Pe Mihaela Ganciu am cunoscut-o într-o joi după-masa la finalul lunii mai într-un apel video pe Google Meet. Mi-a propus, inițial, să ne vedem la Sun Garden Golf & Spa Resort. Era fericită că a reușit să ajungă în Cluj, orașul meu de suflet – chiar dacă a făcut-o cu un an și jumătate întârziere. I-a plăcut atât de mult încât a decis să-și și prelungească șederea cu două zile. Am regretat că nu eram în oraș la momentul respectiv, dar după cum spune și ea, ne-am adaptat cum ne-a învățat pandemia mai bine și ne-am mutat întâlnirea în online.
În acel apel video mi-a povestit că a luat la pas împrejurimile resortului alături de proprietarul Sun Garden Golf & Spa Resort, unul dintre partenerii agenției de PR al cărui Fondator & Owner ea este, Caracteristic. Ceea ce i-a spus el atunci și a bucurat-o tare mult a fost că e de părere că ea este „dăruită pentru comunicare”. Asta e ceea ce a rămas cu mine și o lună mai târziu după conversația cu ea și, totodată, e și primul gând care-mi vine în minte atunci când mai văd câte-o postare de-a Mihaelei pe social media.
Tocmai dăruirea ei pentru comunicare este și ceea ce a ajutat-o să pună în urmă cu șase ani bazele unei agenții în care atât ea, cât și echipa ei lucrează cu mare drag. Merg la job cu încredere, energie și optimism. „Aceasta a fost cea mai bună investiție pe care am făcut-o”, mi-a spus Mihaela. Însă, la fel ca orice parcurs de succes, și drumul ei și al Caracteristic a fost plin de suișuri și coborâșuri – doar că al ei a fost puțin mai ușor de gestionat fiindcă s-a înconjurat de oamenii potriviți. Iar asta s-a simțit din plin mai ales din martie 2020 încoace.
Într-un interviu anterior ne spuneai: „Credința cu care am pornit Caracteristic a fost mereu în oameni și în potențialul lor”. Cum a făcut diferența faptul că oamenii au fost și sunt motorul central al Caracteristic în perioada pandemiei în interiorul echipei voastre? Dar din punctul de vedere al relației Caracteristic cu clienții existenți?
Ne-au susținut enorm empatia și respectul pentru oameni. Am simțit mai mult decât oricând cât valorează această încredere reciprocă. Suntem mai mult decât parteneri. Suntem prieteni și vrem tot ce e mai bun pentru cei de lângă noi.
Dacă îi vezi în impas, îți aduci toată energia să-i susții. Și pot spune că asta caut la oamenii din echipa mea: să le fim de ajutor partenerilor noștri, să le fim alături și în momentele dificile, nu doar atunci când e totul bine.
Sunt bucuroasă și recunoscătoare pentru oamenii buni pe care i-am adus alături. E cea mai frumoasă lecție pe care am învățat-o în comunicare. Generozitatea și grija pentru celălalt au mereu prioritate.
Acum, după mai bine de un an de incertitudine, pot spune că am mizat corect pe a construi legături mai puternice decât un contract, un proiect sau un moment în timp. Și asta le recomand tuturor antreprenorilor și colegilor de industrie.
Care sunt principalele trei schimbări pe care v-ați văzut nevoiți să le integrați în strategia voastră de comunicare și, totodată, a clienților voștri în perioada de criză a începutului pandemiei? Ce cerințe noi ați primit din partea clienților voștri în acea perioadă și cum v-ați adaptat la acestea?
Firesc, a fost o perioadă de incertitudine în primele luni din 2020. Așa că am căutat să înțelegem cât mai bine situația și să ne adaptăm la condițiile date. Prima regulă a fost să-i căutăm. Să știe că suntem aici pentru tot ce au nevoie.
„Nu ai cum să înțelegi ce e în sufletul unui om care trimite 150 de angajați în șomaj tehnic.”
Am reluat legătura în această perioadă cu parteneri cu care am lucrat la începuturile mele în comunicare: „Ce faci, cum te simți, cum te descurci? Dă-mi un semn, te rog, dacă ai nevoie de ceva. Orice.” Iar oamenii vin către tine când simt atenție și implicare. Uite, ne-a ajutat această vulnerabilitate să ne cunoaștem mai bine.
Nu am avut o strategie și un astfel de moment depășește orice ai învăța sau ai aplica despre o situație de criză. Ce-i important e să te poți adapta de la o zi la alta și mă bucur că am reușit asta și am identificat corect provocările și soluțiile.
Le-am comunicat colegilor un lucru: „dacă reușim să aducem o bucurie cuiva, să-i aducem un zâmbet, o răsplată nu-i deloc puțin”. Ceea ce mă duce și la un sfat: să nu irosim vremea, pentru că timpul e tot ce avem mai de preț.
Campaniile au prins viață, iar noi ne-am recăpătat încrederea. La final de săptămână, vineri, în a doua parte a zilei, ne uităm atent peste acțiunile planificate pentru săptămâna următoare. Și când vedem câte sunt de făcut, că sunt programate interviuri, comunicate, mă bucur nespus!
Nu ne uităm la cifre și încasări, că banii vin și se duc, mă uit la moralul echipei, la încrederea și disponibilitatea oamenilor, la dorința lor de-a merge mai departe. Iar asta mi-a confirmat acea zicală pe care o iubesc din vremea facultății: „În vreme de furtună, unii construiesc adăposturi, iar alții mori de vânt”.
Am mai ținut mult la un lucru. Să nu insistăm, să nu forțăm pe nimeni, chiar dacă noi vedeam o oportunitate. Dacă un partener nu dorește, nu simte să răspundă, îl lăsăm în pace. Nu ai cum să înțelegi ce e în sufletul unui om care trimite 150 de angajați în șomaj tehnic. Nu judecăm, nu dăm sfaturi, omul vine către noi când simte, când e pregătit.
În prima jumătate a lunii martie, v-au plecat cinci parteneri în aceeași zi. Care a fost primul gând pe care l-ai avut atunci și cum l-ai confruntat? Cât de greu este să faci comunicare de criză pentru clienții tăi într-un moment în care inclusiv tu, ca agenție, treci printr-o criză proprie?
Am mers în vizită la mama mea, la casa copilăriei mele, la 100 de kilometri de Capitală. Am mers pentru un weekend, însă vizita s-a prelungit la două luni, aproape cât a ținut starea de urgență. A însemnat enorm să am familia aproape și să-mi dau seama, încă o dată, că e important să ai piloni care să te susțină în viață.
Personal am folosit acea perioadă pentru a mă apropia de locurile copilăriei mele, m-am uitat atent în jur, m-am apropiat de pisoii din curte. Stăteau zilnic la geam să mă urmărească. Apoi, am admirat grădina și m-am întors la dragostea pentru natură. Acolo, în curte, m-am bucurat din nou precum un copil de tot ceea ce ne este dat. Că ne suntem alături și avem puterea să mergem mai departe.
Nu mi-a fost ușor să văd parteneri plecând, proiecte amânate, însă am înțeles că oamenii au alte priorități. În timp, am învățat să nu iau lucrurile personal. Știu că oamenii pleacă, însă de multe ori am și certitudinea că se întorc. Iar modul în care îi tratezi și rezonezi cu ei face diferența. Am apreciat enorm și eforturile unor parteneri care s-au luptat să ne păstreze aproape. Știu cât de greu le-a fost, iar asta ne-a apropiat și mai mult.
Care a fost factorul „declanșator” al creșterii Caracteristic în Iași în ultimul an? Cum se corelează această creștere cu planurile de a vă deschide un birou inclusiv acolo pe care le aveați în urmă cu trei ani – și în ce stadiu se află acestea astăzi?
Au început să sune telefoanele și iată încă o mare realizare. Partenerii de la Iași îmi trimiteau pachete cu bunătăți din Moldova. Vin în continuare recomandări și se duce vestea foarte repede că facem o treabă foarte bună.
Luna aceasta aniversăm 5 ani de activitate la Iași. E orașul care ne-a oferit prieteni buni, multă inspirație și proiecte minunate. Dacă aș putea, aș deschide mâine un birou acolo și aș avea certitudinea că am găsi colegi extraordinari, pasionați de comunicare, loiali și muncitori.
„Am toată încrederea în potențialul și evoluția noastră ca oameni și profesioniști.”
Deocamdată, însă, ne e bine așa cum suntem, așa că nu este încă o prioritate. Asigurăm o acoperire excelentă prin acțiunile noastre, iar acesta e lucrul pe care l-am aprofundat anul acesta. Nu mai suntem limitați la un simplu spațiu, putem munci și putem avea rezultate remarcabile și de la distanță.
În 2015, un client v-a oferit un spațiu de lucru la sediul său. De-atunci încoace, sunteți pe o pantă ascendentă constantă. Cum îți imaginai în 2015 că agenția Caracteristic va avea să arate peste șase ani? În ce măsură coincide modul în care ți-o imaginai atunci cu felul în care ea arată acum?
Clientul nostru a simțit că avem potențial. Ne-a chemat la biroul său și în ideea că vom colabora mai bine, fiind mai aproape. Nu știu dacă ce am făcut pentru el a fost mai bun, însă știu că a însemnat enorm generozitatea lui. De la astfel de gesturi extraordinare am înțeles să investesc în proiecte la început de drum. Îmi place atitudinea oamenilor, rezonez cu entuziasmul lor și îmi spun că merită o șansă.
Am savurat fiecare pas, n-am forțat nimic. Aveam clienți puternici, nume sonore în industriile în care activează. Cu toate acestea, când sunam undeva, spuneam că sun din partea Caracteristic. Se lăsa o liniște, însă pe mine nu m-a descurajat niciodată.
Am făcut totul cu pasiune, cu dăruire și cu multă încredere. Am visat de la bun început să creez un mediu în care să ne simțim bine cu ceea ce facem. Să vii la job cu încredere, energie și optimism. Aceasta a fost cea mai bună investiție. Sunt mulțumită pentru locul în care ne găsim astăzi.
Care sunt principalele trei lucruri pe care le oferiți clienților și ce așteptați înapoi din partea lor, astfel încât relația pe care o fundamentați cu ei să fie fructoasă? Care sunt câteva astfel de colaborări fie legate, fie intensificate în ultimul an?
Eu le mai amintesc și astăzi unor oameni dragi că există Caracteristic și datorită încrederii și loialității lor. Sunt câteva lucruri esențiale.
Seriozitatea e primul. Omul se bazează pe sprijinul tău și pe ceea ce i-ai promis. Nu se așteaptă să-i revoluționezi business-ul, să-i reinventezi compania, însă se așteaptă să livrezi ce s-a stabilit.
Apoi e sinceritatea. E foarte important să nu-l ademenești, să nu-i creezi așteptări deșarte. Omul trebuie să țintească sus, însă cu onestitate și asumare. Să rămânem totuși cu picioarele pe pământ, oricât de temerari am fi.
Mai pot spune și că generozitatea ne-a adus până aici. Nu stau niciodată să cuantific câte acțiuni am făcut. Prefer să livrăm peste așteptări. Noi vrem încredere din partea oamenilor. Nimic mai mult.
Rezultatele noastre nu se văd neapărat de-a doua zi, se văd după un timp. Nu le poți măsura mereu. De aceea avem nevoie de timp. Noi suntem aici și mâine. Cele mai bune rezultate le-am avut cu partenerii care au investit încredere în relația cu noi.
A existat la începutul carierei tale vreun moment în care te-ai lovit de lipsa dorinței superiorilor tăi de la vremea respectivă de a investi în tineri ca forță de muncă? Cum ți-a modelat acea experiență specifică atitudinea curentă față de acest aspect?
Eu am înțeles pe la începuturile mele în business că atitudinea e cea mai importantă. Mă atrag oamenii pozitivi, care au încredere în forțele lor și în ceilalți. Oameni fără resentimente, fără suspiciuni. Să critice poate oricine. E infinit mai greu să construiești.
Uite, am trăit recent o experiență interesantă în Maramureș, o bijuterie pentru România. Am urcat în munții Rodnei, pe Creasta Cocoșului. Sunt începătoare și n-am ales bocancii potriviți. Traseul a fost minunat până la un moment dat. Apoi, a devenit un chin fiecare pas. Mă rodeau bocancii îngrozitor.
Grupul m-a susținut, oamenilor le-a păsat de mine. Mi-au arătat empatie și respect. Am rămas în urmă cu un grup restrâns, iar la intrarea în satul Breb m-am oprit și mi-am spus că nu mai pot continua. Atunci am învățat cea mai frumoasă lecție de omenie.
O localnică mi-a dat apă rece să-mi stropesc picioarele chinuite, ne-a oferit o sticlă de apă minerală. O colegă din grup s-a descălțat și am făcut schimb de bocanci să putem duce la bun sfârșit călătoria. Ne cunoșteam de o zi! De aceea avem nevoie de oameni buni alături.
Ei ne dau încredere și putere să continuăm chiar și în cele mai dificile momente. Pe un drum prăfuit am învățat această lecție prețioasă. Să-ți pese de celălalt, pentru că doar așa putem funcționa. În final, m-am îndrăgostit de munte, mi-am făcut noi prieteni, iar rănile se vindecă.
Revenind la ale noastre, apreciez foarte mult oamenii talentați și cu experiență, însă în munca noastră e nevoie și de un dram de optimism și bunătate.
Ce cauți în persoanele pe care decizi să le aduci în echipă – și cum/când știi că ai reușit să găsești acel ceva?
Contează enorm încrederea în forțele proprii, dar și în colegi. Revin la traseul meu inițiatic pe munte. Toată viața mi s-a spus că sunt născută și crescută la câmpie și nu am ce căuta pe munte. Iată că eu nu am fost de acord cu asta. E important să rezonăm, să fim deschiși unii cu ceilalți, să avem încredere în partenerii de drum. Suntem aici să creăm o lume mai bună cu talentul, dedicarea și energia noastră.
„Fiecare dimineață e precum o coală albă de hârtie pe care o umpli cu multe planuri, visuri și speranțe.”
Care sunt planurile voastre de viitor și cum intenționați să vă readaptați la o piață care, încet dar sigur, începe să-și repornească motoarele? Ce te entuziasmează cel mai mult cu privire la viitorul agenției?
Avem nevoie de oameni buni alături. Serviciile noastre nu pot fi automatizate. Fiecare zi e precum o drumeție la munte. Nu le poți estima pe toate, nu le poți controla, însă poți avea un parcurs spectaculos, cu multe satisfacții. E un domeniu extraordinar, dacă îl iubești și te dăruiești cu totul.
N-am proiectat viitorul pe un număr de ani, dar ce am prevăzut în strategia pentru următoarele luni, până la final de 2021, e să recrutez colegi noi, să ne extindem activitatea în alte sectoare economice în care n-am mai activat până acum.
Entuziasmul meu a fost construit încă de la început pe considerentul că niciodată nu poți ști totul și mereu e ceva de învățat. Îmi continui demersul de-a afla și de-a construi pe principiile care au dus Caracteristic până în acest punct.
Care este o lecție de viață, una de business, una de omenie și, nu în ultimul rând, una de viitor pe care ai învățat-o de curând și despre care crezi că ți-ar fi servit bine atunci când porneai pe drumul antreprenoriatului?
Reușești când ai oamenii potriviți alături. Empatici și înțelegători, care-ți transmit încredere. Să fii autentic și corect cu tine și cu ceilalți. Să-ți asumi limitele și să-ți mulțumești că ești foarte bun așa cum ești.
În Maramureș am întâlnit localnici, oameni în vârstă. Aveau o sclipire în ochi, o împăcare și o bunătate pe care n-am să le uit. Această recunoștință m-a inspirat. Am fost în duminica de Rusalii la slujbă. Atâta decență și bun simț nu am mai întâlnit niciunde.
Omul sfințește locul! Mereu.
Momentul în care te-ai îndrăgostit iremediabil de comunicare:
În februarie 2013 am mers la Mobile World Congress Barcelona. Vedeam oameni din toată lumea, multă muncă și idei. Simțeai energie și pasiune la fiecare pas. S-a deschis o nouă lume în fața mea. Am simțit pe loc că oportunitățile erau nelimitate, iar entuziasmul m-a însoțit tot timpul. Atunci am știut că m-am născut pentru comunicare.
Ce diferențiază un lider bun:
Înțelepciunea. Să ai răbdare, să nu iei decizii pe fugă. Să evaluezi totul cu atenție și asumare.
Cum ai descrie cultura organizațională a Caracteristic:
Prin devotament și implicare. Să oferi mereu tot ce ai mai bun. Să fii un om bun.
Un singur gând pe care l-ai transmite celor care încă nu reușesc să vadă importanța comunicării:
Oamenii abia așteaptă să te cunoască. Deschide o poartă, arată că-ți pasă, spune-ți povestea cu mândrie. Povestea ta e unică, iar oportunitățile sunt nelimitate. Bucuria, când munca ți-e apreciată, este imensă!
Cum îți găsești resursele interioare să continui atunci când obosești?
Fac multă mișcare, dansez, ascult muzică. Râd mult, povestesc, pun întrebări, ascult povești de viață. Mă susțin enorm prietenii și familia. Am o iubire pentru oameni și o încredere ce-mi dau putere și idei chiar și în cele mai dificile situații.
O întrebare care ți-ai fi dorit întotdeauna să-ți fie adresată într-un interviu, dar nu a fost (și răspunsul la aceasta):
– „În copilărie, ce-ți doreai să fii când vei crește?”
– „Visam să fiu medic, să ajut oamenii, să le aduc alinare și bucurie. Să le redau speranța, încrederea și să-i văd zâmbind. Uneori, am și reușit.”
Credit foto: Miluță Flueraș.
Editor:
