„Un profesor nu doar predă, ci și inspiră și ghidează, un profesor trebuie să ofere voce tuturor copiilor, un profesor trebuie să își cunoască materia și să fie pasionat de ceea ce face, iar când elevul și profesorul fac echipă, orice este posibil” – așa vorbește, în interviul de astăzi, Georgiana Popovici despre responsabilitatea de a fi profesor.
Georgiana Popovici este profesor, doctor în matematică și cercetător, specializată pe matematică și statistică. Cu peste 20 de ani de experiență la catedră, din care 14 i-a petrecut în cadrul universității, aceasta a pregătit sute de elevi care au făcut-o să fie mai mândră, cu fiecare reușită a lor. În 2019, Georgiana a pus bazele unui centru privat, fiind și anul în care unul dintre elevii pregătiți de ea a obținut cea mai mare notă din lume la examenul A level.
Am stat de vorbă cu Georgiana despre calitățile unui profesor și cum reușește ea să transforme matematica într-o materie pe placul elevilor, despre problemele din sistemul de învățământ și care ar fi drumul spre rezolvarea acestora, dar și despre cum arată, în perspectiva ei, viitorul învățământului românesc.
Georgiana, ce te-a făcut să te îndrepți spre matematică? A fost o pasiune din copilărie sau un drum pe care l-ai ales mai târziu?
Pasiunea mea pentru matematică este una timpurie, aveam și dorința de a fi cea mai bună, de a excela în domeniu, însă dragostea pentru numere rămâne eternă. Încă de la primele probleme rezolvate a izvorât din mine dorința de a decoda și aprofunda misterele acestei arte a logicii și a cunoașterii.
Dacă aruncăm un ochi fugitiv în istorie, fiecare mister al lumii are o componentă matematică evidentă, de la piramide, până la simbolistica numerologică. Nu știu dacă am plănuit ceva de la începutul drumului. Pasiunea a dictat calea și urmând-o, dorești să devii cea mai bună versiune a ta, ceea ce a culminat, în cazul meu, cu un doctorat în matematică.
Ai peste 20 de ani de activitate la catedră. Din experiența ta, de ce cei mai mulți tineri sunt speriați de matematică? Cum faci tu astfel încât să faci matematica o materie pe placul elevilor?
În primul rând, profesorul, dascălul, trebuie să aibă o croială universitară autentică, limbaj limpede, atrăgător, simț al umorului, autoritate personală, să adauge seducție informației și să provoace admirația discipolilor. Trebuie să știe foarte bine materia și să-i placă ceea ce face, pentru că numai așa îi va determina pe elevi să se împrietenească cu matematica, nu e suficient să le împărtășească doar cunoștințe.
Din păcate, la noi matematica este predată ca o colecție de metode de aplicat, deși ar fi necesar ca accentul să fie pus mai mult pe raționament, decât pe tehnică. Ar trebui să fie date exemple variate, legături cu alte domenii, cum au influențat ele matematica și cum, la rândul ei, matematica le-a influențat.
De exemplu, la centrul meu am sărbătorit pe 14 martie 2023 „Ziua numărului Pi (3.14)”. Elevii au spus câteva cuvinte despre istoria acestui număr, au rezolvat probleme de matematică care implicau utilizarea simbolului pi, aria și circumferința cercului, aria sectorului de cerc, lungimea arcului de cerc.
Am avut și un concurs – „Cine știe cele mai multe zecimale ale numărului Pi”. Câștigătorul a primit un tort având imaginea numărului Pi. Acesta este, deci, un exemplu prin care îi putem apropia pe elevi de matematică, găsind alternative de lucru mai „altfel”, prin care ei nici să nu simtă că rezolvă ecuații și probleme.
E important să le dăm soluții mai simple și căi mai accesibile spre această materie. Și e atât de frumos când văd feedback-ul lor după astfel de momente – sunt fascinați de ușurința cu care au găsit răspunsurile, tocmai pentru că perspectiva a fost alta, a părut totul ca un joc.
De-a lungul timpului ai predat atât la liceu, cât și la universitate. Ce mediu ți s-a potrivit cel mai bine? Cum te raportai la studenții de la universitate versus elevii de liceu?
Există mai multe răspunsuri la această întrebare, deoarece ține de perspectiva aleasă. În România, dacă vrei să înveți, o poți face oriunde și același lucru se reflectă și în felul în care profesorul prezintă materia. În mod cert există și diferențe: numărul de elevi, concentrarea lor. Cred că elevii de liceu sunt în căutare de drum și vor încerca să păstreze un efort susținut, pe când cei de la universitate au o atitudine mai relaxată, ajung deja unde și-au propus. Există excepții în ambele cazuri.
Nu aș spune că am preferințe legat de mediul în care predau, aș vrea să cred că mă adaptez rapid și la liceu și la universitate, și asta pentru că îmi sunt dragi elevii și încerc să-i ajut cu tot ceea ce pot. Mereu i-am simțit pe liceeni mai timorați, cred că ei simt mai tare presiunea examenelor sau poate pentru că încă nu au așa o experiență de mare precum cei de la facultate, și atunci încerc să îi susțin și moral, să le ofer mai multă încredere în ei înșiși.
Stilul de predare este același, sunt dedicată și implicată total în ceea ce fac și sper că asta văd și elevii, dragostea pe care-o port matematicii. Simt că așa cum le explic această materie este pe placul lor – mi-o demonstrează constant prin feedback-ul lor și al părinților, și prin rezultatele pe care le au la examene.
În afara orelor, pregătești elevi pentru examene internaționale în cadrul centrului tău privat. Cum ai ales să pui bazele centrului? Ai resimțit o nevoie în rândul elevilor tăi?
În primul rând, discutăm despre un segment de nișă. De aceea m-am gândit să deschid acest centru de pregătire, am pornit de la o probabilitate pe care mi-am dorit să o transform în certitudine.
Copiii pot întâmpina probleme de adaptare la mediu, la profesori noi, se pierde informație prețioasă în clasă. Orele de susținere pot consolida acele goluri care în ani de zile devin vitale pentru a putea studia la un liceu foarte bun internațional. Este o mare nevoie ca profesorii să iasă din era meditațiilor „la negru”, să facă asta la lumină, legal și oficial. Le recomand părinților să vină cu copiii la o evaluare preliminară la centru și să facă asta din timp. Materia nu se poate recupera cu o lună înainte de examen, ci cu efort și cu ritm susținut.
În anul 2019 unul dintre elevii pregătiți de tine a obținut cea mai mare notă din lume la examenul A Level. Cum ai simțit acel moment? Privind în urmă, ce crezi că a ajutat cel mai mult în acest caz?
Este o plăcere să observi o evoluție fulminantă! Am fost foarte mândră și fericită că am ajutat la atingerea unui potențial maxim și îmi doresc să aibă cât mai mulți dintre elevii mei reușite la acest nivel.
Ca să ajungi la un astfel de rezultat, mereu sunt mai mulți factori implicați.
Tu, cadrul didactic, poți ghida, însă dacă nu există concentrare și efort susținut, nu se poate atinge un astfel de rezultat atât de ușor. Dacă există însă aceeași dorință, iar elevul și profesorul fac echipă să atingă un țel anume, chiar orice e posibil!
Cum a apărut pentru tine visul de a pune bazele unei școli private în mediul rural, pentru a le oferi cât mai multor copii educație de cea mai înaltă calitate?
Orașele mari atrag după sine și multe posibilități și, cu toate acestea, există mult potențial peste tot, nu doar la oraș. Uităm până la urmă că lumea s-a născut la sat. Toți, fără excepție, am pornit de acolo.
Consider că este important să le oferim tuturor copiilor o voce, un început în forță; elevii care studiază în mediul rural merită la fel de mult un nivel educațional bun, asemenea celor din zonele urbane și e important să aibă toți aceleași beneficii. De aici gândul meu de a pune bazele unei școli în mediul rural. Momentan e la stadiul de idee, însă îmi doresc mult ca în viitor să se materializeze.
Ne confruntăm tot mai des cu abandonul școlar. Care consideri că sunt cauzele pentru care mulți copii abandonează studiile? Care sunt soluțiile, din punctul tău de vedere?
Din păcate este un adevăr dureros, pentru că, din punctul meu de vedere, o societate educată este și una puternică din toate punctele de vedere. Cei care aleg să nu se mai ducă la școală sunt de fapt produsul unui sistem care nu îi ajută și îi abandonează. Mulți dintre aceștia nici măcar nu sunt vinovați de ceea ce se întâmplă fiind condiționați de situația familială, de lipsa unui ajutor financiar și, chiar mai rău, dacă ne gândim la orice formă de abuz.
Soluțiile sunt mult dezbătute, inclusiv în mass-media. Cred că e nevoie de a reclădi totul de la bază, pentru că e important să ai o temelie solidă ca să poți apoi construi pe ea sănătos. Implicarea tuturor factorilor determinanți și dorința de a transforma sistemul educațional într-unul eficient și prosper pentru elevi, ar fi ideale.
De foarte multe ori profesorii nu sunt apreciați la adevărata lor valoare, fie că vorbim despre elevi, părinți, societate sau chiar instituțiile statului. Ai simțit vreodată că munca ta nu este apreciată? Pe de cealaltă parte, au existat momente în care meseria de profesor te-a făcut cu adevărat mândră?
Mi se pare interesant cum un profesor care educă mase ajunge să fie plătit mult mai slab decât oameni din alte categorii de profesii. Până la urmă, această muncă vine și cu o componentă morală. Profesorul nu doar predă, dar și inspiră și ghidează.
M-am simțit în mod cert și neapreciată de-a lungul anilor de predare, pentru că un sistem care te consideră o unealtă și doar atât, poate, până la urmă, să îți înfrângă până și ultima fărâmă de pasiune pe care o posezi.
Copiii au acest dar de a-ți oferi energie și vivacitate și acest lucru te motivează să nu renunți și să continui să fii alături de ei. Sunt mândră cu fiecare reușită a lor, cu fiecare pas pe care-l fac înspre matematică! Dorința lor că vor să o deslușească sau, mai mult, că vor să urmeze o carieră care implică utilizarea acestei arii, toate sunt bucurii și motive de a fi mândră.
Ne spuneai că îți dorești ca elevii pe care îi pregătești și ajung să studieze la universități de prestigiu din străinătate să se întoarcă pentru a aduce valoare în România. De ce crezi că aleg aceștia studiile în afara țării? Ai simțit vreodată o oarecare tristețe că elevii buni „ne părăsesc”?
Există aceste discuții despre elevi care părăsesc țara și nu se întorc. Până la urmă, acest lucru ar trebui să ne dea de gândit. Oare oferim cea mai bună educație la nivel universitar, ori nu dorim să ieșim din tipare și avem aceeași abordare de mai multe decenii? Până la urmă, alegerea lor este evidentă și susținută de multe alte opțiuni pe care, din păcate, universitățile de la noi nu le oferă.
Mă bucur enorm când elevii mei își îndeplinesc visul, dar am și o urmă de regret de câte ori o nouă persoană care a învățat să gândească matematic părăsește România.
Cum vezi viitorul învățământului românesc?
Presupun că, așa cum se întâmplă în multe domenii, și învățământul se va robotiza și componenta de informație va fi livrată tehnologic. Însă ce ne facem cu acea componentă umană, emoțională? Noi vrem simplu și ușor, tehnologizat, însă, din păcate, nu este cel mai bun răspuns.
Elevii își doresc libertate și mai puțină îngrădire, ceea ce poate fi o sabie cu două tăișuri. Depinde în ce parte înclini balanța, asta ca să vorbim puțin și în termeni matematici. Elevii pot vedea această libertate ca o modalitate de a rescrie ceea ce avem până acum în termeni mai clari și mai buni, ori vor cădea in plasa uniformizării și vor înțelege ceea ce alții le vor spune că înseamnă această libertate.
Ce ne mai poți împărtăși despre tine, dincolo de timpul petrecut la catedră sau la meditații, dincolo de statistică și cifre? Cum arată timpul tău liber?
Când nu predau, am plăcerea de a mă dedica lecturii și de a călători. Într-un anumit mod, ambele sunt o formă de „escapism”, însă fiecare în felul ei.
Familia reprezintă un punct de referință și o plăcută reîntoarcere la origini.
Un mit despre matematică: că oricine care știe să facă calcule este și bun la matematică.
Ce nu îți lipsește niciodată din geantă: telefonul și stiloul de suflet. Stiloul de suflet le amintește degetelor acuratețea caligrafiei.
3 cuvinte care o caracterizează pe profesoara Georgiana: seriozitate, dedicare, autodepășire.
Desertul favorit: ciocolată cu alune
Cel mai frumos compliment pe care ți l-a adresat un elev: că sunt atât de dedicată profesoratului încât voi ajunge să ating nemurirea.
–
Editor: