Nora Chiș pune suflete în rame foto de peste șapte ani. Pentru ea, fotografia de familie înseamnă mai mult decât o pasiune, înseamnă emoții și amintiri. Crede mai mult în surprinderea momentelor așa cum sunt ele, nu în cele regizate și fotografiază pentru ca oamenii care îi trec prin fața obiectivului să își poată reaminti constant cât de minunați sunt și, să vadă peste ani, ce lucruri minunate au trăit.
Nora, când și de ce te-ai apucat de fotografie?
Iubesc fotografia încă de când eram micuță și îmi plăcea să pozez, anii au trecut și mi-am regăsit locul în spatele aparatului. Fotografii din pasiune realizez de mulți ani însă, oficial, de șapte ani. Am avut curaj să-mi urmez cu adevărat visul în timpul maternității cu primul copilaș când soțul și toți cei dragi m-au încurajat și m-au susținut.
Mă gândeam că atunci când voi dori să mă relaxez și deconectez, o voi face doar făcând unul din lucrurile care îmi plac, pe lângă muzică și citit, și anume fotografia, ca să nu stau departe de copilașii noștri fără folos, ci să simt că am investit timpul și nu l-am pierdut. Simt că atunci când realizez fotografiile reușesc să opresc timpul în loc pentru acei pe care îi fotografiez, ca ei să își aducă aminte, cât de minunați sunt și ce momente frumoase au trăit.
Tu surprinzi momentele-cheie din viața unui om, nunta, așteptarea celui mic, viața cu copiii etc. Care sunt, din punctul tău de vedere, cele mai mari provocări?
Provocări….viața însăși este o provocare. Însă cred că cea mai mare provocare și cea mai mare responsabilitate este creșterea copiilor. Ne-au fost dăruiți de Dumnezeu ca niște daruri minunate și nespus de prețioase, așadar trebuie să îi creștem frumos, în asemnarea cu El și cu cerul în inimi. Și din punct de vedere fotografic cred că cea mai mare provocare este fotografierea copiilor de orice vârstă, pentru că trebuie să fii pregătit să știi ce pot face și ce nu la vârsta lor și cum poți aduce la iveală tot ce e mai bun din ei în acele câteva ore petrecute împreună la o sesiune foto.
Ce îți place cel mai mult la ceea ce faci?
Emoția acelui moment unic când apăs pe butonul de declanșare, o amintire care va rămâne imprimată în sufletul privitorului pentru totdeauna. Cel mai mult îmi place să fotografiez familii cu copii sau în așteptare (cu copilași în burtică), acea relație sinceră plină de iubire și bucurie și emoții și toate stările împreună, simt că am primit darul fotografierii pentru a susține unitatea familiei și viața încă de la începuturi.
Care e cel mai importat lucru în relația cu clienții?
Cred că o relație frumoasă cu clienții se realizează în timp și necesită atenție și înțelegere reciprocă. Cred că cel mai important lucru sunt defapt două: seriozitatea în îndeplinirea serviciului realizat și prietenia cu ei, așa am descoperit mulți oameni foarte frumoși la suflet.
Cât înclină balanța aparatura și cât contează creativitatea în această meserie?
Cred că o aparatură bună te poate ajuta să îți îndeplinești creativitatea, dar te limitează dacă nu ai vise mărețe. Cu alte cuvinte cred că poți realiza foarte multe și cu mai puțin, nu aș pune accent așa de mare pe aparatură cât pe disponibilitatea de a ieși și a fotografia tot ce se poate fotografia, iar mai apoi vei putea alege ce îți place cel mai mult.
Cum definești tu o fotografie bună?
O fotografie bună consider că este una care o vezi cu ochii, dar îți rămâne în suflet pentru totdeauna. Trebuie să fie o fotografie reală, care să transmită o emoție adevărată și reală și nu trebuie să fie regizată.
By Loredana Bertișan – Editor Contributor The Woman
Loredana este de profesie jurnalist, cu experiență de peste cinci ani în domeniu. A lucrat pentru mai multe publicații locale și naționale și a urmat mai multe stagii de formare în domeniu atât în țară, cât și în străinătate. Este absolventă a Departamentului de Jurnalism din cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai”. Pe parcursul studiilor a descoperit că are o pasiune pentru partea de social și voluntariat, așadar a creat comunitatea Art4Education prin care se ocupă de campanii caritabile pentru copiii din satele României.
Sursă foto: arhivă personală Nora Chiș Photography