Luminița Rusu este farmacist și prozator. A decis să urmeze cursurile Facultății de Farmacie din dorința de a deveni puțin mai realistă, dar continuă să își manifeste creativitatea prin scris. Textele sale au fost cuprinse în două volume de proză scurtă, este autoarea unui roman, iar în prezent lucrează la o nouă carte.
În cadrul Festivalul Internațional de Carte Transilvania, Luminița este cea care se ocupă de edituri și de clubul de carte Lecturile Insomniacelor. Ne-a vorbit despre cum îmbină cele două profesii și cum acestea „se spijină” una pe alta, despre ce înseamnă FICT și clubul de carte, cu obstacole și satisfacții și despre importanța promovării și susținerii culturii și literaturii.
Luminița, de profesie ești farmacist și prozator. Cum ai ales farmacia? Dar pe de cealaltă parte, cum a arătat prima ta întâlnire cu scrisul?
Am fost o adolescentă dezordonată, în clasa a XII-a, când m-am decis să dau admitere la Facultatea de Farmacie, am sperat că această profesie mă va ajuta să fiu mai realistă și să imprim un pic ordinea din farmacie și în viața mea.
Prima mea întâlnire cu scrisul a fost în copilărie. Fiecare avem un mod de a comunica, doar că dacă pentru unii oralitatea este o formă accesibilă de exprimare, alții pot mai ușor să scrie decât să vorbească despre ce simt.
La prima vedere, par două domenii total opuse. Cum reușești să le îmbini? Ce din domeniul farmaceutic te-a ajutat în cariera de prozator? Dar invers?
Munca în farmacie presupune foarte multă comunicare, iar lecturile îți formează un limbaj și o cursivitate în exprimare care pe mine m-au ajutat.
Pe de altă parte, în farmacie cunoști multe tipologii umane și povești de viață care merită spuse. Respectând confidențialitatea, desigur, dar categoric munca în farmacie este plină de inspirație pentru un prozator.
Cum ai ajuns să faci parte din povestea FICT? Ce presupune implicarea ta și cum ai descrie proiectul în câteva cuvinte?
Cumva firesc aș spune, totdeauna m-am simțit sufletește alături de cei care luptă să aducă literatura aproape de oameni. Mă ocup de edituri la FICT, în principiu trimit invitații celor care au cărți de interes pentru public și încercăm de câțiva ani să grupăm participanții în zone de interes (literatură pentru copii, Crime și SF, beletristică, arte, istorie).
Desigur apar și probleme logistice, dar în general ne străduim să fie totul cât mai atractiv pentru cei care vin la FICT.
Să descriu proiectul în câteva cuvinte îmi vine greu, deși sunt doar câteva zile în care suntem în Piața Unirii, în spatele lor sunt luni de zile de muncă a întregii echipe. Dacă vrei doar trei cuvinte aș spune „iubire, prietenie, carte”. Muncă, echipă minunată, voluntari inimoși și participanți care ne sunt dragi… Deja sunt multe cuvinte și nu mă pricep la rezumate, nu pot renunța la niciunul.
Dar dacă vorbim despre Lecturile Insomniacelor?
Clubul de carte a plecat de la nevoia de a promova literatura scrisă de femei, în special de cele din România. Avem multe autoare bune, dar puțin cunoscute. Nu știu cât e vina firii lor mai discrete sau cât se datorează lipsei de promovare a literaturii în general, dar eu simt că în zona de literatură pentru copii lucrurile încep să se miște, autorii contemporani încearcă să se promoveze, scriitoarele în schimb nu sunt foarte vizibile.
Din punctul tău de vedere, cum stă țara noastră la capitolul lectură? Prețuim cu adevărat scriitorii contemporani?
Nu cred că sunt prima care spune că stăm prost la capitolul lectură. Suntem în coada topurilor întotdeauna când vine vorba de citit. Oricât am da vina pe condițiile economice, dacă o carte bună costă cât un pahar de vin sau o cafea în centru cred că știți răspunsul la întrebarea câți își iau cartea.
Și apoi, nu prea e plin nici în biblioteci, unde costurile sunt neglijabile. Aici trebuie să intervină educația, dar cred eu că trebuie create și niște punți între autorii contemporani și cititori. Prețuim autorii contemporani, dar într-un cerc restrâns și de obicei urcându-i pe un piedestal, de pe care clar ne face mare plăcere să îi și dăm jos.
Cum contribuie proiectele de genul FICT și Lecturile Insomniacelor la promovarea lecturii și a culturii?
O să spun doar că anul trecut la Lecturile Insomniacelor eram câteva doamne și domnișoare ce povesteau despre o carte. Anul acesta am simțit că ne-am dublat, triplat poate ca număr (aici recunosc că promovarea făcută de colegele mele a jucat un rol decisiv) și, mai ales, că de la o ediție la alta simt mai multe persoane care vor să vorbească, să se exprime, vin cu idei despre ce ar vrea să dezbatem. Cumva simt că am crescut nu doar ca număr, ci și curajul Insomniacelor de a dezbate liber e mai mare.
Contribuția FICT în promovarea culturii e mult mai mare, clar. E suficient să te uiți la cât crește numărul vizitatorilor de la an la an… Anul trecut am avut o prietenă din Craiova care a venit în Cluj pentru FICT, mă întâlnesc în perioada Festivalului Internațional de Carte Transilvania cu oameni veniți din toate colțurile țării să cunoască scriitori și să participe la evenimente. Probabil unii sunt din zone unde nu au evenimente culturale, dar asta e o altă lungă poveste, important e că FICT există pentru toți.
Care sunt obstacolele pe care le întâmpinați în organizare? Dar cele mai mari satisfacții?
Of, de unde să încep… Sunt edituri care au probleme logistice (vin de la distanțe mari, nu au oameni care să se deplaseze), probleme cu timpul scurt în care trebuie să își aranjeze standurile… Uite, marea problemă cred că este lipsa oamenilor care investesc în cultura scrisă. Nu ar trebui să o spun eu, dar sunt puține firme care sprijină cultura.
Știu să spun câte lucruri minunate am vrut să facem și la câte proiecte am renunțat fiindcă nu aveam sponsori. E un pic frustrant să vezi că totuși se investește în sport, muzică și pentru cultură interesul este redus. Și nu e scăzut din partea publicului, tinerii sunt interesați și de scris, vedem în fiecare an mii de copii și adolescenți la FICT.
Cele mai mari satisfacții… E o senzație de fapt, o îmbrățișare a echipei duminică seara când suntem frânți, nedormiți de o săptămână și fericiți că am mai făcut o ediție.
De unde te inspiri pentru a scrie? Cum ți-ai descrie stilul în care scrii?
Mă inspiră viața din jurul meu. Scriu pe bucăți, de fiecare dată când am inspirație, apoi asamblez „bucățile “ și fac un fel de puzzle literar.
Care sunt planurile de viitor în ceea ce privește cariera ta de prozator? Dar în legătură cu FICT și Lecturile Insomniacelor?
Cariera nu știu cât depinde de mine, dar deja am început să scriu o nouă carte. FICT și Lecturile Insomniacelor sper că vor continua și m-aș bucura să fac parte în continuare din echipă.
Un sfat pentru comunitatea The Woman despre importanța lecturii. Ce recomanzi?
Recomand orice carte face plăcere doamnelor. Cred că fiecare carte te îmbogățește spiritual, că în fond suntem toți niște copiii mari care încă vor să li se spună povești sau poezii.
O carte e în primul rând un prieten, unul care nu te judecă și nu îți face reproșuri, doar așteaptă cuminte în bibliotecă să îți țină companie. Și e o companie plăcută de obicei… Nu o să plictisesc eu cu beneficiile lecturii, au scris destui specialiști despre asta. Tot ce-mi doresc eu de la o carte bună e să mă bântuie, să mă facă să îmi pun niște întrebări și uneori să schimbe în mine ce eu nu pot singură. Sau, pur și simplu să îmi facă plăcere că ne-am cunoscut!
Autorul preferat: William Somerset Maugham
O zi la farmacie, descrisă în 3 cuvinte: Răbdare, probleme, rezolvări
Ceai sau cafea? – Cafea, indiscutabil.
Cel mai bun moment pentru a scrie: Când ai inspirație
Credit foto copertă: Nicu Cherciu
Editor:
