O lucrare de disertație bine realizată, dorința de a aduce arta mai aproape de tineri și.. o doză de naivitate au fost cele trei ingrediente care au făcut-o pe Loredana Munteanu să pună, acum mai bine de 10 ani, bazele ONG-ului „Arta nu mușcă”. Privind în urmă, Loredana ne spune că neavând atunci un scop clar în minte, și-a permis să viseze, să exploreze, să nu se conformeze și să devină omul creativ de astăzi, tocmai prin prisma stilului de viață ales.
Astăzi, o regăsim pe Loredana în mijlocul ultimelor pregătiri pentru ediția a treia a proiectului „Tramvaiul poeziei”, care va avea loc la finalul acestei săptămâni, pentru prima dată în afara Bucureștiului, în cadrul proiectului „Timișoara 2023 – capitală culturală europeană”.
Ne-a povestit despre sectorul cultural, proiectele asociației și cum și-au pus acestea amprenta asupra omului Loredana, despre antreprenoriat și planuri de viitor. Nu în ultimul rând, ne-a oferit mai multe detalii despre „Tramvaiul poeziei” și cum se vor contura în acest weekend „poveștile de pe trasee”.
Loredana, cum ai descrie sectorul cultural din țara noastră, fie că ne referim la ONG-uri sau la public?
Pe scurt, e un sector instabil, cu structură haotică, ce primește cel mai mic buget. Și, din păcate, asta spune totul. O țară fără cultură e săracă în felul în care gândește, iubește, se exprimă.
În schimb, publicul e mult mai receptiv, în ultimii ani, iar asta e minunat. Multe dintre proiectele propuse sunt despre a ajuta, a sprijini crearea unor obiceiuri constante de a consuma produse culturale, nu doar punctual, cât se întâmplă evenimentul.
Dar comparativ cu perioada în care ai pus bazele „Arta nu mușcă”?
Am fondat ONG-ul în 2012, din dorința de a aduce arta mai aproape de tineri. Desigur, eu eram foarte diferită atunci și aveam o doză mult mai mare de naivitate, care punctual a făcut diferența. M-a ajutat mult să continui, să insist cu anumite idei.
Am învățat că pot face lucruri foarte bune și cu bani puțini. Atunci, mă raportam strict la ce și cum pot eu contribui, nu la sectorul cultural. Acum mă interesează să știu ce se întâmplă, dar am ales să fac lucrurile în felul meu, fără presiunea de a livra ceva constant sau de a mă întreține din activitatea ONG-ului. Pentru mine e important să simt că pot face lucrurile în tihnă, în ritmul meu.
Ce presupune activitatea ta de zi cu zi în cadrul ONG-ului? Cine sunt oamenii care îți sunt alături?
Activitatea ONG-ului s-a restrâns mult de când am decis că vreau să fac proiecte culturale, atât timp cât au sens pentru mine, în primul rând, și apoi din bucuria de a împărți cu publicul larg o idee, un concept, un timp calitativ împreună. Sunt eu și un număr de colaboratori, mai mulți sau mai puțini, în funcție de proiect. În principiu, știu ce vreau să fac, caut din timp linii de finanțare, scriu, aplic, am întâlniri, dau mailuri.
Cumva, lucrez invers-întâi la mine și apoi la proiecte. Tot ceea ce fac sunt extensii a cine sunt.
Proiectul pe care îl pregătiți în prezent se numește „Tramvaiul Poeziei” și se află la ediția a treia. Povestește-ne despre acesta.
Ideea s-a cristalizat în urma unui mic eveniment punctual dedicat Zilei Internaționale a Poeziei (21 martie 2019), când am propus către STB să citim poezie într-un tramvai. Mi-a plăcut, am gândit un proiect mai mare, am aplicat la AFCN, am câștigat finanțare și în septembrie 2019 era în desfășurare prima ediție.
Timp de 3 săptămâni, într-un tramvai de pe linia 1, din București, în regim normal de circulație, dar tematic amenajat, cu o bibliotecă interactivă și cu lecturi publice în fiecare seară, la ora de vârf, unde poezia venea spre oameni și se transforma în partener de călătorie în drumurile lor cotidiene.
A doua ediție a avut loc în 2022, tot în capitală, cu un alt concept. Am organizat 5 călătorii în jurul poeziei contemporane (5 poeți), a muzicii interbelice (5 muzicieni) și a istoriei orașului (ghid istoric) într-un tramvai clasic, care nu circulă în mod normal, invitând oamenii să vină ei către poezie de data aceasta. O călătorie de două ore, tip experiență, pentru redescoperirea poeziei, a lecturii, a orașului și a petrecerii timpului din nou împreună.
Ediția a treia este câștigătoare în urma apelului ”Grow Timișoara” prin Centrul de Proiecte și face parte din programul oficial „Timișoara 2023 – capitală culturală europeană”. Va fi un maraton de 5 călătorii urban poetice în tramvaiul desenat de Dan Perjovski. 5 poeți pe care îi citesc, le urmăresc cu mare interes activitatea, recunosc că a fost o alegere subiectivă. Vor fi 3 trasee propuse de ghidul istoric local Marius Daniel Igna, și recitaluri de muzică la vioară, violoncel și flaut.
3 iunie, ora 12:00/ Svetlana Cârstean
3 iunie, ora 14:30/ Moni Stănilă
3 iunie, ora 17:00/ Alina Purcaru
4 iunie, ora 12:00/ Radu Vancu
4 iunie, ora 14:30/ Andrei Dosa
Accesul publicului este gratuit și este permis în limita locurilor disponibile persoanelor care se înscriu cu un email la adresa: curaj@artanumusca.ro.
„Arta nu mușcă” a fost inițial proiectul tău de disertație. Ce te-a făcut să transformi ideea într-un ONG? Care au fost principalele piedici, având în vedere că aveai doar 24 de ani? Ce i-ai spune azi, la peste 10 ani distanță de la acel moment, Loredanei de atunci?
Domnul profesor mi-a transmis subtil că aș putea face asta, nici nu aveam habar ce presupune. Atunci a fost prima dată când m-am întâlnit cu un avocat și mi-a explicat. Când ceva are sens pentru mine, nu stau să analizez în detaliu, fiindcă se scurge din entuziasm și dacă intervine ceva nepotrivit, prefer să reglez din mers.
Sincer, nu am simțit piedici, mai auzeam: „aaa, dar asta nu se poate”, dar nu mă supăra/bloca și nici nu mă ambiționa mai mult să demonstrez contrariul. Eu mi-am văzut de ideile mele, neputința cuiva nu era și neputința mea. Eram foarte relaxată, încă sunt. Pe de altă parte, la 24 de ani mă confruntam cu diverse neliniști, nu îmi era clar care e scopul meu, nu îmi găseam locul.
La 10 ani distanță i-aș spune Loredanei de atunci:
„ce bine că nu ai știut care ți-e scopul, asta ți-a permis să visezi, să explorezi mai mult, să te cauți și să nu te conformezi niciodată, să ai curaj să te reinventezi, să încerci”.
Uneori, e revigorant să nu știi, dar asta o pot spune acum.
Abordarea ONG-ului nu a fost una clasică. Cum îți hrănești creativitatea pentru a da naștere acestor proiecte? Consideri că este nevoie de astfel de idei pentru ca oamenii să își îndrepte atenția spre artă?
Creativitatea e consecința felului în care am ales să trăiesc: program flexibil, lucru în tihnă preponderent, să am grijă mereu de mine, să nu-mi neglijez nevoile, pasiunile, oamenii.
E important ca publicul larg să fie expus și să aibă acces constant la astfel de proiecte, în speranța că vor atinge ceva în ei, că vor simți mai mult, că își vor muta atenția și către cultivarea spiritului.
Care sunt cele mai grele etape în organizarea de proiecte culturale? Cum arată lista cu pașii pe care îi parcurgi de fiecare dată când începi un proiect?
În cazul meu, majoritatea proiectelor culturale au loc în spații publice sau mijloace de transport în comun, ceea ce presupune un timp alocat întâlnirilor pentru convingerea instituțiilor de a face ca lucrurile să se întâmple așa cum mi-am imaginat.
De cele mai multe ori, am reușit. Apoi înscrierea proiectului la linii de finanțare, o perioadă destul de intensă ce presupune multă atenție, iar dacă a fost admis, e vital să se respecte bugetul, multă birocrație care intră în conflict cu partea creativă și cu energia conceptului.
Ce te-a determinat să devii antreprenor și să pui bazele „Wear.Fior”?
Am mai avut un alt business anterior (Livrez Dragoste-atelierul de scrisori) și eram deja familiarizată, dar cu determinare, entuziasm, (uneori, și cu bani puțini) poți face aproape orice.
Wear.Fior a apărut pur întâmplător, într-un moment în care pusesem pe hold ONG-ul (lockdown și pandemia din 2020) și m-am jucat cu o cămașă pentru plajă, la care au rezonat și alte persoane și treptat m-am lăsat convinsă să deschid oficial o pagină de Instagram dedicate acestei direcții: cămăși masculine pictate manual și customizate.
Care sunt planurile de viitor pentru Loredana, omul din spatele „Arta nu mușcă” și antreprenorul, deopotrivă?
Pentru omul Loredana – să se îndrăgostească și să petreacă mai mult timp în natură, pentru omul antreprenor – reluarea „Muzică clasică la metrou” și dezvoltarea brandului @wear.fior.
Sumarizând, în câteva cuvinte, întreaga ta experiență, lasă-ne un mesaj prin care să încurajezi publicul să își îndrepte mai mult atenția spre artă și cultură.
Arta e opțională, dar va face toată diferența în felul în care vrei să vezi dincolo de ceea ce poți să vezi.
3 cuvinte care te caracterizează: libertate, creativitate, încredere
Un loc pe care l-ai vizitat și ți-a rămas în suflet (și de ce): Ecuador, Insulele Galapagos pentru plajele sălbatice cu iguane, pinguini, foci
Primul gând cu care îți începi ziua: sunt dintotdeauna conectată la sinele meu divin
O experiență pe care ai recomanda-o oricui: să călătorească singur
Ce faci când ai timp liber? – Am grijă să nu-mi lipsească timpul liber: citesc, mă plimb, văd filme, dansez tango, fac drumeții pe munte, desenez, pictez.
–
Editor:
