Elena-Gabriela Ruse a pus mâna pe racheta de tenis încă de la 4 ani. A fost o junioare excepțională, iar în cariera ei de jucător profesionist a atins locul 51 WTA, în mai 2022, iar la dublu locul 55, în luna iulie 2022.
A câștigat primul său titlu WTA la Hamburg în anul 2021, după ce a învins-o în finală pe germanca Andrea Petkovic.
În clasamentul ITF juniori a ajuns pe locul 7 mondial, realizat pe data de 18 mai 2015.
Ea a ajuns în semifinale la simplu feminin la Wimbledon în 2014. Ruse a câștigat două titluri la simplu și opt titluri la dublu la juniori, iar cel mai mare titlu în turneele de juniori a fost câștigat la Grade 1 Canadian Open Junior Championships, unde a învins-o în finală pe Katie Swan. De asemenea, Ruse a ajuns în semifinale la Wimbledon Juniori în 2014 și în finală la Eddie Herr.
La BRD Bucharest Open 2015 Ruse a debutat pe tabloul principal într-un turneu WTA, la dublu, în parteneriat cu jucătoarea Jaqueline Cristian.
Prezentă pe terenul de tenis de peste 20 de ani, Gabriela a fost până la un punct genul de jucător autodidact, dar odată cu trecerea la seniorat a conștientizat că are nevoie de o echipă, pentru care, acum, este foarte recunoscătoare.
Am stat de vorbă cu Gabriela despre stilul ei de jucător, ce o motivează, oamenii care îi sunt alături și cei pe care îi admiră. Ne-a vorbit despre bucuriile pe care acest sport i le aduce, dar și despre perioadele grele prezente în viața oricărui sportiv de performanță.
Ai intrat în contact cu tenisul de la 4 ani. Ai jucat pe toate continentele încă din copilărie. A fost vreun moment în care ai vrut sa renunți sau ai simțit că locul tău nu este în tenis?
Eu am fost o junioară foarte bună, am fost top 10. Am jucat foarte bine până la 18 ani, doar că în momentul în care faci trecerea la seniori este cu totul altă poveste.
Trebuie să devii cu adevărat profesionist, iar eu, în momentul în care am făcut trecerea la jucător profesionist, nu am avut oamenii care să mă îndrume și să îmi spună ce ar trebui să fac cu exactitate.
Am fost mereu un sportiv foarte ambițios, care a câștigat foarte multe meciuri prin ambiție și prin dăruire. Doar că nu poți la un nivel atât de mare să joci doar cu asta. Îți trebuie recuperare, îți trebuie pregătire fizică, pregătire mentală și susținere și multe altele.
Eu am ajuns foarte târziu în acest punct și a trebuit să le învăț și să-mi învăț corpul de una singură. Nu am avut pe cineva care să îmi spună: „uite, trebuie să faci asta, asta și asta”.
Iar acest proces a durat.
Practic, de-a lungul carierei tale ai fost un autodidact.
Da, mi-a luat timp până să învăț toate lucrurile acestea și nu îmi pare rău. Poate aș fi putut să ajung la 21 de ani aici, in Top 100 – Top 50, pentru că știu că nivelul meu de tenis a fost mereu acolo, doar că fără aceste elementele importante…
Dar din păcate, nu poți, pentru că degeaba joci un meci bine dacă mâine nu mai poți.
Asta a fost problema mult timp la mine, dar le-am învățat, le-am învățat singură. Însă acum am o echipă în spate, o întreagă echipă, nu e un singur om care mă ajută. Sunt foarte mulți oameni care lucrează cu mine, cărora le mulțumesc și care m-au schimbat dintr-o sportivă mediocră, în una de performanță de top.
Ce se întâmplă după un meci? Ai un ritual? Există diferențe între victorii și înfrângeri în ceea ce privește programul tău?
După fiecare meci indiferent de rezultat am același program. Nu contează că este o victorie sau o înfrângere. Urmează recuperarea si pregătirea pentru următorul meci. Înapoi la muncă.
Ai câștigat anul acesta în fața Paulei Barbosa la Dubai. Anul trecut ai câștigat Hamburg Open, practic niște victorii importante pentru tine. Dacă ar fi să te gândești în spate care a fost momentul care ți-a rămas în minte ca fiind cel mai bun moment al tău de până acum?
Pentru mine au fost două momente în viață. De fapt, hai să spun trei, dar faptul că am reușit să câștig un meci, după ce cu două săptămâni înainte, operația mi-a dat dovadă de faptul că ceea ce este în interiorul meu e mai presus de orice și că pot să fac absolut orice cu voință și cu dăruire.
Sigur că atunci când am câștigat turneul de la Hamburg m-am simțit specială și mi-am dat seama că sunt pe drumul cel bun. Dar pentru că toată viața mea mi s-a spus că joc tenis din bulan, acesta este adevărul, din păcate am avut anumite îndoieli despre mine. Iar în momentul în care a venit următoarea săptămână și am făcut din nou finală la Palermo, am zis ok, nu nu este noroc, clar acesta este nivelul meu.
Doar că mi-au trebuit câțiva ani să descopăr acest nivel, să mă descopăr pe mine.
Există o jucătoare sau un jucător în lumea tenisului pe care îl urmărești cu drag sau îl/o admiri, îi urmărești cariera și cumva este preferatul/preferata ta?
Pentru mine, Simona Halep este idolul meu. Cred că i-am urmărit majoritatea meciurilor. O urmăream când juca în Australia, mă trezeam dimineața să mă uit la ea.
Venind din România și neavând nimic, pentru că nu avem nimic, firea ei m-a motivat foarte mult.
M-a motivat și mi-am dat seama de faptul că este un atu că nu avem nimic, pentru că ne face să fim foarte, foarte ambițioși. În momentul în care tu ai totul: echipă, bani, terenuri, infrastructură, ai tendința sa fii foarte relaxat și să te lași.
Dar noi, neavând nimic, trebuie mereu, mereu să ne luptăm. Să ne luptăm cu tot ce a fost lângă noi. Și văzând-o pe Simona cum a reușit, am zis „ok, poate nu o să ajung niciodată la nivelul ei, dar e clar că se poate”.
Pentru mine, ea a fost toată copilăria mea un idol și de aceea mi-a fost foarte greu să joc contra ei. De fiecare dată. Nu am putut să joc, în condițiile în care eu știam exact unde joacă Simona. Am văzut sute de meciuri de-ale ei. Când joci cu propriul tău idol este foarte greu!
Note to self sau un motto al tău. Care ar fi acela?
Să lupți până la capăt!
Acest motto cred că a venit de la părinții mei, de la tatăl meu, care este foarte ambițios și mi-a transmis acest lucru.
Mereu mi-a spus: „Gabi, până nu dai mâna cu adversarul, meciul nu s-a încheiat. Până nu îll vezi/o vezi urcată în autocar, în mașină, în avion, poți să revii în orice secundă.”.
Acesta este gândul care pe mine m-a ținut vie.
Pe Gabi Ruse am avut ocazia să o vedem pe teren în cadrul Transylvania Open după ce a primit un wild-card din partea organizatorilor. Gabi a trecut de prima etapă după o victorie în fața lui Harmony Tan, cea care în 2022 a reușit să o învingă pe Serena Williams la Wimbledon.
Parcursul ei în cadrul Transylvania Open s-a oprit după un meci foarte strâns de 3 ore și 25 min cu chinezoaica Wang Xiyu, în care a luptat cu îndârjire până în ultimul moment.
“Am luptat până la capăt, am dat tot ce am avut mai bun din mine. Sigur că mă doare această înfrângere, dar nu am, pur și simplu, ce să îmi reproșez. Ea a jucat foarte bine până în ultimul moment, și eu am încercat să fac la fel, însă azi ea a fost mai bună. De mâine, înapoi la muncă! Cred că tot ceea ce mi se întâmplă este o învățătură.” a declarat Gabi imediat după încheierea meciului.
Transylvania Open WTA250, turneul care te poartă în lumea magică a tenisului, are loc la Cluj-Napoca. Orașul a devenit, în 2021, odată cu obținerea unei noi licențe după Winners Open, singurul oraș din Europa cu două turnee WTA.
Turneul de tenis Transylvania Open WTA250 se desfășoară în perioada 8-16 octombrie, pe hard, în sala polivalentă BT Arena din Cluj-Napoca. 32 de jucătoare concurează la simplu și 16 echipe la dublu. În joc au fost puse 280 de puncte WTA și premii în valoare de 251.750 de dolari.
Credit foto: Transylvania Open
Editor: Crina Ciocian