Unul dintre cei mai pitorești și mai colorați artiști ai Festivalului SoNoRo, ediția ”On the Couch”, pe care i-am ascultat și cunoscut la Cluj este, indubitabil, contrabasistul Zoran Marcović. El nu este pentru prima dată în acest festival, dar este pentru prima dată la Cluj cu SoNoRo. Pare frate geamăn cu Emir Kusturica, i-am și spus că seamănă izbitor, dar e obișnuit să i se spună asta. E născut în Muntenegru și trăiește în Slovenia.
La 6 ani a început să cânte la acordeon, dar la 14 ani, când a ajuns băiat mare, a hotărât că vrea un instrument mai mare și o muzică ”mai serioasă”. Atunci a început să cânte la contrabas. Este fermecat de vibe-ul oamenilor din România, pe care-i consideră dreamers, dar în sensul constructiv, al unora care nu au obosit să lupte pentru ceea ce își doresc. Îi place tot ce este autentic, tot ceea ce nu pretinde că este altceva decât este. De aceea, probabil că a avut nevoie să simtă că și interviul este o discuție autentică, din moment ce, înainte să pun eu întrebările, mi-a pus el mie întrebări despre cine sunt și cu ce mă ocup.
Zoran, anul acesta SoNoRo te-a pus ”on the couch”. Care este confesiunea ta, ca artist, în fața publicului?
Ca artist, trebuie să fii sincer cu tine însuți și cu muzica pe care o cânți. Pentru că doar dacă găsești adevărul în ceea ce faci vei putea să îi aduci pe oameni la tine. Oamenii merg într-o direcție doar dacă recunosc anumite momente sau emoții. Ei văd doar ceea ce înțeleg. De aceea, eu încerc să aduc pe scenă niște proiecții din viață.
Publicul le recunoaște, rezonează, cumva participă cu energia lui la acel moment, inspirându-mă și eliberându-mă și arătându-mi sensul în care să dăruiesc mai departe. Știi… „materialul” pe care îl ai și pe care trebuie să îl cânți este doar informația, este structura pe care construiești. Restul actului artistic se formează din conexiunea pe care reușești să o stabilești cu publicul. Prin background-ul său cultural, artistul trebuie să fie capabil să ofere adevărul, adică să recreeze estetica universului din perioada din care face parte muzica, dar oarecum adusă în timpul nostru. Publicul trebuie să simtă acea atmosferă, dar și să-și recunoască propriile emoții în ea. Niște emoții universal valabile.
Cum erai când erai copil? Ce te interesa? Cum ai descoperit relația ta cu muzica?
Toată copilăria mea am fost impresionat de natură. M-am născut în Muntenegru și am crescut lângă un lac. Făceam toate activitățile pe care le poți face când copilărești lângă un lac și observam întruna tot ce se petrecea în natură. Mă interesa tot ce avea legătură cu natura, citeam cărți despre natură, despre supraviețuire, și îmi imaginam mereu cum trăiesc oamenii prin alte părți ale lumii. Relația cu muzica s-a creat exact în momentul în care am realizat că pot să proiectez natura prin muzică. Am fost atât de fascinat de asta!
Ai copii?
Da, iar fiul meu cântă tot la contrabas. Uite, chiar trebuie să scrii asta, ca o conexiune cu acest oraș, că a studiat cu Dorin Marc, iar Dorin Marc e chiar din Cluj.
(n.a. Dorin Marc e contrabasist și profesor, muzician de renume internațional, unul dintre reprezentanții de marcă ai artei muzicale românești.)
Dacă e să psihanalizăm puțin, care e cea mai mare traumă a ta ca artist?
Fiecare notă muzicală poate fi o traumă. Pentru un muzician, cea mai mare provocare, cel mai mare stres e să aibă grijă de fiecare notă și să o cânte corect. Pentru a putea face asta, trebuie să te pregătești foarte mult. Eu chiar încerc să fac asta.
Care este relația ta cu SoNoRo?
SoNoRo e unic. Ceea ce se întâmplă aici e extraordinar și asta se întâmplă deja de 18 ediții. SoNoRo e la majorat și e fascinant cum echipa implementează povestea fiecărei ediții. În ce mă privește, încerc tot timpul să intru în această poveste.
Care e momentul cel mai frumos pe care l-ai trăit pe scenă? Momentul de care-ți amintești cu cea mai mare plăcere.
Chiar nu pot să spun care e cel mai frumos moment. Așa cum nu poți să spui care a fost cea mai bună mâncare pe care ai mâncat-o sau care a fost cea mai bună partidă de sex. Cea mai bună mâncare e atunci când ți-e foarte foame, iar sexul poate fi oricând la fel de bun ca prima dată. Au fost atât de multe momente frumoase pe scenă, fiecare în felul lui. Pentru mine, fiecare moment e cel mai frumos pentru că, atunci când se întâmplă, eu sunt total dedicat lui.
Spune-mi ceva ce nu ai spus nimănui.
Asta chiar că-i bună! Voi cânta mâine. (râde zgomotos)
Și? Asta nu ai mai spus nimănui? Păi asta e pe toate afișele. Nu e un secret.
Atenție. Voi cânta. Cu vocea. În timp ce voi cânta la contrabas.
Ah! Asta chiar nu scrie în broșură. Atât?
Îți mai pot spune ceva. Că am un proiect mai neobișnuit, un ansamblu format din 5 contrabasuri, cu care interpretăm muzică inspirată din cea liturgică. În loc de un cor de bași, care cântă astfel de muzică, avem cinci contrabași. Ceva unic ca efect.
În această ediție SoNoRo on the Couch, Zoran Marcović poate fi ascultat în fiecare zi de concert și puteți să fiți siguri că va cânta doar… adevărul.
Bilete pentru concertele SoNoRo aici: https://festival.sonoro.org/concerte/.
Interviul face parte dintr-o serie cu artiștii SoNoRo, iar gazdă pentru Geanina și invitații săi este Meron Horea.
–
Editor: Geanina Simion
Cu peste 15 ani experiență în marketing și comunicare, Geanina Simion își împarte timpul între numeroase proiecte de marketing cultural.
Un lucru care ne bucură este faptul că în ultimii ani tinerii încep să umple rândurile sălilor de spectacole cu muzica clasică și să participe la evenimente culturale, iar acest fapt se datorează, cu siguranță, unor oameni precum Geanina Simion care au înțeles cum trebuie să comunice cultura și să își adapteze mesajele pe limbajul lor.
Mamă a doi copii, cu un simț fin al umorului și un stil de scris care te captează încă de la primele cuvinte, Geanina activează într-un domeniu în care lipsa banilor și conservatorismul par a fi cele mai mari provocări.