Simona Maxim, directoarea Sibiu Jazz Festival, ne-a vorbit în acest interviu despre ediția cu numărul 51 a festivalului. Despre artiștii din acest an ne spune: „niciuna din formațiile angajate nu se aseamănă stilistic cu cealaltă”, dar mărturisește că „un festival înseamnă mult mai mult decât prezența la un număr de concerte”, vorbind și despre cultura orașului, evenimente conexe și public divers.
Ne-a povestit și despre o parte definitorie în organizarea de evenimente și anume bugetul, care de-a lungul timpului a necesitat adaptabilitate – calitate pe care Simona o consideră extrem de importantă la un manager. Mai multe despre povestea Sibiu Jazz Festival din acest an, aflăm de la Simona, în interviul următor.
Sibiu Jazz Festival este cel mai renumit festival de jazz din România și și-a deschis porțile pentru publicul național și internațional. Acesta are loc în perioada 18-23 septembrie 2023.
La ce să ne așteptăm de la ediția de anul acesta atât la nivel muzical, cât și la nivel de experiență? Cât și ce surprinde line-up-ul ediției din efervescența scenei jazz-ului contemporan?
La fiecare ediție dorim să oferim publicului proiecte muzicale elaborate, foarte diferite ca și coloratură muzicală. Niciuna din formațiile angajate nu se aseamănă stilistic cu cealaltă. Anul acesta pentru prima dată am introdus o nouă secțiune JazzTalks care îmbină mesajul muzical cu puterea cuvântului.
Temele abordate sunt „Holisticul in muzica” cu Damian Drăghici și „Frecvența 432 cu Vili Rudihi. Vor concerta în premieră în România saxofonistul cubanez Alexei Leon și chitaristul african Adedeji Yoruba.
Resursele financiare au fost întotdeauna un factor influent în parcursul festivalului. Cum ați reușit de fiecare dată să creați experiențe bune atât pentru artiști, cât și pentru public indiferent de buget?
Consider că una dintre cele mai importante calități ale unui manager este adaptabilitatea. Vremurile suntem noi și noi modelăm viitorul. Din această perspectivă, prezentul ni se prezintă drept un proiect extrem de prietenos. Și aici includ și viziunea mai pragmatică a unui festival. Nu pot să nu evoc faptul că pentru a realiza an de an ediții memorabile ale festivalului am adaptat în permanență viziunea artistică la bugetul disponibil.
Marele avantaj pe care îl avem este că în jazzul internațional, dar și la noi există mulți artiști extraordinar de talentați, unii din ei au reușit să se afirme pe scena internațională, alții sunt în curs de afirmare. Când bugetul ne-a permis pe scena festivalului au urcat nume mari precum: Toots Thielemans, Ron Carter, Archie Shepp, Dee Dee Bridgewater etc. Iar când am trecut prin dificultăți financiare am promovat artiști mai puțin cunoscuți precum: Julio Barreto, Harold Lopez Nussa, Omri Mor, Ylian Canizares etc. care abia ulterior au ajuns la celebritate.
Cred că un festival înseamnă mult mai mult decât prezența la un număr de concerte. Un festival este menit să ofere o experiență, o stare ce încheagă o comunitate ce gândește la unison. Totul contribuie spre acest deziderat: diversitatea programului artistic, oferta turistică și culturală a orașului, evenimente conexe care atrag mai multe categorii de public cu vârste diferite.
Sibiul prin acest festival are culoarea jazzului. O culoare care la nivel european și internațional se distinge pe harta muzicii, o hartă către necunoscutul inimilor vibrante.
Un festival se confundă cu sensul unei comunități, are o inimă comună care respiră și bate în spiritul unei muzici care abia atunci ia naștere. În acest lucru constă, sălășluiește misterul și farmecul unui festival de peste jumătate de secol.
Cu toate că jazz-ul nu e o muzică susținută prioritar din fonduri publice, în ultimii ani au apărut mai multe festivaluri de profil. Reprezintă acest fapt o „rază de speranță” pentru organizatori? Și poate o șansă pentru ca aceste evenimente să fie subvenționate pe măsură?
Nu pot decât să mă bucur când se înmulțesc evenimentele care promovează jazzul în toate formele sale. Asta dovedește că există audiență, că există un public consumator, există potențial de creștere și dezvoltare pe această zonă de entertainment cultural. Această creștere este mai mult decât o speranță, este o provocare pentru organizatori de a deveni mai performanți și selectivi în ceea ce oferă publicului.
Bineînțeles că orice sprijin financiar din partea instituțiilor statului este foarte mult dorit și binevenit, dar consider că trebuie totdeauna să existe o conlucrare între mediu public și privat pentru o dezvoltare constantă și armonioasă. Aici ar fi chintesența și modelul de lucru pentru o reusită culturală care să devină și o carte de vizită permanentă pentru România.
În anii comunismului când călătoritul nu era posibil ca în zilele noastre, festivalul aduna totuși iubitori ai jazz-ului din toate colțurile țării la Sibiu. Ce ne puteți spune despre publicul din vremurile prezente: de unde și, mai ales, cu ce așteptări vine?
Pot să vă confirm faptul că deși au trecut anii, festivalul de jazz de la Sibiu încă adună iubitori ai acestei arte din toată țara, dar și din străinătate.
Unii vin pentru a asculta în premieră în România artiști pe care i-au admirat în mediul online sau la evenimente similare în străinătate. Alții vin pur și simplu pentru experiența complexă pe care o oferă festivalul.
Cum e văzut Sibiu Jazz Festival ca brand și ca eveniment în străinătate?
Sibiu Jazz Festival a fost si este cel mai renumit festival de jazz din România. Acest lucru se datorează și faptului că, începând cu anul 2005, am devenit membri ai cele mai importante organizații europene de jazz: Europe Jazz Network.
Totodată suntem mândri că în plan internațional am fost singurul festival de jazz din țară prezentat la Târgul de Turism de la Berlin, în cadrul programului “Jazz Across Europe”.
După 50 de ediții încheiate și a 51-a gata să înceapă, la ce concluzie ați ajuns: la Sibiu doar unora sau multora le place jazz-ul?
În general evit să trag concluzii. Concluzia mă duce cu gândul la finalitate, ori în artă și în creație există totdeauna un dinamism continuu care dă forță pentru a merge mai departe.
Totdeauna a existat un public educat, să spunem elitist în sensul bun al cuvântului, care este absolut îndrăgostit de acest gen muzical, însă bucuria și surpriza vin atunci când se întâlnesc cu muzica de jazz oameni cărora această artă nu le este familiară, însă au curiozitatea și dorința de a explora.
Jazzul nu este elitist în sensul peiorativ al termenului, dar prin el se creează elite, elite care ne modelează sufletul, transformându-se în pastorii comunităților viitoare de iubitori ai genului.