Parcursul profesional al doamnei Olga Stanciu este caracterizat de performanță, cuprinzând domenii variate precum telecomunicațiile, industria textilă, moda, turismul de afaceri și sportul. Acesta a început ca inginer, absolvind Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din Cluj-Napoca, dar și-a direcționat cariera către industria modei după ce a avut ocazia să lucreze în cercetare, automatizări și industria textilă, unde a avut primul contact cu producția de lux. De-a lungul a peste 20 de ani petrecuți la Jolidon, a contribuit semnificativ la transformarea companiei într-un grup de firme cu o prezență globală, consolidându-și statutul de lider pe piața românească și deschizându-și drumuri pe piețele internaționale.
Începuturile la Jolidon au fost marcate de entuziasm și determinare, având ca obiectiv performanța și creșterea continuă. De-a lungul timpului, a gestionat cu succes provocările și obstacolele întâmpinate în dezvoltarea companiei, realizând o serie de achiziții, extinzând rețeaua de magazine și consolidând prezența pe piețele externe.
După experiența de succes la Jolidon, a continuat să își pună amprenta în domeniul sportiv, manageriind echipe de handbal și contribuind la performanțele remarcabile obținute în acest domeniu. În prezent, activează ca Business Consultant & Mentor pentru start-up-uri, aducându-și aportul în consultanță în business și educație.
Un interviu cu sfaturi de business și principii esențiale pentru tinerii antreprenori și manageri. Un interviu despre importanța oamenilor din echipă, despre definirea obiectivelor, investirea în educație, viziune pe termen lung și perseverență.

Cum v-ați descrie în doar câteva cuvinte parcursul profesional? Ați atins tot ce vă doreați în carieră până în acest punct?
Per total, performant: marcat de proiecte provocatoare, deschis schimbărilor și acoperind un spectru larg: telecomunicații, industria textilă, modă, turism de afaceri și sport.
La bază sunteți inginer, absolvind Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din Cluj-Napoca. Cum ați ales drumul în industria de fashion și de ce nu ați continuat pe linia studiilor absolvite?
După un început în telecomunicații, am lucrat în cercetare, în domeniul automatizărilor, în industria textilă, într-un colectiv de excepție. Așa am ajuns să iau un prim contact, din 1986, cu o industrie care lucra pentru mărci de lux. Am văzut multe fabrici din România acelei perioade care funcționau la capacitate, lucrând din plin pentru mărci de prestigiu de la materiale (stofe, tricoturi, jacarduri etc.) la confecție produs finit.
Am ajuns astfel într–un univers care m-a fascinat, o lume spectaculoasă, superbă și specială, care, din păcate, „pleca cu totul… la export”! Dar, odată cu lohn-ul aducător de valută, intra în țară și acea cunoaștere, acea știință a lucrului (sigur, în mod protejat și confidențial) sub egida mărcilor celebre, cu care industria de profil din România lua contact și… în care lucra efectiv!

Ați fost parte din povestea Jolidon mai bine de 22 de ani, având rezultate remarcabile. Ne puteți vorbi despre acest capitol din viața dumneavoastră? Cum au fost începuturile, cele mai mari obstacole, cele mai mari reușite?
Ca și nume ales, Jolidon pleca de la un adjectiv-adverb – jolie și un verb – donner (JOLIe & DONner), adică „frumos dăruit”, mai exact orice femeie își poate face ei înșiși un cadou frumos, o piesă de lenjerie. A sunat bine, franțuzește, doar francezii au inventat corsetăria! Și pentru mine Jolidon Corporate a fost o experiență completă!
Jolidon a însemnat un mega proiect, vorbim practic de un drum având borna zero în 1993 (mai exact un Start Up cu „nici 5 oameni”) ajuns apoi o multinațională, un grup de firme , cu sediul central în Cluj, dar cu reprezentanțe comerciale – societăți de sine stătătoare – în străinătate. În cadrul grupului funcționau câteva fabrici în România, sedii administrative și depozite în țară și străinătate, 9 branduri , rețele de magazine proprii în România și extern, clienți B2B, export pe toate continentele, în peste 50 de țări, export efectuat doar sub mărcile proprii Jolidon și, mai ales, 3500 de oameni!
Debutul a fost posibil datorită golului existent în anii ‘90 pe piața românească (dacă vreți, din punct de vedere marketing, o nevoie corect identificată – lipsa lenjeriei de corp și a costumului de baie din piața românească a acelor ani). Sigur, debutul a fost legat și de dorința de a face producție a antreprenorului, inginer de profesie, ambițios și dornic de reușită.
Perioada 1993-2000 a însemnat foarte mult entuziasm și încredere că se poate, dorință de performanță care dimensiona ziua de muncă nu lungă, foarte lungă, dar și plină, foarte plină , de conjugarea verbului a învăța, a experimenta, a crește, a reuși. Se învăța din mers, se scala după un Paretto orientativ, uneori, dar se atingeau obiective mărețe, chiar de neatins, aș putea spune azi, privind în urmă și gândindu-mă că atunci NU eram în UE, iar „zidurile” erau greu de trecut și însemnau nu doar granițe fizice, ci și o serie de alte obstacole . De fapt totul a fost specific oricărui start-up care vrea să crească. Apoi, Jolidon și-a consolidat dublul statut: lider absolut pe piața românească și deschizător de drumuri pentru accederea pe piețele vestice pentru firmele din România. Se lucra doar cu materie primă de foarte bună calitate, importată exclusiv din UE broderii, dantele, materiale elastice de la furnizorii ultrarecunoscuți europeni, a căror reputație era foarte bine statuată.
După anii 2000 aș puncta succint: achiziții (Argos, Flacăra), dezvoltarea rețelei proprii de magazine (peste 90 în România), reprezentanțele proprii din Ungaria, Italia, Franța, Polonia cu retailul propriu aferent, cu rețele de franciză, distribuitori, clienți multimarcă, rețele specializate, comerț online etc. De fapt toate canalele de business.Vorbim astfel de o marcă globală pe care o regăseai în peste 50 de tari, pe toate continentele, în țări precum Italia, Franța, Belgia, Olanda, Elveția, Rusia și Ucraina acelor ani, Polonia, Lituania, Liban, Emirate, Canada , SUA, Africa de Sud, Maroc, Malta, Japonia, Israel etc.
Pe lângă cifra de afaceri și extinderea, premiile internaționale de creație, trofeele Ultralingerie, au poziționat brandurile Jolidon într o lume exclusivistă a super-performanței modei, recunoscând și validând creația de la Cluj.



Care a fost relația cu UAD și cu tinerii designeri și cum a contribuit aceasta la succesul Jolidon?
De la bun început, la Jolidon, am pus accentul pe creație. Colaborarea cu UAD, secția Modă, am început-o cu Dna. prof. Elena Basso Stanescu și Dl. prof. Radu Pulbere, oferind studenților de la design vestimentar, posibilitatea de a face practica efectivă în companie, asigurând suport material și tehnologic, acces la noutățile ultime din domeniu, permițând realizarea lucrărilor de diplomă în cadrul fabricii etc. Începând cu 1995 a fost angajat primul designer absolvent al secției de Modă. Dezvoltarea companiei, a brandurilor, a rețelei de magazine proprii, multitudinea de materiale publicitare, cataloage, saloane de modă, târguri , evenimente și lansări de colecții, au însemnat și o echipă foarte mare de absolvenți UAD, 15 la un moment dat, și nu doar de la Modă, ci și de la Grafic-design, Foto, Ceramică.
De la bun început s-au pus bazele unei colaborări foarte bune, care s-a dovedit a fi de durată și care, iată, din câte știu, se continuă sub foarte bune auspicii de către actualul Departament de Modă, condus de Conf dr. Broscățean Lucian.



Care sunt lecțiile cu care ați plecat la drum după acest capitol, indiferent că vorbim de partea profesională sau cea personală?
– Că merita să-ți fixezi obiective „mărețe” și orice vis poate deveni realitate dacă valorifici corect oportunitățile, dacă muncești continuu și te dezvolți: și tu, dar și organizația!
– Că un brand puternic și bine construit rămâne în picioare și când forța financiară are de suferit.
– Că este extraordinar să lucrezi pe dezvoltare, dar înveți enorm din lecțiile dure ale regresului.
– Că oamenii sunt și rămân cea mai mare avere a unei companii și, înainte de toate, angajații firmei sunt primii promotori ai brandului.
– Că nimic nu egalează fascinanța inegalabilei lumi a modei internaționale, atunci când lucrezi la cel mai înalt nivel.
– Că trebuie să fiu recunoscătoare și fericită pentru acea fabuloasă perioadă a exclusivismului saloanelor parisiene offline.
Și că lumea nu înseamnă doar fashion, că trebuie să fie și alte domenii care să te împlinească profesional (pentru mine a și urmat business travel-ul).
Pe lângă domeniul fashion, ați activat și în cel sportiv, manageriind cu succes echipe. Care a fost cheia succesului în acest domeniu, care pare în totală opoziție cu activitatea dumneavoastră anterioară?
Am făcut sport întotdeauna, sportul și performanța făcând parte din educația mea, am crescut cu valorile “U” având “șapcă roșie“ de la tata. Aș putea spune că legătură mea cu echipele sportive vine din dragoste și atașament pentru sportul clujean și și dintr-un fel de datorie civică despre care ar fi câte ceva de spus, din când în când: noi, clujenii suntem copleșitor de mândri de a fi reprezentanții unui oraș care respiră prestigiu, ne asumăm valorile orașului, ne lăudăm cu trecutul și renumele acestuia, devenim chiar „fițoși” când ne declarăm clujeni… dar toate valorile de care ne prevalăm trebuie întreținute și promovate. Iar aici poate că suntem tributari.
Eu am văzut această activitate a mea desfășurată în mediul sportiv, ca un strop din „a întoarce înspre comunitate” din ceea ce poți, din ceea ce ești, din ceea ce știi, din timpul tău! Activitatea mea la echipele sportive manageriate a fost ghidată de obiectivul performanță și în niciun caz „evitarea retrogradării”. Problematica gestionată aici a avut acel specific, sportiv, dar a fost guvernată tot de legile și uneltele de HR cu care lucram zi de zi în companie. Am extins, adaptând la specific, ceea ce aplicăm în business. Și așa am reușit obiective unice pentru handbalul clujean, dar și pentru sportul din Cluj (de exemplu singura finală de cupă europeană jucată în Cluj-Napoca până astăzi rămâne cea jucată de U Jolidon în Challenge Cup în 2007, să nu mai zic de accederea în grupele Champions League).
Mă folosesc de orice prilej pentru îndemnul „faceți sport”! O voi face și aici. De ce sport? În primul rând pentru că el se poate derula doar în OFFLINE, pe internet… mai greu (șah și bridge, eventual). Apoi, performanța în orice domeniu este legată de atribute specifice sportului: pe lângă sănătate, disciplină și autodisciplină, tenacitate, perseverență, spirit de echipă, organizare, prin sport înveți de mic să iei decizii în timp real și să-ți le asumi „trag la poartă vs. nu trag”. Apoi , „am ratat” însemnând gestionarea eșecului vs „am marcat”, gestionarea succesului.
Îmi place asocierea sport și modă : SHOW OFF (fondat de Ana Muntean) este un brand cu un design special, fiind primul brand premium de îmbrăcăminte athleisure/ active wear de pe piața românească, implicat în educația sănătoasă a tinerei generații! Împreună cu Ana Muntean, fondatoarea, cu designerul Katy Venczel și cu Lavinia Toma am format echipa de proiect. Tot sub cupola sport și modă, din păcate stopat de pandemie, dar reluabil oricând, a fost și proiectul Dress Up, inițiat pentru Narcisa Lecușanu, o foarte mare sportivă actualmente în bordul Federației mondiale de handbal, un model de continuare a performanței de urmărit!

Dar dacă facem referire la partea de business travel? Ce din drumul profesional parcurs până atunci v-a ajutat în noua poziție la EXIMTUR? Care au fost aspectele pe care le regăseați asemănătoare? Dar cele care se diferențiau complet?
Perioada mea EXIMTUR, a însemnat o foarte frumoasă alta călătorie, într-un domeniu nou, ales tocmai în ideea că voiam altceva, voiam o schimbare a domeniului de lucru. Anvergura businessului, multitudinea canalelor/modelelor de business în care am activat înainte și cunoașterea tipologiei clienților de business au fost, fără doar și poate, un atu în integrarea mea la noua companie.

Aceeași dorință de performanță m-a mobilizat în a afla cât mai repede specificul unui nou domeniu, în care am identificat de la bun început diferențe: un prim exemplu care m-a surprins ar fi marja mică cu care se lucrează în turism vs. marjele din retailul de modă de la un anume moment dat! În afara abilităților mele de comunicare, echipa EXIMTUR mi-a făcut integrarea foarte ușoară. Suportul de care am beneficiat din plin, a presupus și găsirea multor valori comune: apropo de sport, de exemplu, am făcut parte, împreună cu alți colegi, din echipa de alergători EXIMTUR, concurând la diferite crossuri pentru companii.
Sportul unește! EXIMTUR înseamnă o companie românească foarte bine organizată, cu proceduri de lucru clare, cu multă transparență, atribute mai greu de regăsit în companiile romanești! Și, cu toată dificultatea pandemiei care a lovit fatal turismul, iată Eximtur este în continuare bine așezată în piață, depășind cu bine o criză foarte dură, din care mulți nu și-au mai revenit. Un alt brand clujean care alături de Banca Transilvania, Vitrina, Jolidon au pornit în anii ’92-93 și sunt în piață, în continuare.

Cum ați descrie evoluția mediului de business de la noi din țară? Cum arată acesta în prezent? La ce capitole excelăm și unde mai avem „de muncă”?
Cu certitudine se remarcă o evoluția ascendentă a mediului de business de la noi. Sunt chiar unele domenii economice în care vedem, și la noi, o cu totul altă dinamică. Marile decalajele existente anterior au determinat și multe lucruri bune: vezi viteza internetului în România, de exemplu. Intrarea în UE a permis alte abordări și perspective, venirea investițiilor străine, a multinaționalelor au adus multă valoare în business-ul românesc. Întrebarea cheie e legată, cred, „de unde ne aflăm în raport cu POTENȚIALUL nostru, ca țară?” pentru că există încă mult potențial de business de exploatat, iar noi suntem o nație foarte, foarte creativă. (Nu și inovativă, cel puțin nu pe măsură: inovația presupune multă disciplină, pe care noi românii, la noi acasă, nu o avem, la paritate).
Se vorbește mult, prea mult și mult prea des despre strategii, planuri, concepte, foarte frumoase, dar de multe ori golite de conținut sau de reușită în finalizare. NU se mai întâmplă! Am punctat deja că cea mai valoroasă resursă a unei companii sunt angajații ei, la fel cea mai importantă resursă a României sunt oamenii ei. Avem mult peste 5 milioane de emigranți români în străinătate. Și câți tineri vor mai pleca? Ce facem, efectiv, în această direcție?
Revenind la întrebare, sigur, mai putem adăuga că ne lipsește spiritul antreprenorial pe măsură potențialului de business de exploatat și avem carențe în educația de business, educația financiară, cultura noastră necultivând, în tradiție, antreprenoriatul. Cuvântul afacere pleacă de la franțuzescul “a faire”, adică DE FĂCUT… ÎMPREUNĂ! Nu știm coopera, de multe ori începem un dialog cu „NU”, iar alte ori vrem totul peste noapte și ardem prea repede etapele normale.
Oricum găsim și lideri în mediul de business românesc, exemple, chiar modele adevărate de reușită profesională și etică. Aș mai adaugă o observație aferentă spectrului politic, politicul care ar trebuie să furnizeze lideri autentici, de „urmat “, lideri care să pună accent pe cauzele colective, DEASUPRA intereselor personale, sau politice, pe termen scurt!! Și anume: „Politicianul se gândește la următoarele alegeri, liderul se gândește la următoarele generații”.
Având în vedere vasta dumneavoastră experiență, care sunt cele mai importante reguli de business de care trebuie să țină cont un antreprenor sau un manager?
Obiectivul creionat pe termen lung să fie tot timpul viabil în contextul actualizat și aducător de profit. Obiectiv Adaptat, dacă e necesar. O firmă trebuie să creeze valoare, dar și să o „prindă” în profit. Așadar, tot timpul ochiul la venituri înaintea… cheltuielilor!
Să facă „mai bine și mai bun”, nu „mai ieftin”! Performanța excepțională nu vine din reducerea de preț și rentabilitatea nu e generată de reducerea costurilor! Să nu taie cheltuielile de marketing! De la bun început, orice business presupune taxe și impozite, plătite la timp. Asta face parte clar din regulile jocului, de la plecare. Să știe când e momentul scalarii businessului și „să nu țină toate ouăle în același coș”. Să știe să spună NU. Să știe să delege și să nu uite că valoarea lui este cu atât mai mare cu cât echipa lui e mai performantă.
Orice obiectiv măreț se atinge doar cu oameni performeri, devotați și loiali, nu de unul singur! Flexibilitatea și adaptarea la context să fie permanentă sub egida CSR și a durabilității.
Ați condus echipe pe parcursul întregii cariere. Care sunt calitățile care nu trebuie să îi lipsească unui lider?
Am punctat, deja, câteva. Să aibă o viziune pe termen mai lung aferentă companiei și a oamenilor săi, pe care să o împărtășească cu cei cu care lucrează. Să îi respecte pe cei din jurul său, înainte de toate. Să fie un bun exemplu de urmat, dar să știe să și ceară, cu fermitate. Să se facă înțeles, știind să comunice cât mai bine. Dacă poate să și inspire e aspirațional! Să fie el însuși valoros, perfecționist, modest, dar având conștiința valorii. Să fie corect, onest, etic și să fie un cât mai bun manager!
În prezent sunteți Business Consultant & Mentor pentru start-up-uri, dezvoltând proiecte de consultanță în business și educație. Ce doriți să lăsați mai departe noii generații de antreprenori? Care sunt acele principii pe care le considerați durabile în business?
Pentru cei care pornesc la drum primul lucru pe care îl punctez este să își definesca „DE CE“–ul, de la bun început, să își pună clar aceste întrebări: „De ce vrei să faci un lucru?”, „Care este motivația și obiectivul” și „CUM pornesc la drum?”, „De ce resurse dispun?”.
Să se pregătească, înainte, cu un minim din ABC-ul în afaceri. După „ureche”, indiferent dacă ai auz muzical sau chiar absolut, nu merge. Eventual merge până la un moment dat! Așadar, să își crească permanent educația antreprenorială și de business pentru a progresa! Să nu uite că, în final, orice business se reduce la educație și cultura în care plata taxelor și a impozitelor la timp este o obligație sine qua non. Să studieze contextul, clientul, concurența. Să aibă grijă cu cine se asociază, cu cine lucrează, cu cine își formează echipa. Să își înregistreze marca și să își facă neapărat un plan de afaceri, să aibă conturat măcar schița unui proiect de urmat. Să știe de la bun început că orice start-up înseamnă munca „24 ore din 24”!
Pe lângă tot ceea ce ține de partea profesională, ce vă bucură cu adevărat sufletul? De unde vă luați energia în timpul liber? Cum arată zilele dumneavoastră de Duminică?
Orice proiect încheiat cu succes mă bucură! Seminariile, workshopurile cu studenții, ocaziile când împărtășesc din experiență sunt aducătoare de bucurie. Voluntariatul mă bucură.
Fac parte din Asociația Femeilor de Afaceri Cluj, organizație înființată de Mihaela Rus, CEO Vitrina, acum 20 de ani și mă regăsesc în proiectele pe care le desfășurăm cu impact în societate, cultură, sănătate, educație, promovând antreprenoriatul feminin.

Da, business-ul mi-a adus prieteni, fără doar și poate! Așa cum am mai spus, când îmbrățișezi un set de valori comune, se leagă prietenii care durează în timp. Un alt exemplu la îndemână: Cu Lavinia Toma lucrez în prezent multe din proiecte educaționale de business pentru start-up-uri sau studenți.

Ne-am întâlnit, inițial în colaborările JOLIDON – HENKEL, apoi am extins colaborarea în triumvirat cu UAD-ul și iată, conducerea UAD și Directorul de Departament conf .dr. Lucian Broscățean, continuă un drum, dezvoltându-l cu noi abordări și noi parteneri, dar și cu vechi colaboratori în proiecte de succes: Călina Langa, Liana Martin, echipa Elle, echipa Romanian Fashion Week, ca să punctez doar câteva nume, sau redacții.

Mă bucură această continuitate care reflectă calitatea și valoarea oamenilor ce susțin acest demers. Mă bucura atenția și deschiderea cu care cei de la Meron, susțin universul artei studențești și al frumosului în general.

Am lăsat pentru final o ultimă punctare: acum a venit timpul, în sfârșit, să mă bucur enorm, mai așezat și de familia mea, de copiii mei, cu care, altădată, poate, am petrecut timp prea puțin și am rămas datoare. Acum, înainte de toți și toate, nepoții sunt protagoniștii! Nu vă spun cum îmi arată o zi de duminică (sport, citit, o piesă, un concert bun, un meci important), ci mai degrabă vă spun cum îmi arată, în mod normal, ziua de sâmbătă: toată familia (cei patru nepoți, cu părinții lor, evident) ne adunăm la prânz, după antrenamentul puștilor la atletism! Știu și îmi place să gătesc, iar familia unită e generatoare de super energii creative. Tabloul complet acesta este: împreună, în jurul mesei, cu valorile tradiționale declinate, experimentând vreun desert nou descoperit sau unul vechi, din caietul de rețete al bunicii mele, care spunea întotdeauna: „Bun cu bun se face!“. E starea de bine care mă încarcă pentru orice ar aduce săptămână viitoare! Și nu rămâne decât să îmi spun: „La vita e bella!”.

Cartea de pe noptieră: De obicei două, în tandem: una de „profil” și un roman. Acum Lencioni – „Cele cinci disfuncții ale unei echipe” și Polly Samson – „Un teatru pentru visători”.
Tocuri sau flat shoes? – Și și. Ceai sau cafea? – Cafea, cafea și oricând cafea.
Destinația favorită de vacanță: Pentru o vacanță lungă – o nouă destinație, pe alt continent, unde nu am mai fost, iar pentru un city break – Paris, toujours Paris
Note to self: La mode se demode, le style jamais. Keep walking!
–
Editor:
