Am 29 de ani și de aproape 21 de ani, așa cum îmi place mie să spun, sunt într-o relație cu diabetul. Deși ne cunoaștem de atâta timp, am vorbit cu deschidere despre acest lucru, însă nu am mai scris niciodată despre el și asta mi-a dat de gândit.
Ca psihoterapeut, o întrebare pe care o adresez constant oamenilor la cabinet este „Vrei să vorbim despre asta?”. Adresându-mi mie întrebarea dacă aș vrea să scriu despre experiența mea cu diabet, mi-am dat seama că ar fi așa de multe și, paradoxal, puține de scris încât, un moment, mintea mea s-a blocat gândindu-se la asta.
Mi-am dat seama că pot vorbi în două moduri despre experiența mea cu diabet, dincolo de ce înseamnă caracteristicile medicale ale tratamentului: verificarea glicemiei de 3-5 ori/zi; 3-5 injecții cu insulină/zi, calculul carbohidraților, pentru a respecta un plan alimentar.
Ce știu că știu despre experiența mea cu diabet
În primul rând, știu că nu sunt diabetul meu, ci știu că e ceva ce e cu mine în fiecare zi. Uneori glumesc spunând că e fanul meu, care mă urmărește oriunde mă duc. Am învățat, în cei peste 20 de ani, să împărtășim și momente bune și momente mai puțin bune.
A fost acolo când am dat examenul de Capacitate și a fost prima lui ieșire oficială în lume. Și ce mai primire: eram singura din sala de examen care avea voie cu telefonul mobil pe masă, în caz de urgență, fiecare membru al comisiei de supraveghere din sală având un pliculeț de zahăr în buzunar în cazul în care aș fi avut o glicemie prea mică. Recunosc, ne-am distrat!
Când am ajuns la liceu în marele oraș, negociam în mintea mea dacă să le spun colegilor de clasă. Incertitudinea nu a durat mult, o alta colegă tocmai îi spunea dirigintei că are diabet. Atunci mi-am dat seama, pentru prima dată, că am emoții în a vorbi despre acest lucru. La început, ca orice adolescent, nu am știut prea bine ce să fac cu emoțiile acestea, așa că, viitorul psiholog din mine, a stat să analizeze de ce se simte așa. Atunci am învățat să stau să observ ce mi se întâmplă și să am răbdare cu emoțiile mele.
M-am gândit cum să reacționez la întrebările colegilor care sunau așa: „wwwoow, și te doare când faci injecția?”; „ciocolata fără zahăr e amară?”; „până când o să faci injecțiile?”, dar sunau și așa: „Andrada, urmează un test important, cum stai cu glicemia?”; „ciocolata aceea fără zahăr parcă e mai bună decât cea cu zahăr, să ne mai aduci”; „urmează să ieșim în oraș cu colegii, ai unde să îți faci injecția?”. Așadar, fiecare zi era plină de provocări și asta îmi plăcea și atunci, îmi place și acum. Îmi dă libertate să decid, în fiecare zi, ce fel de poveste vreau să spun despre mine și diabet.
Recunosc, sunt zile în care povestea e în termeni de pierderi, însă în toate celelalte zile e în termeni de câștiguri. Bineînțeles, umorul ajută mult!
Ce știu că încă nu știu despre experiența mea cu diabet
Diabetul este o boală cronică, presupune un atent control al valorilor glicemiilor pentru a preîntâmpina efecte negative pe termen lung. Cu toate că există din ce în ce mai multe tehnologii în tratament, cum ar fi pompele de insulină sau senzorii de glicemie, care oferă un control ridicat pe termen scurt și lung, a trăi cu diabet tot vine cu o doză de incertitudine.
Întotdeauna am fost fascinată de mintea adolescenților și cum fac ei față provocărilor, așa că am încercat să îmblânzesc doza de incertitudine cercetând în cadrul studiilor de doctorat care sunt mecanismele psihologice care au un impact pozitiv în felul în care adolescenții își gestionează diabetul. Pe măsură ce înțelegeam mai în profunzime aceste lucruri, cu atât incertitudinea mea creștea deoarece alte întrebări se nășteau.
În ciuda tuturor cercetărilor, personale și științifice, știu că nu o să știu totul despre diabet, dar pot să știu diferite părți și asta e important. Așadar, cu un grup de specialiști format din medic diabetolog, psihologi, și nutriționist am demarat un proiect de consiliere integrată, medicală și psihologică, pentru adolescenții cu diabet și familiile acestora, iar acest proiect îmi aduce sens și semnificație.
Ce înseamnă experiența de a trăi cu diabet?
Depinde de ce poveste alegi să îți spui. E imposibil să gestionezi perfect diabetul, așadar am învățat să am disponibilitate să învăț ceva nou în fiecare zi, să iau decizii conștiente aici și acum și să mă împrietenesc cu doza de necunoscut din viața mea. Până la urmă, și starea de bine poate fi cronică!
by Andrada Cosma,
psihoterapeut, colaborator Holo, fondator Psyhealth
Prin proiectele și colaborările desfășurate, Andrada promovează ideea de a le oferi oamenilor șansa de a-și înțelege emoțiile, gândurile și comportamentele, astfel asigurându-și accesul la o viață cu sens și semnificație. Momentan, Andrada își finalizează studiile de doctorat în domeniul Psihologiei Cognitive Aplicate, în timp ce își dedică timpul în munca de la cabinet, bucurându-se de plimbări cu bicicleta, citind, iubind și acceptând viața cu toate provocările ei.
Sursă foto: unsplash.com