Unul dintre obiectele pe care le-a ales de pe tavă, la vârsta de un an, Raluca Harabagiu, Creator de Conținut și Storyteller, a fost stiloul. Îi place să creadă că acesta a fost semnul divin că a moștenit de la tatăl ei talentul de a scrie. „El m-a adus către o meserie pe care o iubesc infinit”, ne-a împărtășit ea. Drept urmare, a știut încă de când a învățat să scrie că este și ceea ce-i place, și ceea ce știe să facă.
„Nu am fost niciodată genul de persoană care să meargă la job doar pentru salariul de la finalul lunii. Mie chiar trebuie să îmi placă ceea ce fac.”
Când n-a mai rezonat cu ceea ce făcea, a plecat din locul respectiv. Ea este de profesie jurnalistă, dar în ultimii ani, înainte să pornească pe cont propriu, a activat în cadrul departamentelor de marketing ale unor centre comerciale. Și i-a plăcut nespus de mult! Dar a simțit nevoia să se reinventeze de așa natură încât să se regăsească mai mult în ceea ce făcea în fiecare zi, ca parte a activității ei profesionale.
Așadar, Raluca a pus bazele blogului său de lifestyle în 2019, ca rezultat al faptului că a născut-o pe fetița sa, Rita, și și-a dorit să aibă o activitate a ei, pe lângă rolul de mamă. Lucrurile s-au legat foarte natural pentru ea, până când a ajuns să fie, astăzi, Creatorul de Conținut și Storytellerul pe care îl urmărim cu atâta drag în online.
De ce ai ales să pui bazele unui blog de lifestyle, în loc să optezi pentru orice alt fel de activitate care ar fi putut să fie făcută de acasă?
Blogul a fost un colac de salvare pentru mine într-o perioadă în care simțeam că îmi fuge pământul de sub picioare. Mă confruntam cu o recidivă a burnout-ului și a depresiei, care au debutat în 2016 și pe care le-am tratat superficial la vremea respectivă.
„Am început să fac ce știam că mă liniștește, mă echilibrează, este parte din ADN-ul meu. Am început să scriu.”
Ai trecut printr-un burnout. Care a fost cea mai importantă lecție despre muncă pe care ai învățat-o?
Că nu îți ridică nimeni statuie, că oamenii vor fi nemulțumiți indiferent că stai nouă ore la birou sau 13, că vorba aia cu „fă ce îți place și nu o să simți că lucrezi” nu se aplică în real life. Oboseala psihică și fizică te acaparează mai ales atunci când iubești ceea ce faci.
Când m-a lovit burnout-ul, eu eram într-o perioadă excelentă profesional și personal. De fapt, cea mai bună de până la cei 29 de ani, cât aveam atunci.
Cum ai descrie relația ta cu munca astăzi, ulterior unui burnout – și ce altceva ți-ai mai dori să îmbunătățești la această relație pe care o ai cu tine și cu activitatea ta?
Desigur că și în prezent am zile sau perioade mai aglomerate, mai ales din postura unui antreprenor. Doar că știu când să pun stop. Burnout-ul m-a învățat să îmi ascult corpul și să îi dau pauzele, atenția și grija de care are nevoie.
Merg mult pe jos, practic yoga cât de des îmi iese, mănânc destul de echilibrat, am grijă de corp, minte și suflet.
Dar mi-ar plăcea tare să fiu ceva mai organizată. Am pierdut din această calitate pe care o aveam înainte de burnout. Ah, și îmi doresc să am din nou memoria excelentă. Experiența nefericită din 2016 mi-a „furat” această calitate.
Care este cel mai mare dar care vine la pachet cu o astfel de înclinație înspre scris?
Darul suprem constă în faptul că mi-am putut transforma pasiunea într-un business.
Dar „blestem”? 😊
În mod evident, orice pe lumea asta vine la pachet și cu dezavantaje. În cazul oricărei persoane care scrie un content de calitate, deci nu doar în ceea ce mă privește, cred că este ceva mai dificil până îți găsești nișa care să rezoneze cu tine și cu ceea ce publici.
Și mai cred că este unul dintre domeniile în care mergi des la pas cu Sindromul Impostorului. Cel puțin, așa se întâmplă la mine. Îmi e teamă că mi-a scăpat vreun typo (îmi obosesc ochii după ce scriu / editez un articol sau un interviu, deci se poate să nu observ mici erori), că formularea x nu a fost cea mai strălucită, că poate materialul y nu va avea vizitele pe care mi se pare mie că subiectul sau intervievata ar merita să le aibă. Și lista poate continua.
Cât de natural s-a conturat pentru tine primul moment în care ți-ai dat seama că acest blog, făcut din nevoia ta personală de a depăși cu mai multă ușurință un episod de burnout, are potențialul să devină o mică afacere?
Familia și prietenii m-au sfătuit încă din 2019 să gândesc activitatea mea din online ca un business (era și un boom al Instagram-ului la vremea respectivă), doar că teama de eșec, Sindromul Impostorului, frica de a mă expune m-au blocat efectiv. Aproape un an de zile nu am mai scris pe blog.
Am început terapia (îi mulțumesc pe această cale terapeutei mele. M-a scos din întunericul meu și m-a ajutat să îmi croiesc drumul către lumină) și am înțeles, printre altele, că pot să fac lucruri chiar dacă îmi este teamă să le fac.
Că pasiunea este mai mare decât teama. Că îmi doresc să îmbrățișez mai strâns arta de a trăi frumos, și să îi inspir și pe alții în această direcție.
Care au fost „ingredientele-cheie” pe care le-ai folosit și care ți-au adus primii bani din blogging de lifestyle?
În ianuarie 2024 se împlinesc doi ani de când am gândit activitatea mea în online (blog și Instagram) ca business. Ai să râzi, dar nu au existat „ingrediente-cheie”. Atunci, ca și acum, am scris doar despre ce îmi place, în ritmul și în stilul meu, în acord cu valorile mele. Totul vine extrem de firesc, fără „poleială”.
Cumva, nici eu nu știu exact cum, oamenii au început să mă observe în mediul online. Branduri, agenții, persoane. Și au început să mă invite la evenimente, să îmi propună colaborări de tip barter sau chiar paid (aveam mai puțin de 2500 followers pe Instagram când am avut primele două proiecte paid, pe blog și Instagram).
În acești doi ani, eu am crescut organic. Pentru că era deja a doua oară în ultimii trei ani când o luam profesional de la 0 pe cont propriu, nu am avut buget alocat pentru promovare. Doar strict punctual, și vorbim oricum despre sume infime.
Cred totuși că au contat mult seriozitatea, autenticitatea, valorile pe care le-am transmis în online, poveștile, locurile și oamenii promovați de mine.
Nu a fost o călătorie deloc ușoară, trebuie să recunosc, dar uitându-mă în spate, la cum eram acum doi ani personal și profesional și la ce am reușit să construiesc în acest interval de timp, eu zic că I did it!
Cât de facil îți este să îmbini rolul de creator de conținut și storyteller, cu cel de mamă?
La fel, sunt perioade și perioade. Mă ajută mult că îmi pot organiza timpul așa cum îmi doresc. Când nu îmi iese, mă ajută soțul meu.
„O creștem pe Rita în mod egal, o învățăm că familia este o echipă în care toți se ajută între ei.”
Îi povestesc deschis Ritei despre ceea ce fac, o iau cu mine la anumite evenimente sau proiecte tocmai pentru că îmi doresc să îi cizelez bunul-gust și să o expun la locuri, oameni, obiecte, experiențe faine, de calitate. Și îi place de nu mai poate universul acesta.
Cum s-a modificat direcția și strategia care guvernează blogul tău, în mod complet natural, de la lansarea sa, în 2019, și până astăzi?
În 2019, când am început să scriu pe blog, am povestit despre subiecte pe care le trăiam la vremea respectivă: parenting, pentru că abia devenisem mamă, travel, pentru că reușeam să călătorim destul de des atunci, burnout și depresie, pentru că am simțit că experiența mea poate ajuta. Și așa a fost.
Interviuri au fost destul de puține, mai mult cu prietene de-ale mele, și asta pentru că mi se părea imposibil atunci să îi scriu unei femei că îmi doresc să realizăm un interviu împreună.
Am reușit ușor-ușor, dar mi-a fost greu, am simțit mereu că nu sunt demnă ca o persoană să își ia din timpul personal pentru a-mi răspunde mie la întrebări. Eu eram „nimeni” atunci.
Ai să râzi, din nou, dar nu mă ghidez după o strategie anume. Îmi doresc, cum spuneam, să mă organizez ceva mai bine și să îmi iasă, în 2024, un proces de rebranding.
Altfel, într-un mod natural și absolut minunat, am reușit să îmi duc blogul într-o direcție menită să promoveze brandurile și businessurile made in RO, prin activitatea mea zilnică, dar și prin proiectele mele de suflet: Musai de Vizitat, campanie pe care o desfășor alături de prietena mea, fotografa Ioana Rozorea; seria de evenimente Connecting Women Entrepreneurs, care nu ar fi putut fi posibilă fără partenerele mele: Ioana Rozorea, Desene cu lumină; Alina Pavel, Happy Family Design; Oana Nicolae și Patricia Iliescu, Velocita America House; Diana Cojocaru.
Iar pentru final de noiembrie și început de decembrie, am pregătit o serie de articole cu Idei de cadouri pentru Crăciun, împărțite pe câteva categorii: Modă sustenabilă, Home Deco, Bijuterii și Beauty, Experiențe, Cadouri pentru Copii.
La fel, sunt promovate branduri și businessuri în care eu cred și pe care le admir. Nu încurajez consumerismul de niciun fel, ci doar achiziționarea unor cadouri de calitate, cu sens și substanță, preponderent de la branduri și businessuri made in RO.
Întrucât anul viitor urmează să ne mutăm în Spania, dar și pentru că ar fi fost oricum direcția firească, blogul meu se transformă ușor-ușor într-o sursă de inspirație la nivel internațional.
Cum se diferențiază și / sau aseamănă, până acum, experiența lucrului cu femei din afara țării, spre deosebire de cel cu femei din România?
Am realizat interviuri cu femei din Spania, Turcia, Italia, Germania, Suedia. Mi-au mulțumit, m-au promovat pe conturile lor, au fost extrem de recunoscătoare pentru că le-am ales să devină parte din comunitatea mea de #inspiringwomen.
Vorbim despre femei care nici nu auziseră de mine până în momentul în care le-am contactat, femei cărora le-am trimis link-ul unui blog 90% în limba română, femei care au văzut că am doar 6500 followers pe Instagram. 🙂
Voi continua seria de interviuri internaționale și din ianuarie 2024. În plus, limba engleză va deveni principala cale de a comunica și în interviurile cu antreprenoarele locale, mai ales că multe dintre acestea vor să își extindă la rândul lor activitatea abroad. Să nu uităm, oricum, că locuiesc suficienți expați și în București sau în alte orașe din România. Deci cumva, limba engleză e potrivită indiferent de situație.
Planurile pentru Spania includ evenimente pentru antreprenoarele din zona în care ne vom muta, și despre care voi povesti și pe blog, și un concept de shop, unde voi promova și voi vinde produse realizate de branduri Made in Ro. Acest proiect va avea un loc dedicat și pe ralucaharabagiu.com.
Care a fost momentul în care scrisul s-a transformat, pentru tine, dintr-un hobby, într-o manieră de a fi vocală?
Nu caut musai să devin vocală, să susțin anumite cauze. Cred că există acest pericol în care ne lăsăm păcăliți de ideea de a face bine și ajungem în extreme care fac mai mult rău: și cauzei noastre nobile, și altora.
Eu îmi doresc să inspir femeile din comunitatea mea să îmbrățișeze arta de a trăi frumos, așa cum o percep eu: să iubească brandurile made in RO, să susțină businessurile locale pe cât posibil, să aibă grijă de ele emoțional, fizic și psihic, să își creeze un univers propriu guvernat de bun-gust și bun-simț.
Să iubească animalele, să respecte pe cât posibil mediul înconjurător. Și să transmită toate aceste valori generației tinere.
Din toată experiența ta de până acum, care simți că este un subiect referitor la women’s lifestyle căruia ar trebui să i se acorde mai multă atenție decât îi este oferită în momentul de față?
Oh, sunt multe. 🙂 Dar dacă ar fi să aleg totuși unul singur, aș alege conceptul de “body positivity” care este promovat, de cele mai multe ori, fără ideea cea mai importantă a ecuației: GRIJA DE SINE.
Eu mi-am urât corpul până pe la 30 de ani. Nici acum nu sunt o mare admiratoare a lui în fiecare zi. Am momente când îmi place de mine când mă privesc goală în oglindă, sunt clipe în care mă enervează teribil fiecare imperfecțiune pe care o am.
Dar tot datorită burnout-ului am învățat să am grijă ce mănânc, cât mănânc, să fac mișcare, să am o rutină de îngrijire a tenului, să port haine din materiale de calitate, să fac terapie, să meditez. Despre asta este vorba, asta îi dau și Ritei mai departe. Îmi iese mereu? Normal că nu, dar they call it balance.
Acest „nu contează cum arăți” poate dăuna chiar mai tare, mai ales atunci când sunt la mijloc considerente ce țin de sănătate. Aceste „iubește-ți celulita / vergeturile / pungile de sub ochi” sunt tot un soi de presiune pusă pe femei. NU trebuie să te iubești altfel decât simți.
Așa cum nu îmi place deloc că sunt critică (mai ales cu mine), că nu am răbdare, că sunt grăbită, în fix aceeași manieră nu mă simt confortabil cu vergeturile, celulita, pungile de sub ochi. Și mi se pare absolut ok să nu mă iubesc cu totul și în fiecare zi. Nici fericită nu ai cum să fii mereu. Ai zile și zile. La fel și corpul tău.
Repet! Grija de sine pe toate palierele – emoțional, fizic și psihic – pe asta cred că ar trebui să insistăm dacă vrem să ajutăm toate generațiile de femei.
Indiferent de drumul profesional pe care-l alegem, cumva, inevitabil, ajung să ni se pună etichete. Care sunt câteva dintre ideile preconcepute de care te-ai lovit până acum, lucrând în calitate de creator de conținut și storyteller – și cum ai reacționat la acestea?
Toată copilăria și întreaga adolescență am fost “people pleaser-ul” ideal. Pentru că relația cu tatăl meu a fost una nefericită preț de mulți ani, am suferit de teama de abandon, ceea ce m-a determinat să „cerșesc” atenție, validare, iubire în toate direcțiile. Ani de zile am căutat aceste lucruri cu așa o disperare, că ajunsesem să mă depersonalizez aproape complet.
Apoi, așa cum am mai menționat, eu nu am avut musai un plan să îmi transform pasiunea în business. A fost un proces firesc și care s-a datorat femeilor din online (cele mai multe nici nu mă cunoșteau personal la vremea respectivă) care au avut încredere în mine și care m-au promovat, m-au susținut. Dacă vei citi articolele de pe blog din seria Connecting Women Entrepreneurs, vei vedea acolo ce comunitate de femei am reușit să construiesc în mai puțin de doi ani. 🙂
Acestea fiind spuse, ideile preconcepute despre care menționezi mai sus au devenit deja un subiect pe care mă autoeduc să îl ignor complet. După 30 de ani am reușit să îmi iau validarea exclusiv de la oameni pe care îi admir nespus. Atât!
Este lucrul în calitate de blogger de lifestyle cu adevărat glam sau este acesta un mit?
Eu nu sunt un Blogger de Lifestyle. Sunt mai degrabă Creator de Conținut și Storyteller. Activitatea mea nu presupune nimic “glam”, dar mă ajută să trăiesc mai conștient și mai frumos.
Nu merg la evenimente cu care nu rezonez și doar pentru că ar da bine să fiu văzută acolo, aleg cu mare grijă proiectele în care mă implic și colaboratorii (motiv pentru care am avut extrem de puține experiențe neplăcute; nu le poți elimina complet), nu accept produse care nu se pliază pe valorile mele. Nu sunt un om perfect, dar sunt o persoană cu o etică impecabilă. Și e ceva la care nu fac rabat pentru nimeni și nimic.
„Nu mă interesează să „cresc” cu orice preț.”
În schimb, activitatea mea profesională m-a ajutat și mă ajută să descopăr femei absolut incredibile, locuri frumoase, obiecte de un bun-gust desăvârșit. Dacă vrei, ăsta e “glam-ul” meu. 🙂
Atunci când scrisul îți este deopotrivă hobby și job, se-ntâmplă să mai simți uneori nevoia de a scrie tu, pentru tine, fără o platformă unde să publici textul în cauză. Care a fost ultima dată când ai ales să scrii tu, pentru tine?
Tot ceea ce scriu pe blog scriu și pentru mine. Fiecare articol îmi cizelează arta de a trăi mai frumos și mai în tihnă, îmi hrănește apetitul pentru tot ce-i fain și inspirațional.
Femeile alături de care realizez interviurile îmi sunt muze. Tot ceea ce public pe ralucaharabagiu.com și pe contul meu de Instagram pornește întotdeauna de la ceea ce iubesc eu. Dincolo de asta, sper și îmi doresc mult să reprezinte o sursă de inspirație și pentru comunitatea mea.
Primul lucru pe care-l faci dimineața:
O pup pe Rita și îl sărut pe soțul meu. Le spun apoi că îi iubesc.
Ce faci atunci când obosești:
Yoga, dorm la prânz, ascult muzică, revăd filmele și serialele preferate.
Ce înseamnă pentru tine „a trăi frumos”:
A trăi în acord cu propriile valori, a fi asumată cu deciziile pe care le iei, a te înconjura de oameni inspiraționali, pe care îi admiri, a prețui frumosul, sub toate formele sale: fotografie, cărți, artă, locuri, oameni, obiecte. Bunul-gust și bunul-simț devin laitmotivele acestui concept de „a trăi frumos”.
Persoana intervievată cu care ai empatizat cel mai mult în toată cariera ta de blogger de lifestyle:
Oh, îmi e teribil de greu să mă limitez la o singură femeie. O să îți las aici câteva nume, cu mențiunea că nu m-aș limita doar la ele: Anca Lungu, Irina Moroșanu, Esra Ylmaz, Ylenia López-Llata, Irene Berni, Ana Chitoran, Ioana Popa, Dana Chels, Felicia Simion, Darya Golneva, Roxana, jumătatea The Young Nomads, Adina Grapa, Crina Bulprich, Dana Rogoz, Andreea Tocitu.
Dar așa cum spuneam, sunt mai multe. 🙂
Un brand românesc în ale cărui creații te regăsești 100%:
Lali Wear, Les Vacances d’Irina, AIRE Official.
Moștenirea pe care-ți dorești să i-o lași Ritei:
Bunătate, empatie, curaj, feminitate, reziliență, arta de a trăi frumos și conștient.
Un vis pe care încă îți dorești să ți-l îndeplinești:
Să nu îmi mai fie teamă să conduc (am carnet deja de vreo 7 ani), momentul în care conceptul meu de shop cu produse made in RO va deveni realitate în Spania. 🙂
Credit foto copertă: The Young Nomads
___
Editor: Carina-Marisa Cichi