider, fac eforturi conștiente ca fiecare să se simtă apreciată, valoroasă și înțeleasă.
Iar cu ocazia asta, thank you, ladies! You rock and I am so happy and proud to have you in Amalia Bhalli Academy.
Cine sunt cursanții voștri? De unde vin cei mai mulți dintre ei? Cum arată drumul parcurs de un cursant în cadrul academiei, din momentul în care vă contactează până la finalul cursurilor? Ai întâmpinat vreodată situații în care unii dintre ei au vrut să renunțe sau au simțit că nu evoluează? Cum ai procedat?
Desfășurându-ne activitatea exclusiv online, avem cursanți din țări precum România, UK, Franța, Portugalia, iar faptul că echipa noastră este multilingvă aduce un plus de valoare și oportunități. În ceea ce privește drumul parcurs, depinde puțin dacă vine pe cont propriu sau prin companie.
Ca individual, călătoria începe cu o conversație în care ne dăm seama ce îți putem oferi, o testare de nivel și oferta de preț (publică pe site www.amaliabhalli.co.uk). Ulterior, stabilim obiective, programul și structura cursului, se face rezervarea și începe studiul propriu-zis. În urma feedback-ului pe care îl cerem constant, se întâmplă deseori să avem nevoie să schimbăm temele de studiu, să ne adaptăm nevoilor pe parcurs și e un aspect de care eu sunt foarte mândră.
Bineînțeles că au fost și cursanți ce au simțit că vor să renunțe, iar asta poate fi din două motive: metodele noastre nu sunt potrivite celor ce se așteaptă la sistemul de învățare de pe băncile școlii sau nu sunt deschiși la a spune sincer ce îi nemulțumește și preferă să renunțe decât să găsească o soluție. Când un cursant îmi spune că vrea să renunțe, primul pas e să încerc să aflu motivul și dacă putem face ceva să îl ajutăm să continue și să obțină ceea ce și-a propus. Pentru cursanții ce vin individual, nu avem o politică de refund standard, fiindcă eu consider că fiecare persoană e diferită și luăm o decizie împreună, în funcție de problema vizată.
Procesul e foarte asemănător și în ceea ce privește colaborările cu firme sau corporații, însă se face un contract mai formal și stabilim în avans termeni și condiții.
Din experiența acumulată până acum, care sunt cele mai mari frici ale adulților în ceea ce privește învățarea și vorbirea limbii engleze? Dar dacă vorbim despre motivație, ce ți-au spus cei mai mulți cursanți când au trecut pentru prima dată pragul academiei?
Teama de eșec și de greșeli, cu siguranță! Cursanții cred că ajung la academie din diferite motive și cu obiective diferite, însă când ajungem la miezul problemei, nevoia de bază e aceeași: să vorbească limba engleză fără ezitare, fără a se mai bloca și cu mai multă naturalețe. Iar pentru asta, prima barieră de trecut ține de convingerile și experiențele personale legat de școală, de cum percep ei greșelile și cum învață să le accepte. Am susținut de curând un webinar gratuit și le ziceam participanților că e important nu doar să accepte că vor face greșeli, ci să fie mândri că au curajul să le facă – asta înseamnă un pas în față!
Apoi, dacă vorbim de cursanții din România (fie în diaspora sau cei care sunt încă în țară), mindset-ul cultural joacă și el un rol. În special, milenialii și generațiile dinainte lor, am crescut cu „nu te face de râs/nu ne face de râs”, cu obiective atinse prin comparație cu ceilalți. Dar asta e frumusețea! Cu cât conștientizăm mai mult de ce ne blocăm când vorbim o limbă străină, cu atât mai ușor devine să depășim blocajele. E un fel de terapie prin limba engleză.
În calitate de psiholingvist, cum îi ajuți în mod concret pe cei care aleg să urmeze cursurile voastre?
N-am apucat să răspund la întrebarea despre motivație de dinainte și mă bucur fiindcă se leagă foarte fain de ce mă întrebi acum. Studiul și înțelegerea motivației e parte integrală din psiholingvistică și e ceea ce noi facem diferit la Amalia Bhalli Academy.
Călătoria unui cursant în cadrul programelor noastre începe prin a-l ajuta să înțeleagă care e motivația lui supremă. Și o să îți dau un exemplu concret aici. Să zicem că, Maria îmi spune că vrea să învețe limba engleză fiindcă nu îi place deloc jobul actual și vrea să aibă și un venit mai bun. Pare o motivație suficient de bună, însă suntem încă la suprafață. După o discuție mai aprofundată, Maria își dă seama că își dorește un job mai bun fiindcă ar vrea să conducă o mașină mai nouă, să se simtă în siguranță într-un apartament dintr-o zonă mai bună. Iar toate acestea, pentru că vrea să le ofere copiilor ei o educație mai bună, la o școală mai bună, cu activități de dezvoltare pentru un viitor mai ușor. Asta e motivația ei supremă. Și acesta e punctul la care ne vom întoarce când procesul devine mai greoi, când obosește, când simte că nu învață destul de repede – îi aduc aminte DE CE-ul ei. Și își dă seama că poate și că merită!
Spuneai că viața ta s-a schimbat datorită limbii engleze. Ne poți împărtăși câteva povești ale celor ce au urmat cursurile academiei și a căror viață a luat o altă întorsătură, de asemenea?
Sigur că da. E greu de ales pe cineva anume fiindcă fiecare cursant are propriile lui victorii și nu cred că e fair să îi menționez doar pe cei ce au făcut lucruri vizibil extraordinare. Așa că o să menționez două povești, complet diferite, ca să explic de ce spun asta.
Prima, povestea Corinei, avocat de meserie în baroul Tulcea, o mamă, soție și femeie de carieră cu multă ambiție. A ajuns în academia noastră pentru că își dorea să nu mai facă greșeli, să ajungă de la un nivel bun de limba engleză, la unul foarte bun. În mai puțin de 3 luni, urma să reprezinte România la o conferință în Bruxelles și era „bântuită” de gândul că nu se va exprima corect, că va face greșeli și că nu se va ridica la nivelul așteptărilor comisiei internaționale. A studiat cu noi două luni, în programul intensiv de vorbire și când s-a întors de la Bruxelles a zis așa: „Amalia, ai avut dreptate. Mi-am dat voie să fac greșeli dacă vor apărea de la emoții, am avut conversații cu oameni importanți și a fost fenomenal. Și mai mult de atât, am fost recomandată și selectată să particip și la următoarea. Vă mulțumesc și mă înclin.” Și în caz că sună prea bine, e un interviu public și disponibil pe pagina de Youtube a academiei.
A doua poveste e despre Ecaterina. Locuiește în UK de mai puțin de un an, e mămica unui băiețel de 9 luni, este casnică și vrea să învețe limba engleză să se poată integra în societatea de aici, să se simtă din nou independentă și în siguranță. Ecaterina a urmat tot programul intensiv de vorbire, timp de 3 luni și eu, personal, n-am văzut o persoană mai muncitoare decât ea. A urmat cu punct și virgulă indicațiile profesoarei de curs, a cerut materiale în plus și în cele 3 luni a prins curaj, cunoștințe și abilități de vorbire impresionante. Nu a venit cu obiective mărețe, ci să reușească să comunice, să fie ea însăși din nou. Și a reușit! La scurt timp de la încheierea cursului, a luat un job part-time și a început să se pregătească pentru a studia la nivel universitar în UK.
Iar ca și Corina sau Ecaterina, sunt mulți alții.
Succesul este individual, în funcție de obiectivele tale și de povestea ta. Bucură-te de victoriile mici și mari și continuă să vrei mai mult, mai bine.
Tot pe instagram, spuneai că ai înființat academia și ai muncit din greu pentru a o face cunoscută chiar dacă asta a presupus să dormi mai puțin sau să te întâlnești cu burnout-ul. Cum arată astăzi academia, în cifre? Ce ai învățat din călătoria de până aici și iei cu tine, ca lecții de business sau de viață?
Prima lună de activitate propriu-zisă a fost Ianuarie 2021, cu 15 cursanți înscriși și eu în rol de profesor, marketer, contabil, director, growth strategist, HR, tot.
Până azi, la 2 ani și jumătate după, prin programele noastre (de grup sau individuale) au trecut puțin peste 760 de cursanți, am livrat peste 200 de cursuri, și avem o echipă formată din 7 profesori. Cu mândrie și multă bucurie autentică spun că satisfacția celor ce ne-au trecut pragul depășește 97% și facem eforturi continue să îmbunătățim materiale și procese pentru ca experiența cursanților să fie unică.
Sunt multe lecții de viață sau de business învățate în tot acest timp, dar o să vorbesc despre 3 care stau la baza a tot ce fac acum:
– Ascultă-ți instinctul (your gut feeling) când iei decizii, pentru că nu este doar o senzație. E subconștientul tău care adună informații din diferite colțuri ale minții și îți arată direcția corectă pentru tine.
– Fii dispus să investești în branding și marketing, chiar dacă nu vezi rezultatele imediat. Pe măsură ce crești, îți vei da seama că formezi oricum o personalitate a business-ului tău și dacă te focusezi de la început pe asta, va fi un avantaj colosal pe termen lung.
– Orice faci și oricât vei crește, rămâi etic față de tine, față de echipa pe care o formezi și față de clienți. Pune-i pe ei pe primul loc și cifrele vor reflecta asta.
Cum arată pentru tine o zi în care nu ești la academie sau într-un curs online? Care sunt activitățile de unde îți iei energia?
Menținerea unui echilibru între viața personală și activitatea mea din cadrul academiei este o prioritate pentru mine, însă nu le separ neapărat și nu mereu. În afara academiei, investesc mult timp în relația de cuplu și menținerea comunicării sincere și deschise. Familia și prietenii sunt aspecte importante în viața mea și îmi place să petrec timp cu ei. Având o familie numeroasă și răspândită în multe locuri din lume, am deseori oportunitatea de a călători, ceea ce mă încarcă sufletește.
Am petrecut în Aprilie 3 săptămâni în Pakistan, țara de origine a soțului meu și o găsesc mereu o experiență fascinantă. Iubesc ospitalitatea oamenilor, haosul de pe străzi și libertatea de a mă întoarce în inocența copilăriei când zburdam desculță prin praf și nu eram îngrădită de normele sociale din prezent. Este un fel de reset button pentru mine.
Iar când nu am ocazia să călătoresc, îmi adun gândurile prin ședințele de terapie pe care le fac când simt că nu mă înțeleg pe mine însămi.
O lecție pe care ai învățat-o de la un cursant: Când simți că nu mai poți, mai poți un pic.
Dacă ai putea da un singur sfat pentru a învăța engleză, acela ar fi: Dă-ți voie să faci greșeli, să te faci de râs când vorbești și începe acum.
O experiență pe care ai recomanda-o oricui: Ședințele de psihoterapie și life coaching
Cartea de pe noptieră: Know Your Worth, by Anna Mathur
Note to self: Ai dreptul să iei pauze, fie ele și mai lungi. Refă-te și ia-o de la capăt.
–
Editor:
Credit foto: Iosana Draci, Kim Lens Photography