Mihaela Chiș, avocat fondator al societății cu același nume, este printre pionerii dreptului medical în sistemul juridic de la noi din țară.
O experiență personală care a marcat-o a fost momentul cheie în care Mihaela a decis să pornească pe drumul dreptului medical. Fiind conștientă de carențele domeniului, a hotârât să urmeze studii în acest sens și a început studiile doctorale. Convinsă că „munca este cheia succesului”, și-a format echipa, alături de care muncește uneori și peste 12 ore pe zi și căreia dorește să îi insufle valori în care crede cu tărie și anume: „răbdare, modestie, empatie și rezistență la efort”.
Despre dreptul medical, de la alegere la călătorie și obstacole, despre mentorat și echipă, despre studii, cercetare, muncă și cum arată pregătirea dinaintea unui proces, ne-a povestit Mihaela, în interviul de azi.
Mihaela, cum s-a schimbat viața ta de la ultimul interviu pe care ni l-ai acordat?
Cred că s-au petrecut multe lucruri de la ultima noastră discuție. Am devenit doctorandul școlii omonime a Facultății de Drept din cadrul Universității din București, am reușit să public mai multe articole în revistele dedicate de drept, am susținut câteva evenimente științifice și am reușit sa pun bazele unei Societăți civile de avocați.
Ce te-a determinat să alegi dreptul medical? De ce ai ales să urmezi un doctorat pe această temă?
O experiență personală marcantă a fost elementul decisiv. Eram în fața unui spital, alături de domnul prof. dr. Romeo Chira, și mi-am dat seama de situația curentă a dreptului medical.
Am înțeles că nu le pot pretinde celorlalți să contribuie la dezvoltarea unui drept aproape necunoscut la noi în țară. Trebuia să îmi asum această sarcină. Am intuit că nu voi putea susține acest domeniu, decât prin contribuții teoretice care sunt legate de școala doctorală și de un coordonator științific. Îi sunt foarte recunoscătoare domnului prof. dr. Marian Nicolae pentru întreaga susținere oferită în acest sens.
Ce presupune teza ta de doctorat și cum ai descrie importanța acesteia, raportat la domeniul juridic din țara noastră?
Teza de doctorat urmează să abordeze răspunderea medicală și apariția dreptului medical. Aceasta reprezintă un produs izolat în spațiul juridic național. Cred că recunoașterea dreptului medical poate susține responsabilizarea personalului medical, organizarea unui sistem eficient de asigurări de răspundere medicală sau creșterea calității actului medical.
Cum stă România la acest capitol? Care sunt principalele probleme și cum pot fi acestea rezolvate? Cum vezi tu importanța specializării în dreptul medical? Care este contextul internațional și cum arată perspectivele de viitor ale domeniului?
Dreptul medical este subdezvoltat la noi în țară și aproape necunoscut. Litigiile sunt reduse numeric, legislația în materie de abia începe să fie aplicată de către instanțele de judecată. Nu pot fi identificate repere teoretice solide, care să permită aplicarea coerentă a dreptului medical. Legislația este, încă, asuprită de către influențele personalului medical, limbajul este lipsit de coerență și previzibilitate. Specializarea este crucială în dreptul medical, deoarece trebuie înțeleasă și explicată terminologia medicală.
În schimb, la nivel internațional, dreptul medical este într-o continuă expansiune, numărul dosarelor de răspundere medicală și a lucrărilor de specialitate urmează un trend ascendent. Tendința va ajunge și în România, cel mai probabil, însă suntem destul de departe.
Ce a presupus activitatea ta de cercetare până în prezent? Ne poți împărtăși câteva studii de caz concrete? Dar referitor la perspectivele viitoare, încotro se îndreaptă cercetările tale?
Activitatea de cercetare a fost fructificată prin elaborarea unui număr semnificativ de articole cu referire la dreptul medical. Acestea au fost publicate în revistele dedicate de drept sau în lucrări care conțin articole de specialitate. În schimb, nu pot să vorbesc despre dosarele gestionate, din păcate, deoarece acestea sunt în curs de soluționare.
Viitorul rămâne în mâinile lui Dumnezeu, însă transpir și voi continua să respir pentru dreptul medical.
Cum simți faptul că munca ta va deschide drumului dreptului medical în sistemul juridic? Simți o oarecare presiune sau responsabilitate? Cum te influențează asta în continuarea drumului pe care ai pornit?
Întrebarea este flatantă. Nu am început cu acest gând, însă reacția vine tot mai des din exterior.
Da, este o mare responsabilitate, care impune o un proces de cugetare profundă. Reflectez asupra ideilor și urmăresc să fie întruchiparea binelui și a echității, elementele reprezentative ale dreptului. Timpul este eterna presiune, deoarece dreptul medical se cere aplicat.
Ce calități consideri că nu trebuie să îi lipsească unui avocat, referitor la cum arată industria în 2023? Dar dacă vorbim despre dreptul medical?
Personal, cred că un avocat, azi, trebuie să aibă deprinderea scrierii. Procesele devin, tot mai mult, scrise, iar epoca oratoriei este umbrită.
Dreptul medical cere mai mult și caută persoane ambițioase, cu o deschidere ridicată înspre lectură și cercetare normativă, pentru identificarea ghidurilor incidente, a ordinelor de ministru precizatoare sau chiar a diagnosticelor explicate în cărțile de medicină. Succesul cere plata unui preț.
Cum reușești să îmbini munca și studiul asiduu ca doctorand cu activitatea ta de zi ca avocat? Ai un program bine stabilit?
Sunt foarte puține nopți în care reușesc să dorm 7 ore. Dorm, în medie, 6 ore/noapte. Încerc să îmi stabilesc foarte bine programul, începând de la organizarea activității pe luni calendaristice, în care sunt programate toate activitățile.
În spatele celor 15 minute de glorie sau a celor 15 pagini scrise sunt zile și nopți titanice muncite. Câteva minute/pagini sunt plătite cu un efort imens și cu multe ore nedormite. De fapt, nopțile devin zile, deseori. Munca este cheia succesului, pe termen lung.
Ai pus bazele unei Societăți de avocați, formată din 6 membri și un paralegal. Care au fost principalele obstacole ale acestui pas din cariera ta și cum le-ai depășit? Cum ți-ai ales echipa?
Profesional, nu cred ca întâmpinam dificultăți. Cred că sunt, mai degrabă, inconveniente. Adevăratele dificultăți sunt cele repercutate în starea de sănătate. Daca vorbim despre inconveniente, da, au fost multe și cred ca majoritatea au venit din percepțiile subiective ale oamenilor sau din invidie.
Percepem oamenii prin prisma propriului filtru subiectiv și asta ne face să credem că știm. De fapt, convingerea noastră este o iluzie în privința oamenilor cu care nu am interacționat, cel puțin, o scurtă perioadă de timp. Oamenii ni se dezvăluie lent. Putem să îi descoperim pe ceilalți atât cât ne permit aceștia.
Societatea de avocați s-a construit firesc și armonios, în jurul acestor credințe. În alegerea echipei, am încercat să mă ghidez după câteva atribute: bunătate (empatie), smerenie și sclipire. Restul vin de la sine.
Într-o discuție anterioară, ne spuneai așa: „În ceea ce mă privește, existența mentorilor a fost cel mai prolific lucru”. Ce ai dori să le inspiri oamenilor din echipa ta? Ce dorești să le împărtășești, profesional și personal, în calitate de mentor?
Da, mentorii ne arată o lume nouă și au menirea să ne facă mai buni, profesional și emoțional. Dacă nu devenim mai buni cu sprijinul lor, ar trebuie sa reflectăm.
Încerc să le ofer celor din echipa mea un exemplu de răbdare, modestie, empatie, rezistență la efort prin muncă, pentru a activa sistemul de coping. În suplimentar, încerc să le ofer un exemplu de conștientizare și acceptare a propriilor greșeli, inerente evoluției. De asemenea, urmăresc să îi fac să înțeleagă că banii nu sunt o călăuză bună, în activitatea profesională. Banii vin cu răbdare și după foarte mult efort. Toate acestea sunt valabile și în viața personală, dacă este valorizată familia.
Cum arată pregătirea pentru un proces sau soluționarea unui caz? Cât de mult muncește echipa ta? Consideri că meseria de avocat este apreciată la adevărata ei valoare?
Pregătirea unui dosar implică foarte multă muncă și presupune parcurgerea unor etape. Începem cu studiul dosarului, apoi a legislației aplicabile și, pe urmă, consultăm literatura de specialitate. Aceste activități sunt urmate de redactarea actelor de procedură, succedate de susținerea dosarului în instanță.
Muncim, în fiecare zi, aproximativ 12 ore, cu suplimentarea acestora, deseori, în zilele libere. Da, cred că profesia de avocat este subapreciată și subevaluată. Există preconcepția unui confort profesional și a unor câștiguri realizate ușor. De fapt, nu este deloc așa. Avocații nu se lamentează în public, în instanță sau în fața clientului. Astfel, se aude, mereu, doar cel care se tânguiește cel mai tare sau cel mai des.
Ai simțit de-a lungul carierei tale momente în care munca ta nu a fost apreciată? Cum reușești să depășești astfel de momente și să o iei de la capăt cu un alt proces?
Da, mă confrunt deseori cu preconcepții sau subevaluări, alimentate, probabil, de înfățișarea exterioară sau vârstă, dar și de răutate sau invidie. Din păcate, neajunsurile celorlalți sunt aruncate înspre oameni nevinovați.
În aceste momente, cei apropiați îmi reamintesc că fiecare lovitură nu este decât un salt imens înspre progres. De asemenea, îmi amintesc de C. Brâncuși. Trebuie să se fi simțit enorm de subapreciat, încât să își reverse întreaga durere și furie într-un drum pe jos, cu o distanță mai mare de 2.000 km, din București, România până în Paris, Franța.
Ce altceva ne poți spune despre tine? Ce faci astfel încât timpul tău liber să fie de calitate?
Mărturisesc ca nu prea cunosc noțiunea de timp liber și mă simt inconfortabil fără plan de acțiune.
În schimb, sunt momente în care am nevoie sa mă limpezesc. Atunci, mă reîntorc la natura, la greierii, dealurile și pădurile de acasă. Măreția și simplitatea lor mă umple, mă relaxează, mă liniștește.
Tocuri sau flat shoes? – Flat shoes.
3 cuvinte care te caracterizează: Ambiție, empatie, loialitate.
Cu ce fel de oameni te înconjori? – Aleg prezența oamenilor alături de care mă simt în largul meu și în fața cărora nu este nevoie să îmi cenzurez personalitatea, dar care îmi permit, în același timp, să evoluez.
Destinația favorită de vacanță: Acasă.
Ultimul lucru pe care îl faci seara, înainte să adormi: Citesc.
Credit foto: Claudia Pojan
–
Editor:
