Simțul estetic al Oanei a fost cultivat încă din copilărie, pe vremea când practica dans sportiv. Mai târziu, deși înscrierea la Facultatea de Farmacie părea firească pentru elevul care a terminat un profil real, aceasta a știut încă de la primul pas că va urma alt drum.
Anul trecut, Oana a renunțat la profesia de farmacist și a început să își dea voie să creeze. Ne spune că de multe ori nu știe cum va arăta piesa în momentul în care începe să o creeze, dar, în final, este exact ceea ce ea își dorește să exprime.
Despre cum a ajuns la bijuterie și de ce a rămas la aceasta, despre călătoria profesională și ce lecții a învățat, despre inspirație și ce înseamnă bijuteria contemporană ne povestește Oana în acest interviu.
Oana, cum a arătat copilăria ta și de unde ai moștenit înclinația spre artă?
Copilăria mea a fost simplă, plină cu bucurie și căldură. Am avut parte de multe weekenduri și vacanțe petrecute împreună cu părinții, prieteni de familie și copiii lor. Cu acei copii am format legături strânse care se păstrează chiar și azi. Erau zile liniștite, nimic extravagant, doar zâmbete și joacă.
În ceea ce privește înclinația spre artă, nu știu dacă am moștenit-o de undeva, dar mi-am cultivat simțul pentru estetic și frumos de la vârsta de 6 ani, când am început cursurile de dans sportiv. De atunci am început să admir rochii minunate și accesorii care pun în evidență perechea pe ringul de dans și vin în completarea dansului formând un tot unitar. Tot de aici am învățat și înțeles că, în spatele momentului de pe scenă, e multă muncă și efort susținut zilnic. Perechea se ține de mână indiferent dacă câștigă sau pierde, iar după competiție revine la antrenament. Aceasta e singura modalitate de a deveni mai bun în ceea ce faci.
Care este povestea primei tale bijuterii?
Prima mea bijuterie interpretează ideea unui nor… a apărut spontan întrucât sunt mereu cu capul în nori, o visătoare în lumea mea și îmi place să cred că putem să călătorim și să ne modificăm forma prin viață asemenea unui nor pe cerul infinit. Atunci nu știam unde mă vă purta acel nor…
De profesie ești farmacist. Ce te-a determinat să urmezi această carieră și ce te-a făcut să o iei la un moment dat pe alt drum?
Cred că momentul în care trebuie să ne alegem profesia este unul mult prea fraged, imatur, neexperimentat. E dificil să știi la vârsta de 18-19 ani ce îți dorești, ce îți place să faci, la ce ești bun, astfel încât să îți poți croi un drum prin viață.
Am ales profesia de farmacist pentru că venea ca un firesc al continuării școlii de profil real, părea o alegere potrivită, o profesie curată și ordonată. Am știut însă cu primul pas în farmacie că voi face altceva, dar nu știam ce. Am învățat extrem de multe din profesia de farmacist și mă bucur că am avut acest parcurs. M-a ancorat în realitatea pacienților, a persoanelor vulnerabile, am întâlnit diferite categorii de pacienți și am învățat cum să mă raportez la nevoile lor astfel încât să înțeleagă dincolo de halat. Halat pe care am renunțat la un moment dat să-l mai port în farmacie, în dorința de a stabili relații mai degrabă bazate pe încredere și reciprocitate decât pe prezența unui halat.
Însă interacțiunea din ultimii 2 ani cu pacienți în majoritate vârstnici m-a determinat să fac schimbarea. Știu că aș fi regretat să ajung la vârsta pacienților mei și să nu fi avut curajul sau nebunia să îmi urmez intuiția, pasiunea și sufletul. Astfel, fiecare zi, fiecare interacțiune, fiecare mic gând s-au sedimentat în mintea mea, iar anul trecut, în octombrie, am decis să renunț în totalitate la halat și să încep drumul spre creația de bijuterii.
Povestește-ne despre procesul din spatele bijuteriilor tale. Cât de mult muncești pentru o singură piesă? Ce îți aduce cea mai mare bucurie? Dar care sunt cele mai mari obstacole?
Cea mai importantă parte a procesului este să mă așez la masa de lucru… să îmi golesc mintea de gânduri și să încep pur și simplu să lucrez. De cele mai multe ori vizualizez piesa de bijuterie în minte, nu știu exact cum va arăta sau ce proporții o să aibă decât în momentul în care începe să se contureze fizic pe masa de lucru. Nu știu să fac schițe sau să desenez. Știu doar ce vreau să exprim și e un proces care mă surprinde și pe mine în timp ce lucrez. Asta îmi aduce deopotrivă libertatea procesului creativ, dar constituie și un obstacol.
Timpul petrecut pentru fiecare piesă e extrem de variabil. Depinde de complexitate, de formă, de mărime. Sunt zile în care ideea din minte se concretizează destul de ușor și în câteva ore îmi văd piesa de bijuterie în mână. În alte zile, deși știu exact ce am de făcut, lucrurile nu se leagă… atunci știu că e momentul să iau o pauză, să mă detașez și să eliberez din presiunea acumulată.
E un proces foarte personal, deoarece fac totul de mână și asta se simte. Atât în timp petrecut la masa de lucru și, cel mai important, se „simte” în fiecare piesă. Iar momentul care îmi aduce cea mai mare bucurie e atunci când piesa de bijuterie își găsește purtătoarea. Atunci se creează o conexiune aparte între obiect și persoană și asta înseamnă bijuteria de autor.
Ce ai spune că diferențiază creațiile tale? Ce crezi că spun bijuteriile pe care le creezi despre tine, profesional și personal vorbind?
Faptul că am extras părțile bune, potrivite mie din propria viață și le-am transpus în piese de bijuterie e ceea ce mă diferențiază. Propriul parcurs m-a adus în fiecare zi mai aproape de ceea ce fac azi. Având ca background munca în farmacie, într-un mediu curat, ordonat și anii de dans cu accesorii deosebite aceste experiențe le transmit mai departe în bijuterii expresive prin linii minimaliste.
Bijuteriile spun povestea mea din acest moment. Spun toate momentele bune și mai puțin bune prin care am trecut, e nevoie doar să le simți atunci când porți o piesă croită de mine, prin mine.
Profesional, sunt la început de drum. Însă cred că se vede și se simte hotărârea și determinarea din spatele creațiilor.
De unde te inspiri? Cum alegi, cum construiești sau de unde vine povestea pe care vrei să o spui?
Întotdeauna mi-a plăcut să observ comportamente, situații, reacții ale oamenilor. Cred că suntem o bună sursă de inspirație, alături de mediul înconjurător, arhitectură, natură. Observ un detaliu probabil nesemnificativ și ulterior îl transpun într-o colecție cu ajutorul unui cumul de factori care îl scot la suprafață.
Acesta este motivul sferei plutitoare al colecției „divenire” prezentată în cadrul Târgului de bijuterie contemporană AUTOR. Povestea pieselor se conturează prin trăiri și emoții „închise” în fiecare sferă. Fiecare persoană ascunde propriile experiențe care o modelează, o șlefuiesc și îi conturează forma exterioară. Această formă o expunem publicului. Dar interiorul ne ghidează pașii și ne poartă prin viață. Aceasta este și povestea mea… esențe de mult închise care acum s-au ridicat la suprafață, metaforic vorbind.
Știm că ai urmat și cursurile unei școli de bijuterii. Având în vedere munca ta, cât ai spune că este talent, cât studiu și cât muncă? De ce altceva ai nevoie ca artist pentru a reuși, în opinia ta?
Am urmat un curs de bijuterie contemporană. A fost primul contact cu tehnicile tradiționale de prelucrare, modelare și sudare a metalului. Atunci am văzut că bijuteria poate să fie altfel, mult mai personală și expresivă, și vine ca o extensie a persoanei care o poartă. Tot acolo am descoperit că formulele chimice, matematice și fiecare ecuație rezolvată le pot materializa sub forma unei bijuterii care transmite tot ce am învățat în școală.
Am simțit la prima atingere a metalului că acesta e drumul meu, dar nu aveam nicio idee despre ce urmează să fac în această direcție după terminarea cursului. Mi-am achiziționat câteva unelte, minimul necesar ca să pot să lucrez și ulterior am luat o pauză. Nu aveam nicio soluție și nimic la îndemână pentru a mă dezvolta în această direcție.
După aproape trei ani de pauză am început să fac câteva piese, pentru că sentimentul dinăuntru nu dispărea. Terminam programul în farmacie și mă așezăm la un mic birou din cameră cu câteva unelte. Încercam să îmi aduc aminte pașii, etapele învățate și să iasă ceva din mâinile mele. Am început timid să lucrez, să îmi folosesc mâinile, să mă las purtată de proces, să am răbdare și să fac în fiecare zi câte ceva în această direcție indiferent de rezultat. Totul era extrem de lent, nu aveam niciun obiectiv… doar dorința să îmi urmez simțurile și trăirile. Cred că această perioadă scurtă a fost definitorie în drumul meu. Am avut libertatea să asimilez în liniște, fără presiune, tot ce se întâmplă în momentul în care stau la birou și creez. Ulterior am mai luat o pauză de patru ani, dar deja îmi era foarte așezat acest drum în minte și am avut nevoie de maturitatea anilor pentru a face schimbarea de direcție.
Astfel, să răspund întrebărilor de mai sus, cred că foarte mult contează determinarea, acel lucru care te împinge să mergi înainte pe un drum total necunoscut, dublată de multă muncă și studiu pe cont propriu. E anevoios să înveți singur, dar sunt lecții valoroase care te însoțesc mereu. Bineînțeles, contează și talentul. Acesta se poate dezvolta pe parcurs. În timp ce pentru celelalte calități e nevoie de disciplină și alegeri personale care te construiesc ca persoană și totodată ca artist.
În cazul meu, aș spune că e un gram de talent și restul o combinație de suflet, încăpățânare, muncă și studiu… care încă se derulează.
Tu trăiești din arta ta. Cum reușești să îmbini creativitatea cu pragmatismul necesar în business?
Încă nu am ajuns la acel moment, în care pasiunea și talentul să devină un business viabil. Ca și tehnica bijuteriei, acest lucru se învață și e nevoie de timp pentru a ajunge acolo. Pentru mine este important să găsesc un mix care să mă dezvolte ca artist bijutier și să funcționeze ca sursă de trai.
În momentul în care începi să jonglezi și să găsești soluții creative la orice obstacol întâlnit în acest parcurs îți dezvolți un model propriu de business sustenabil. Aici îmi doresc să ajung în viitorul apropiat și am încredere că fiecare experiență îmi cimentează direcția și mă aduce mai aproape de acest moment.
Cum arată, din punctul tău de vedere, industria de bijuterie contemporană de la noi din țară? Care sunt punctele la care excelăm? Dar unde mai avem de lucrat, fie că ne referim la artiști sau consumatori?
Industrie e mult spus în contextul bijuteriei contemporane, tocmai pentru că se vrea a fi o bijuterie cu semnătură personală. La noi în țară cred că este foarte la început această percepție asupra bijuteriei.
Dar, fiind la început, este mult loc de creștere, de dezvoltare, de public dornic de această parte a bijuteriei, ceea ce reprezintă un plus, atât pentru artiști, cât și pentru consumatori. Din păcate, bijuteria ca meșteșug s-a pierdut în mare parte din cauza industrializării. Iar bijuteria contemporană vine ca o extensie a meșteșugului, prin utilizarea de tehnici și materiale inovatoare și crearea unor altfel de bijuterii. Școlile de bijuterie contemporană sunt puține în țară, iar spațiile de co-working în acest domeniu sunt aproape inexistente. Astfel, e destul de dificil de parcurs acest drum. Aici cred că avem mult de lucru… în crearea de spații unde artiștii bijutieri să poate crea și lucra.
În ceea ce privește consumatorii de bijuterie contemporană, cei de la noi din țară sunt (surprinzător) foarte deschiși, dar deocamdată puțini și ei. Publicul se educă în timp și e nevoie de multe evenimente și expunere a bijuteriei contemporane pentru a înțelege acest concept.
Recent, ai participat la târgul de bijuterie contemporană AUTOR. Cum vezi tu importanța organizării unor astfel de târguri? Ce avantaje aduc acestea pentru creatori? Dar raportat la industrie?
AUTOR e un târg care a deschis larg ușa bijuteriei contemporane pentru public, devenind un eveniment cu tradiție. Reunește artiști bijutieri extrem de talentați și cu o viziune aparte în această artă. Organizarea acestor evenimente este deosebit de importanta deoarece pe de o parte educă publicul și îi prezintă o nouă viziune în bijuterie, mult mai expresivă și personală. Pe de altă parte adună creativii din această sferă care se admiră sincer și cu curiozitate unul pe celălalt. Se formează legături, se schimbă idei și se dezvoltă o comunitatea care „gustă” frumosul aparte din bijuterie.
În raport cu industria, acest eveniment este total diferit, abordează bijuteria din altă perspectivă și se simte implicarea organizatorului. Este un eveniment de nișă care se bucură de o amploare tot mai mare și asta se datorează pasiunii din spatele AUTOR.
Tematica acestui an la The Woman este ”Timeless over Trends”. Cum te raportezi tu la acest statement, în contextul creațiilor tale?
Întrucât trăim într-o societate extrem de accelerată și volatilă, devine tot mai dificil să surprindem esența atemporală. În această idee, în creațiile mele reduc cât se poate de mult orice surplus. Rămân doar formele simple și curate, care permit purtătoarei să aducă la suprafață esența unei atingeri, a unei trăiri, a unei emoții resimțite adânc prin toate simțurile. Acesta e un proces extrem de complex… să găsești esența într-o lume disipată. Pentru mine asta înseamnă ”timeless”.
Ce faci atunci când nu creezi? Ce alte pasiuni ai? Cum arată o zi liberă sau momentele tale de respiro?
Viața mea a devenit foarte simplă din momentul în care mi-am găsit direcția și am ales să-mi investesc toată energia în ce mă împlinește. Mă bucur enorm pentru asta. În momentele când nu creez îmi petrec timpul cu copilul meu și cu bucuriile lui. Povestim, stăm, râdem, ne jucăm.
O veche pasiune a rămas dansul sportiv, iar de 2 ani am reluat cursurile cu același entuziasm pe care l-am simțit de mică. Asta mă ține conectată la rădăcini, îmi deconectează gândurile și îmi trezește simțurile esențiale creării în bijuterie.
Am norocul să am suficiente momente de respiro… am înțeles că important este cum îți petreci timpul, cu cine, cât de puțin contează lucrurile exterioare mie și universului meu. Viața se desfășoară ca o respirație. Încă învăț să inspir, să expir, să let go la tot ce nu pot controla și să îmi ascult instinctul. Cele mai bune decizii le-am luat instinctiv, au prins viață din suflet și e singura modalitate în care îmi trăiesc fiecare zi.
Bijuteria preferată din colecțiile tale: tot timpul următoarea pe care o voi crea
Cel mai frumos lucru pe care ți l-a spus o persoană care a cumpărat o bijuterie: că simte bucuria din piese
3 cuvinte care te caracterizează: încăpățânată, veselă, sensibilă
Ceai sau cafea? – Cafea
Note to self: Your life actually changes overnight. It just takes years to get to that night!
–
Editor:
