Când nu e în spatele UX Goodies, Ioana Teleanu este UX Designer la UiPath. Devine din ce în ce mai greu pentru ea să se separe de UX, iar asta pentru că a devenit o parte definitorie a identității sale. Începe și termină ziua cu asta – practic, în ultimii ani, întregul ei univers se rotește în jurul profesiei. Dacă e să izolăm UX-ul din definiția sa, atunci este o fată de 30 ani, care a folosit ultima decadă ca să se găsească, cu multă interioritate, preocupată acum de lucruri lumești simple și frumoase, așa cum sunt prieteniile, cititul, plimbările, muzica. Ascultă Thievery Corporation ca să se concentreze și adoră să fie în preajma oamenilor. E curioasă și îi place orice formă de design – fie că sunt haine simple cu croială geometrică sau o formă de manifestare a artei.
În încercarea sa de a se autoeduca, Ioana a creat de la zero o comunitate online de peste 77.000 de pasionați de User Experience din toată lumea. Livrează un conținut de care se bucură ea mai întâi și din care crede că și ceilalți ar avea ceva de învățat. Dincolo de bagajul de cunoștințe pe care îl are, e modestă și preferă să se poziționeze ca un egal în raport cu urmăritorii ei. Pe termen lung, plănuiește să adune comunitatea UX Goodies în mediul offline – vrea să creeze o conexiune reală și autentică între tinerii designeri, mai ales într-un context în care nu există studii universitare care să formeze specialiști în domeniu.
Hai să povestim puțin despre contextul în care te-ai format profesional. Care este background-ul tău și cum ai descrie prima interacțiune cu User Experience?
Am absolvit liceul la Sfântul Sava în București, iar apoi am urmat cursurile facultății de Comunicare și Relații Publice în cadrul SNSPA, plus o facultate de Management la ASE. Primul meu job a fost în ING Bank, unde am crescut timp de 9 ani, ani în care am experimentat și am evoluat până la așezarea în zona de design.
Prima interacțiune cu User Experience s-a întâmplat când a fost creat departamentul de UX în ING. Eram deja în proximitate – lucram în zona Digital/ HomeBank și am văzut conturându-se rolurile și echipa de design încă din prima zi. Ca orice spațiu nou, a avut nevoie de timp, calibrare și iterație ca să se maturizeze, dar am fost norocoasă să fiu martor la acest proces și să înțeleg ce face un designer observându-i pe colegii mei îndeaproape. Ca atare, și azi recomand oricărei persoane care vrea să învețe User Experience să găsească un designer pe care să-l invite la o conversație și pe cât posibil să-l observe lucrând sau să se lase mentorat de acesta. Învățăm cel mai ușor de la oameni.
Ce fel de probleme rezolvă UX?
M-aș arunca să răspund că orice fel de probleme, dar UX nu e un paliativ universal și nu rezolvă marile probleme ale lumii. Însă rezolvă problemele de interacțiune cu produsele digitale din viața noastră de zi cu zi. Ceea ce, pe termen lung, cumulat, face o mare diferență și are un impact asupra calității vieții oamenilor. Acesta fiind chiar unul dintre motivele pentru care m-am îndrăgostit de această profesie: îmbunătățește calitatea vieții noastre în noua paradigmă digitală în care trăim.
Universitățile din România nu investesc în pregătirea specialiștilor de User Experience în ciuda faptului că este un domeniu care se află într-o continuă creștere. De unde a pornit orientarea ta pentru UX și cum ți-ai cultivat-o?
Am avut șansa de a mă afla într-un spațiu în care UX a fost valorizat și crescut. Cel puțin la vremea respectivă, în afara sferei profesionale nu existau prea multe oportunități de a explora acest domeniu – spațiul academic nu oferă nici astăzi oportunități de specializare în UX Design. Există o serie de cursuri care încearcă să susțină formarea de noi specialiști în domeniu, și care fac o treabă foarte bună, dar se simte lipsa unor studii universitare dedicate – de exemplu o facultate de Digital Product Design sau alte specializări mai nișate în UX.
A fost o reconversie profesională sau mai degrabă o trecere firească spre acest domeniu? Ce a presupus asta în context de învățare și surse de documentare?
Mai degrabă o trecere firească, aș zice, pentru că nu ajunsesem într-o zonă în care să mă simt definită profesional anterior. Contextul de învățare a fost favorizat de ucenicia pe lângă designerii maturi din companie, plus eforturile mele independente de a progresa. Am fost la un mini-curs de UX, consumam cu sete articole și video content care să mă ajute să înțeleg ce presupune rolul de designer, care este procesul de design și așa mai departe. Eforturile de învățare nu s-au încheiat nici astăzi, de fapt s-au acutizat chiar. Învăț și consum mai mult azi decât la început, și în parte ar putea avea legătură cu faptul că pe măsură ce avansezi în cunoștințele dintr-un domeniu devin din ce în ce mai apăsătoare toate lucrurile pe care realizezi că nu le știi. E un bias documentat științific chiar, efectul Dunning-Kruger, care a dovedit că oamenii la început de drum într-un domeniu se simt mai stăpâni și mai pricepuți decât cei mai avansați, tocmai pentru că au o plajă mai mică de contact cu necunoscutul.
UX Goodies, comunitatea pe care tu ai construit-o de la zero reunește în prezent peste 70.000+ de pasionați de User Experience din toată lumea. Prin intermediul ei, ai creat un mediu de suport prin care dai mai departe ce știi despre acest domeniu. Cum ai decis să-ți asumi rolul de engager și educator?
Nu simt că am luat o decizie în acest sens, mai degrabă m-am lăsat purtată de acest val, lucrurile s-au întâmplat de la sine. Nu mi-aș fi “permis” să mă autoproclam engager și educator pentru că simt că și eu mai am ani de zile de creștere în față. Cred că oamenii au empatizat cu eforturile mele de autoeducare, cu această călătorie pe care am documentat-o public, ceea ce îi încurajează și, sper eu, îi face să se simtă colegii mei în acest parcurs.
Cum crești comunități online și prin ce se manifestă puterea lor? Care sunt pașii pe care i-ai urmat pentru a ajunge la comunitatea aceasta numeroasă?
Am tot încercat să descopăr și să articulez rețeta ca să o pot da mai departe celor care și-o doresc, însă realitatea este că nu există o rețetă. Experiența proprie de creștere pare că s-a bazat pe consecvență, frecvență, onestitate și modestie. Am fost activă constant, am fost sinceră despre cine sunt, mi-am lăsat personalitatea să se vadă și am încercat să mă poziționez mereu ca un egal în raport cu urmăritorii mei.
Cum funcționează mintea unui UX-er? Cum se întrețin creativitatea și inspirația: se fură meserie, se ascut senzorii ca mod de-a trăi, se șlefuiesc prin călătorit, se învață prin mentorat?
Toate cele de mai sus! Principala mea sursă de inspirație sunt oamenii – sunt o persoană foarte socială, curioasă, mă hrănesc din conversații. Călătoriile și observarea lumii înconjurătoare cu ochi de turist ajută, te păstrează într-o stare constantă de curiozitate, descoperire, mirare – elemente care stimulează creativitatea. Mentorat per se nu am făcut, dar mă “las” cumva mentorată de orice alt designer în sensul în care sunt mereu atentă la ce mă poate învăța oricine altcineva.
E un rol curajos cel pe care ți l-ai asumat, iar asta pentru că te responsabilizează să livrezi un conținut valoros. Cum îți organizezi informațiile? Care e strategia de comunicare din spate?
Nu am o strategie, deși simt că am ajuns la un nivel de responsabilitate la care ar fi recomandat să am. Până acum am comunicat spontan și neplanificat – dacă citeam un articol interesant îl transformam imediat într-o postare, sau dacă deveneam pasionată de un subiect anume se reflecta imediat și în UX Goodies. Poate că și asta a contribuit la succes, faptul că a păstrat această aparență de cont personal, poate ușor haotic uneori, dar autentic, cu un om adevărat în spate care postează onest, fără program și echipă. Însă la 77,000 de followeri cred că ar trebui să evolueze abordarea în una mai structurată.
Este un rol curajos și mă simt din ce în ce mai responsabilă pentru conținutul livrat, poate și de asta am ajuns să postez mai rar. Trebuie să mă gândesc de câteva ori la impactul pe care îl poate avea un mesaj pe care îl lansez pe profil. Nu mai am libertatea și relaxarea de pe vremurile a 400-500 de urmăritori, dar asta mă împinge să cresc atenția și calitatea. Un alt efect este că simt mereu nevoia să adaug “disclaimers” la orice postez – nu e varianta unică și absolută de a aborda o problemă, nu e bătut în cuie, nu e un adevăr universal, a funcționat în contextul ăsta, folosiți informația orientativ și așa mai departe.
Ce planuri ai pentru UX Goodies? Te gândești să aduni comunitatea și în mediul offline?
Mă gândesc din ce în ce mai des la asta. Spațiul virtual, cu toate beneficiile lui, are și limitările de care știm toți, așa că aș vrea să contrabalansez cu acțiuni în spațiu fizic aceste limitări. Conexiunea dintr-o conversație față în față este imposibil de construit în virtual și, mai ales pentru tinerii designeri, e foarte importantă.
M-am implicat în organizarea câtorva meetupuri alături de Asociația Româna de User Experience, încercăm să le reluăm și sper să se mai concretizeze și alte planuri pentru comunitatea de design din România.
⚫ ⚫ ⚫ ⚫
Ce asculți când vrei să te concentrezi?
Pentru concentrare folosesc diverse dintre următoarele: Four Tet, Thievery Corporation, Vanilla Radio (hm, asta cred că mai degrabă relaxează), muzică clasică. Foarte dragut e și noisli.com, un site pe care poți asculta orice sunete din natură, cafenele, le poți combina și poți ajunge la rețeta perfectă pentru tine.
Ce-ți bucură cel mai mult ochii?
Îmi place orice formă de design – design interior, obiectele frumoase, hainele simple cu croială geometrică, materialele naturale, practic orice exercițiu estetic material. Și, bineînțeles, arta.
Cărui podcast ar trebui să-i dăm o șansă?
Design Better făcut de InVision. Inside Intercom. The Crazy Ones. Let’s Make Mistakes. Și mă opresc, că nu mă mai opresc!
Ai vrea să vezi mai mult în industria UX….
Mai mult suport, mai multă colegialitate, mai multe conversații productive, sănătoase.
Oameni, repere și inspirație
Ar trebui să scriem încă un articol doar pentru asta. Oamenii sunt cea mai importantă sursă de inspirație pentru mine, admir și mă inspiră atât designeri din comunitatea din România, cât și lideri consacrați, precum Jared Spool, Julie Zhuo, Mike Monteiro, Andy Budd și mulți mulți alții. Sunt generoasă cu admirația!
A curios social cat – așa se cataloghează adesea, iar asta pentru că e preocupată să găsească răspunsuri la dileme existențiale. E și mai preocupată, însă, să pună întrebări care să scoată la iveală povești cu sens. Delia e comunicator la bază, iar de curând a făcut switch-ul din industriile creative către mediul ONG ca să construiască un brand credibil și o comunitate de susținători în jurul său.
Sursa foto: arhiva personală