Minelli s-a lansat în industria muzicală românească la vârsta de 16 ani, ceea ce înseamnă că a crescut cu pasiunea pentru muzică încă din copilărie. Își aduce aminte și astăzi că pe atunci asculta tot înseamnă muzică pop pe MTV, muzică din afara țării, dar știa, de asemenea, și toate melodiile care erau lansate în România. „Tot ce vedeam pe canalele TV de muzică de la Christina Aguilera la Beastie Boys era, pentru mine, absolut wow! Țin minte că videoclipul piesei “Intergalactic” de la Beastie Boys m-a fascinat de-a dreptul”, mi-a împărtășit artista.
„Adevărata inspirație muzicală a început, pentru mine, de-abia pe la vârsta de 17 ani, când am început să diversific genurile pe care le ascultam.”
Pe atunci, Minelli asculta, ca genuri muzicale, de la pop la rock și până la dubstep. Experimentând și-a dat seama că cel mai mult era atrasă de muzica pop, soul, R&B, jazz și așa a început să asculte artiști definitorii pentru aceste genuri muzicale precum: Ella Fitzgerald, Aretha Franklin, Frank Sinatra, John Legend, Sting, Toto, Sade și Coldplay.
Astăzi, Minelli este o artistă cunoscută pe piața națională și internațională datorită rezultatelor impresionante obținute cu single-uri precum “Mariola” și “Rampampam”, care încearcă încă și astăzi să insereze cât de mult poate din influențele muzicale cu care a crescut în melodiile ei. Mi-a povestit mai multe despre relația ei cu muzica și nu numai în acest interviu.
Dacă ai putea să te întorci în timp și să spui un singur lucru versiunii tale din copilărie care tocmai și-a descoperit pasiunea pentru muzică, care ar fi acela și de ce?
Cu siguranță mi-aș spune: „Ai mai multă încredere în tine!”
Care este un lucru pe care ți-ai fi dorit să-l fi știut despre muzică înainte de a intra efectiv în industria muzicală?
Poate faptul că, pentru a ajunge foarte sus, este nevoie de mulți ani de dezvoltare, răbdare și iar răbdare, perseverență, muncă cu tine, însă asta nu mi-ar fi schimbat deloc dorința de a face muzică, pentru că e o parte din mine.
Debutul tău în industria muzicală românească a fost marcat de venirea ta la București, unde ai intrat în trupa Wassabi, manageriată de Marius Moga. Cum ai găsit industria muzicală din București la vârsta de 16 ani și, respectiv, cum te-a găsit ea pe tine?
Eram un copil venit dintr-un oraș mic, cu multe vise, speranțe, iar proiectul înființat de Marius era pentru mine un mare pas înainte. Am intrat într-o industrie în care mai mult învățam, executam, nu pot să zic că aveam prea multe decizii de făcut, ceea ce s-a schimbat clar cu timpul.
Cum s-a schimbat atât industria, cât și tu, după aproape 20 de ani în care ai făcut parte din ea? 🙂
„Industria muzicală s-a schimbat clar în bine și eu la fel.”
Este o diferență enormă între Luisa de la 16 ani și Luisa de acum, care își scrie muzica, decide ce și cum vrea să fie/arată totul, ce să comunice publicului, cum să fie proiectul prezentat lumii etc., lucruri pe care nu le făceam deloc la începuturile mele.
După o perioadă de timp în care ai fost parte componentă a trupei Wassabi, ai decis să te lansezi pe cont propriu. Care a fost cea mai mare frică pe care ai avut-o în momentul în care ai luat decizia să mergi pe cont propriu?
A fost într-adevăr un moment destul de confuz pentru mine și nesigur, îmi era frică de faptul că nu o să mă descurc pe cont propriu.
Nu aveam cea mai mare încredere în mine, însă din moment ce m-am decis că vreau un proiect internațional, am început să îmi scriu singură, să experimentez, să văd ce mi s-ar potrivi, ce mi-ar plăcea să cânt, și să îmi clădesc încrederea în mine.
Astfel, ușor-ușor am reușit să pun pe picioare proiectul.
Astăzi, ești unul dintre cei mai de succes artiști și compozitori din Europa de Est. Ai scris multe hituri atât pentru tine, cât și pentru alți artiști de succes. Cine este Minelli, din punct de vedere muzical, astăzi? Dar în plan personal?
Îmi place să spun că sunt un artist care încearcă să ofere oamenilor stări/emoții în care să se piardă, dar și să se regăsească.
Un lucru personal mai puțin știut de public este că atunci când eram însărcinată cu primul copil, am scris o carte de poezii, care rămâne o amintire superbă.
Celebritarea are, de cele mai multe ori, un preț de plătit. Care ai spune că este prețul pe care îl plătești tu?
Nu am de ce aspect să mă plâng momentan sau să spun că din cauza celebrității pierd foarte multe pe alte părți. Poate faptul că uneori sunt mai mult plecată, departe de copii, însă nu sunt perioade lungi și atunci când sunt acasă, sunt cu ei 100%.
Dac-ar fi să sumarizezi povestea omului Minelli în nu mai mult de trei piese de-ale tale lansate până acum, care ar fi acestea?
“Mariola”, “Rampampam” și “Silver & Gold”.
De ce aceste piese?
Pentru că “Mariola” a fost prima dintre piesele care m-au introdus în mințile unei mase de oameni, o piesă care m-a făcut să am încredere în mine și care încă mă face să zâmbesc când o ascult.
“Rampampam” este piesa care a deschis alte uși, care m-a ajutat să fiu auzită la nivel global și să cred și mai mult în mine.
Iar “Silver & Gold” este piesa ce dă și numele primului meu album, marcând o altă etapă în cariera mea.
Dintre piesele pe care le-ai scris până acum – fie pentru tine însăți, fie pentru alți artiști –, care este cea în care simți că autenticitatea lui Minelli în calitate de compozitoare se face simțită cel mai bine?
Hmm, sunt multe, cred că le-aș trece aici pe cele atinse de inspirația pură, la care nu am stat atât de mult să mă gândesc, cum ar fi “Mariola”, “Deep Sea”, “Discoteka”, “Addicted”, “Illusion”, “MMM”, “Rampampam”, “picpocpac”, etc.
Lansările tale “Rampampam” și “Nothing Hurts” au dominat topurile muzicale la nivel global, cumulând peste 220 milioane de stream-uri și peste 400 milioane de vizualizări pe YouTube. Ce simți că spune asta despre punctul profesional în care te afli în momentul de față?
„Este un sentiment de neegalat când mă gândesc la faptul că am pășit pe atâtea teritorii cu muzica mea, când văd atât de mulți oameni din diferite țări că îmi cântă și iubesc muzica.”
Toate premiile primite, de platină și de aur din diferite țări, stream-urile, vizualizările sunt foarte importante pentru mine, pentru că asta îmi arată că muzica mea a călătorit, a depășit granițe atingând un public larg, care din fericire a și rezonat cu ea, ceea ce mă împlinește enorm.
Cine ai spune că a fost cel mai mare sprijin al tău în procesul devenirii tale profesionale?
Sprijinul meu major este clar familia. Soțul meu în primul rând, care a crezut în mine, se implică și este lângă mine la orice pas. De altfel, pot spune că familia întreagă mi-a fost și-mi este plasă de siguranță.
“Rampampam” a ajuns chiar pe locul #4 în topul Shazam Global și pe locul #1 în Shazam Global Dance, unde s-a situat timp de câteva săptămâni. Care este povestea piesei “Rampampam” și cum a prins contur ea?
Piesa “Rampampam” este o piesă venită dintr-o inspirație pură, o piesă de suflet. Am scris-o destul de repede, refrenul a fost gata în jumătate de oră, dacă îmi aduc aminte bine. Viky Red, producătorul piesei, mi-a arătat un instrumental la care lucrase de ceva timp, am început să îmi intru în vibe, să caut idei, linii, să creez o stare.
Care ai spune că este ingredientul care a făcut această piesă să prindă atât de mult avânt?
Am ajuns la cuvântul “Rampampam”, căruia i-am căutat un sens și așa a început să se contureze. Piesa are în primul rând o stare și un mesaj în care s-au regăsit mulți oameni, iar acest cuvânt repetitiv “rampampam” a intrat rapid în mințile oamenilor.
După mult timp, ai lansat din nou o piesă în limba română, „picpocpac”, cum s-a născut această piesă? Vei mai lansa materiale în română pentru fanii tăi?
Piesa „picpocpac” am scris-o în mașină, ideea refrenului mai exact. Eram în drum spre studio pentru o sesiune (de muzică) și am început să conturez linia, să adaug câteva versuri și apoi mi-a venit și ideea de picpocpac.
Strofele vorbesc despre stări diferite pe care le-am avut într-o perioadă și mi-am dorit să fie o piesă unde să vorbesc fix despre ce simt, cum simt. Mi-am dorit să scot o piesă în română abia atunci când voi simți că am ceva special, ceva să îmi placă mult și să atingă prin mesaj.
Mai sunt idei „la sertar”, cum ne place nouă să le zicem, și cu siguranță vor mai fi lansări și în română.
Fanii te adoră și văd, în mare, partea de sus a icebergului. Care sunt lucrurile care nu se văd?
Nu se văd momentele în care stai și storci orice clipă fără inspirație, că poate, poate îți revii și vine ceva care sună cumva.
„Nu se văd refuzurile de care te izbești sau frustrările care uneori se adună pentru că nu iese ce și cum vrei.”
Momentul de cumpănă, când vrei să renunți, când te gândești că ți-ai ales prost direcția, momentele când petreci ore și ore lucrând la idei/piese și nu se întâmplă nimic. Este o muncă continuă, ca în orice domeniu.
Unii rămân și continuă să creadă în visul lor, sunt dați afară pe ușă, intră pe geam, caută să se perfecționeze, rămân umili, insistă, iar alții renunță.
Știm că, pe lângă rolul tău de artistă, ești și soție și mamă a doi copii: Sarah Maria și Filip. Care este relația familiei tale cu muzica ta? Dar cu cariera ta?
Iubesc muzica amândoi, le place ce fac, ascultă toate demo-urile în toate stadiile în mașină cu mine, locul unde îmi testez eu toate piesele. Le place să meargă și la studio; pe Sarah am luat-o și la câteva concerte și a fost încântată de experiența de public, de backstage, de echipă.
Este un domeniu frumos și lejer pentru ei, văzut așa de pe margine și doar cu momente frumoase. 😊
Cum crezi că te-ar descrie prietena ta cea mai bună și / sau prietenii tăi cei mai apropiați?
Cred că ar spune că sunt un om pe care se pot baza, realist, loial, cu principii morale bine dezvoltate și sper că și fun și simpatic. O să pun câteva întrebări stânga-dreapta să văd dacă am nimerit.
Cum ai descrie relația pe care ai reușit s-o construiești în decursul timpului cu muzica?
Muzica a fost și este o parte din mine, o parte fără de care nu aș putea să mă numesc eu, pentru că mă ajută să mă exprim, să mă descarc. Am avut și momente mai puțin bune, când mi-am dorit să o las în spate, însă am simțit că pot să fac lucruri mari cu muzica, să ajung unde visez și am rămas să mă dezvolt și mai mult în direcția asta.
Încă este o parte importantă din mine și mai ales acum când mi-a adus atâtea satisfacții, când am văzut că pot să alin cu ajutorul ei și simt că sunt în punctul potrivit.
Primul lucru pe care-l faci dimineața:
Opresc alarma telefonului, pe care de cele mai multe ori aș vrea să nu o aud și să mai trag de păr câteva ore de somn.
Călătorești în scop profesional foarte des. Ce înseamnă „acasă” pentru tine:
Familia.
Dacă n-ar fi fost muzica, ar fi fost:
Orice legat de artă.
Un loc vizitat, care s-a transformat în inspirație pentru o piesă scrisă ulterior:
Nu am unul încă. 😊
Cum te reîncarci atunci când obosești:
Îmi iau câteva zile libere, dar nu prea mult, pentru că atunci am impresia că pierd „trenul”.
Melodia din playlistul tău pe care o ai pe replay în perioada aceasta:
That Mexican OT – „02.02.99”
_
Editor: Carina-Marisa Cichi
Credit foto: Emil Kasa, Tibi Clenci, Ștefan Dani